Există o problemă însemnată atât în rândul credincioșilor, dar și în rândul preoților legată de despărțirea Sfinților Părinți în două categorii: pe de o parte cei obștești – cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Vasile cel Mare -, iar pe cealaltă parte Părinții niptici (mistici) sau exclusiviști.
Argumentul principal al acestei despărțiri, care este una actuală și modernă, fiind acela că cei obștești se adresează întregului corp pe când misticii se adresează cu precădere călugărilor, deoarece ei învață lucruri înalte pe care omul de rând, credinciosul, nu le poate făptui sau cel puțin nu le poate făptui acum, imediat, ci are nevoie de camilafcă ori dulamă sau condiții special.
Dar viața duhovnicească nu se împarte în „mirenească” și „călugărească” cum nici Biserica Ortodoxă nu se împarte în Biserică mistică sau ascetică, ci le cuprinde pe amândouă, pentru că întreaga ei învățătură este mistică (tainică) și întreaga ei viață duhovnicească este ascetică (nevoitoare).
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Că Sfântul Ioan Gură de Aur are scrieri sociale și morale nimeni nu poate să conteste, cum nu poate contesta nici de Sfântul Vasile cel Mare, dar ei nu au o învățătură socială pentru că sunt comuni, ci pentru că sunt trăitori și au trăit în Duhul Sfânt și au scris povățuiți de Acesta. Ori toți Sfinții Părinți gândesc la fel, învață și trăiesc la fel, nu pentru că a fost în pustia Egiptului sau la Constantinopol vreo matriță unde s-au turnat oameni mistici, ci pentru că s-au făcut purtători de Dumnezeu, trăitori de Hristos și lucrători prin Sfântul Duh care era în ei și cu ei.
Dacă Părinții par a fi sociologi, filosofi, moraliști, psihologi, pedagogi ș.a., nu trebuie împărțiți în categorii, ci tratați ca teologi în adevăratul sens al cuvântului. Teologul cuprinzându-i pe toți aceștia după cum vedem în unele scrieri precum: „Cuvântări despre viața de familie”, „Scrisori din exil. Despre deprimare, suferință și providență”, „Scrieri morale și ascetice” etc.
Vorbind despre problemele sociale, ei nu au stat despărțiți de rugăciune și de darurile pe care le aduce rugăciunea. Viața lor lăuntrică era legată de viața socială printr-o învățătură directă de la Dumnezeu.
Sfinții aceștia nu au vorbit, au oferit și oferă răspunsuri largi referitoare la multe problem sociale, dar ei nu au stat departe de rugăciune, trezvie sau curățire interioară. Aceștia nu au oferit o părere personală asupra vieții Bisericii, ci au transmis într-un mod propriu învățătura Bisericii.
Chiar dacă îi împărțim astfel, ar fi necesar ca pe lângă învățătura lor să le vedem și viața, care este miezul învățăturii și să încercăm să le urmăm.
