Recent, un prieten mi-a spus o poveste amerindiană la o bere și care se potrivește de minune în contextul actual.
Se spune ca, într-o pădure, izbucnise un incendiu devastator și o pasăre Colibri (singura pasăre înzestrată cu un dar deosebit: măiestria de a zbura în toate direcțiile, și orizontal, și vertical, și lateral, înainte și înapoi, în zig-zag, ba chiar și pe spate) tot aducea apă în cioc, ca să stingă focul.
Toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro, pe unde nimereau.
Pasarea Colibri continua, însă, să care apa cu ciocul.
Un tigru, conștient de zădărnicia demersului, îi atrase atenția:
„Ești nebună? Tu crezi că poți să stingi focul ăsta imens, cu stropul de apă pe care-l tot aduci tu?”
La care pasărea Colibri îi răspunse: „Eu îmi fac partea mea…”
La fel este și cazul Silviei Uscov, avocatul care a atacat excepția de neconstituționalitate a Legii 55 din 2020 privind starea de alertă. Deși astăzi, s-a admis doar articolul 72 alin. 2, unul de mică importanță, iar Curtea Constituțională a considerat solicitarea sa drept neîntemeiată, ea este o învingătoare.
Unii, idioți în gândirea lor meschină și în condiția lor măruntă, au acuzat-o că ar căuta faimă, încă din momentul în care a pornit acest demers, Silvia Uscov este un exemplu tot mai rar de responsabilitate, bun-simț și, mai ales, dorință de a se face dreptate. Chiar dacă a luat decizia CCR de astăzi drept un eșec profesional, ea a realizat infinit mai multe lucruri prin acțiunile sale. A arătat că, oricât de mic ai fi, chiar și cât o pasăre Colibri, poți mobiliza în jurul tău o parte importantă a junglei urbane și chiar suburbane în care ne desfășurăm existența.
A adus speranță multora dintre noi, care nu acceptam nedreptățile autorităților, dar nici nu știam cum să acționăm în acest sens. Și asta încă din perioada în care ieșeam seara din case cu o foaie inutilă pe care trebuia să dăm raportul unde ne ducem și ce facem. De aceea spun că Silvia și-a făcut partea ei și asta nu în propriul beneficiu, ci al tuturor pentru a ne bucura de drepturile și libertățile pentru care mulți au plătit cu sânge în 1989.
De fapt, Silvia Uscov a făcut mult mai mult. Ne-a oferit un exemplu de curaj și de demnitate cum tot mai rar găsim în societatea noastră atât de dezbinată. Și ce este cel mai important, a arătat că încă mai există oameni capabili și dispuși să se lupte cu morile de vânt doar pentru un ideal sau, pur și simplu, dacă simte și observă că drepturile noastre ne sunt încălcate.
Chiar dacă poate părea doar o picătură într-un ocean, ce este oceanul dacă nu un infinit de picături. Și ca ea, putem fi mult mai mulți.
Felicitări, Silvia Uscov! Chiar dacă astăzi ai pierdut, poate, o luptă, tu ai un război de câștigat! Iar peste o săptămână, ai șansa revanșei, când te așteaptă încă o bătălie importantă. Prietenii știu de ce!
Felicitari Doamnei Avocat Uscov! Nu poti sa nu ai speranta, cand afli ca mai sunt oameni printre noi si nu roboti. Multumesc pentru articol.