duminică, aprilie 21, 2024
ACTUALITATESergiu Moroianu, matematician de vârf: Sistemul nostru de educaţie preuniversitară, unul dintre...

Sergiu Moroianu, matematician de vârf: Sistemul nostru de educaţie preuniversitară, unul dintre cele mai performante din lume, în anii ’80, a fost distrus sistematic, din motive ideologice, de dragul «reformei»

Sergiu Moroianu este unul dintre matematicienii de vârf ai României. Acest lucru este certificat de Massachussets Institute of Technology (MIT), unde a obținut un doctorat în anii 90 ai secolului trecut.

Dar nu numai: după celebra universitate de la Boston, Moroianu a obținut un master la École Polytechnique din Paris și două postdoctorate, unul la Hamburg, celălalt la Toulouse.

Cu toți acești lauri, Moroianu a ales să se întoarcă în România și să lucreze la Institutul „Simion Stoilow” al Academiei Române. În 2012, Moroianu făcea o analiză, „la rece” a sistemului școlar românesc, arătând că a fost mare greșeală renunțarea totală la modelul de dinainte de 1989. Chiar dacă au trecut 10 ani de-atunci, considerăm considerăm necesară publicarea considerațiilor lui Moroianu, în contextul schimbărilor radicale propuse de Ministerul Educației pentru învățământul românesc, despre școala autohtonă.

Moroianu arăta, în 2012, că școala românească a distrusă după 1990, fiind supusă unor permanente schimbări, ce amintesc de „revoluția permanentă” a marxistului Troțki.

„Păcatul originar”, spunea el pentru Income Magazine, „este dorinţa de a ne rupe cu orice preţ de perioada Ceauşescu, refuzând toate aspectele societăţii de atunci. Este şi o greşeală de logică la mijloc. Matematicianul explică: „Pentru a nega un sistem de «n» afirmaţii, este suficient să negăm una din ele, nu pe toate. Dacă regimul comunist era «rău», asta nu înseamnă că toate acţiunile sale erau «rele». Sistemul nostru de educaţie preuniversitară, unul dintre cele mai performante din lume, în anii ’80, a fost distrus sistematic, din motive ideologice, de dragul «reformei». Un concept care, între paranteze fie spus, aminteşte straniu de revoluţia permanentă a lui Troțki. Au fost, practic, eliminate uniformele, s-a încurajat indisciplina. Au fost micşorate salariile profesorilor, motivând astfel şi tolerând corupţia. Au fost introduse manuale multiple, inclusiv la materii nesubiective, precum matematica. A fost acceptată frauda la note, au fost eliminate examenele de treaptă şi de intrare la facultate, pentru a înlătura orice simptom al rezultatelor slabe la învăţătură”.

Atunci, el cerea revenirea la sistemul de dinainte de 89, care era o continuare a celui interbelic. În 2022, Ministrul Cîmpeanu rupe orice legătură cu sistemul interbelic. De asemenea, Moroianu voia ruperea de sistemul Bologna, ceea ce nu s-a făcut.

„Ce ar trebui să facem, pentru a repara, pare simplu, în teorie, dar contravine ideologiei care ne conduce: trebuie să reînnodăm tradiţia învăţământului de dinainte de ’89, care, la rândul ei, continuă tradiţia interbelică: să reintroducem uniformele, examenele, notele pe merit. Să sancţionăm drastic frauda. Un prim pas a fost făcut prin supravegherea corectă a Bac-ului din 2011 şi 2012. Trebuie continuat. Trebuie renunţat sau nuanţată aderarea la procesul Bologna, prin care se presupune că 60% dintre tineri ar avea vocaţie de studii universitare. Este lipsită de sens o ţară cu 60% «boieri». Trebuie revenit la sistemul în care facultatea era pentru elite: 10% dintr-o grupă de vârstă sau atât cât este nevoie pentru funcţionarea sănătoasă a societăţii. Astăzi, România se scufundă în datorii. A pierdut un sfert din populaţie, şi-a vândut toate bunurile economice. Se aculturalizează, prin adoptarea subculturilor afro-americană şi oriental-balcanică. Este o ţară în derută. În acelaşi interval de timp, proporţia de studenţi s-a înmulţit cu 5. Dacă ar fi folositoare atâtea studii, cred că s-ar răsfrânge pozitiv în jurul nostru. În realitate, este vorba, în cele mai multe cazuri, cu excepţia a aproximativ 10 universităţi cu tradiţie, de false studii, diplome obţinute pe bani, fără niciun conţinut”, a mai afirmat el.

Concluzia lui Moroanu din 2012 o găsim valabilă și azi: „Nu voi acuza niciodată România pentru greşelile politicienilor. Nu România este indolentă şi nedreaptă. Suntem conduşi de impostori, de oameni fără valoare, veleitari şi falsificatori”.

Senatorul Rodica Boancă despre proiectele legilor educației propuse de Sorin Cîmpeanu: GENOCID educațional. Copiii nu vor mai ști să scrie în limba română, profesorii vor fi umiliți

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

19 COMENTARII

  1. In anii ‘80 învățământul românesc era complet dirijat înspre practica productiva, cu putine licee teoretice, cele mai multe având profil de matematica și informatica, atunci când existau. Lipseau aproape total liceele cu profil umanist și artistic ceea ce a dus la formarea unor generații cărora le lipsește cultura generală, educația artistica, sensibilitatea fata de om și nevoile lui spirituale.

    • Cred că rolul școlii nu este acela de a-i forma sensibilitatea față de om, acelea se fac acasă. Țin de educație și de valorile familiei. În ceea ce privește cultura generală, privind retrospectiv, generația mea știe mai multe decât cele care au urmat, după 90.Părerea mea.

  2. SISTEMUL e solidificat in Rău dincolo de limita la care România s-ar putea redresa prin forțe interne.
    De la Vest, nimic bun, doar 150 miliarde dolari/euro datorie.
    Rămâne speranța in Est.

  3. Articolul este corect.
    Insa doar o catastrofa politică generalizata mai poate scoate România de pe fundul prapastiei.
    Speranța e Putin, oricat de trist sună !

  4. Domnule Șomănescu,

    Mi-am încălcat cuvântul de a nu vă spune ce și cum să publicați. Cum ar spune W: „75/57”.

    Dar parcă tot nu pricep: ce-i zarva asta cu matematica (unu’ Gauss/Gauß zicea că ar fi regina nu știu cărui bordel …), după ce un italian păcătos (Galileo Galiei – speriat de soarta lui Giordano Bruno) spusese că limbajul Universului ar fi scris cu simboluri nu știu de care (de bordel ?), iar un grec antic simțea că totul este … număr.

    Dar „Știința” e bine ? Nu cea a Craiovei, cea a României. Mai există ? Nu s-a (re)spart în Fizică, Chimie, Biologie etc ? Se mai învârte Stația Spațială a României ? Mai lansăm sonde interplanetare ? Mai creăm materiale noi ? Medicamente noi ? Am învins cancerul (nu de „Ciuma Roșie” zic) ?

    Ne-a spus cineva pe undeva de ce vreți matematică ? Ca să știe casierul să dea restul corect, fie și cu calculatorul (adică să numere corect suma extrasă drept rest), cum se exprimă americanul mediu democrat de facțiune republicană ? (Malcolm X și alții au observat că Elefantul le este dușmanul onest, pe față – în timp ce Măgarul este cel perfid, ce pozează în aliat …) Ați provocat consternare unui cititor, care ne-a amintit imediat cine este și cu ce se ocupă .. „regina lui Gauss/Gauß”.

    Ați remarcat pe cineva de la AUR preocupat de Învățământ ? Eu nu – dar o fi vina mea, ori a presei libere (am privit studiile copreședinților AUR – nu am înțeles, în afară de faptul că este posibil ca d-l Simion să fie absolvent de Istorie). (De fiecare dată – și la CT, și la GNS – securitatea m-a informat de „activitate/trafic neobișnuite”, când le-am căutat numele, drept care m-au pus să confirm că nu-s robot!)

    Pariem (un Leu!) că poporul nu va reacționa nici la schimbările propuse în Învățământ, nici la articolele dvs. ? (Nici măcar profesionișii de la „Mișcarea 10 August!”) Eu cred că Vestul (în general) nu mai știe cum arată școala (din punct de vedere academic) nici în familiile în care le sunt în viață străbunicii, și la fel va fi și în România după încă două generații.

    De ce spuneați că vreți școală ? Dar Măria Sa, Poporul o vrea-o, oare ? Ori mai bine nu-l întrebăm ?

    Oricum, vina rămâne: mi-am încălcat (IAR ȘI IAR!) cuvântul.

  5. Poate ar fi trebuit sa mentionati in articol ca domnul Sergiu Moroianu este sotul Clotildei Armand. Domnul Sergiu Moroianu mai are un frate, Andrei, tot matematician.

    In anii ’80 in cercurile de olimpici la matematica erau celebri fratii Moroianu, majoritatea olimpicilor la matematica, cel putin din Bucuresti, provenea de la Liceul de Matematica-Fizica Nr.1, actualul Tudor Vianu.

    In opinia mea domnul Sergiu Moroianu are dreptate. Eu insumi am dat si Treapta I si Treapta II, ca sa nu mai vorbim de subiectele de admitere la Politehnica, de exemplu.

    Zilele trecute Claudiu Tarziu, am inteles ca este un fel de ideolog al AUR, a spus ca nu mai vrea sa auda retorica: in comunism au fost si lucruri bune, caci nimic din ce a fost in perioada comunista nu a fost bun.

    Pai domnul Tarziu ar trebui sa stie (de fapt stie) ca majoritatea votantilor AUR sunt persoane de varsta a-II-a si a-III-a, adica persoane care au urmat scoli si ulterior au lucrat in aceea perioada , cu alte cuvinte aceste generatii au contribuit la constructia si dezvoltarea Romaniei in toate domeniile, dezvoltare care a avut un ritm fantastic mai ales incepand cu mijlocul anilor ’60 pana in ’89. Este si o fractura logica, in timp de George Simion spune ca in 32 de ani s-a distrus si vandut tot ce a avut aceasta tara mai bun, Claudiu Tarziu spune ca nimic din ce a fost in comunism nu a fost bun.

  6. Ei, uite că aici nu sunt de acord.Odată pentru că am nepot în clasa a cincea și știu ce spun, și a doua, pentru ca sunt și eu inginer și am văzut “geniul”românesc în acțiune.La mate, manualele pe vechi erau scrise în swahili și dacă n-aveai un prof să-ți predea pe românește, dupa un sfert de ora cădeai cu ochiu-n pix și jucai avioane, să treaca ora.Logica era ultima iar lecția era vocabular gol, o înșiruire de termeni noi care trebuia să-i memorezi simultan încercând să te prinzi de ce aia din stânga se face în dreapta altceva si cum trec dintr-o parte în alta.Dacă aveai peste110 o brodeai, dacă nu dormisei bine, întrebai colegii.Mi-am învățat descendentul toată parascovenia euclidiana în plan și spațiu în două luni, pe sponci, făra program, cu bățu-n nisip ori cu pixul pe perete.A fost și distractiv, bașca.Acu ne întindem pe Al Djabr.Cât despre ingineri, cunosc foarte puțini dați cu capul de praftică. Cei mai mulți trag la birou cu aghioase iar plecații o iau de jos și nu toți reușesc.Eu am o morișcă pe craca mea de activitate dar sunt cam vechi și stau tot mai mult meșterind câte o trăznaie pe acasă în atelier.Dacă vrei țară, nu pune pariu doar pe vârfuri, asta e morala.Cât despre învățământ, cu cât e mai puțin formalizat și sunt profi mai liberi pe meserie, cu atât rezultatele vor fi mai bune.Cei mai tari matematicieni din lume nu sunt din România, ei vin dintr-un orășel din India unde un prof făcut din matematica un campionat local gen puzzle pentru tinerii care-si pierd vremea pe străzi în vacanțe. E ceva asemănător cu liniuțele americanilor cu mașini tari, noaptea, dar pe mate.Orgoliul face minuni.NASA se udă toată când aude de vreun catindat născut în zona respectivă.Din păcate, nu mai țin minte numele localitâții despre care am aflat acum cel puțin 10 ani într-un documentar dar deh, se poate găsi.Practica d-lor , a dus totu-n sus, inclusiv cele mai ermetice capitole ale fizicii.Altfel, vorbeam si azi de țestoasele de sub plăcinta terestră, la fel ca anticii cu media IQ indubitabil mai ridicata ca a noastră.

    • Bună seara/ziua,

      Îmi place să vă citesc, chiar și când scrieți fără spații, chiar și când vă opuneți (azi n-am înțeles la ce).

      Manualele noastre (de care spuneți) se găsesc (cam toate, deși unele doar de după ’90 – cu puțin) la

      manualul.info

      (și, dreptu-i, nu-s foarte artistic scrise). Nici eu nu le prea citeam în liceu (mai exact, le-am citit un pic mai târziu – câteva săptămâni ori luni, nu când fusese predată lecția curentă), dar … de-aia sunt profesori pe lume (ca să nu zic de … părinți)! Cele Vestice (pentru mase) sunt frumos colorate, clare … și (cele scrise de „experți în educație” – în general cu fobia indusă de decenii multe de neglijare) împănate cu greșeli (grave!) – și cunoștințe mai mult apă de ploaie. Vă dau exemple dacă vreți.

      În facultate, citeam cărți americane, xeroxate de un … adversar al „regimului” (el însuși cercetător științific), în cooperare cu un celebru bibliotecar. Erau opere de artă – scrise de profesioniști ai disciplinei prezentate acolo, nu de experți (DOAR) în ale … „scrisului frumos”.

      Pentru nepoții dvs.: sunt curios ce geometrie i-ați învățat. Sper că știți cartea „College Geometry”, de Nathan Altschiller-Court, cea mai bună carte de geometrie de liceu pe care o știu în engleză (dacă zice „college”, e perfectă pentru liceu!). Dar n-aș crede că i-ați învățat geometrie analitică (serioasă), fiindcă fusese demult scoasă din circuit. Vă recomand (călduros!) cartea lui George Salmon:

      https://play.google.com/books/reader?id=xsAvw57FxtoC&pg=GBS.PP1

      Nebunie, ce se făcea la „colegiu” (de pe la 16 ani) în anii 1850! Dar a trebuit să facă loc și altor ramuri și discipline … Salmon mai are una, încă și mai avansată. (să nu spuneți că dvs. ori nepotul sunteți francofoni! În acel caz, vă recomand cartea lui Ernest Duporcq ”Premiers principes de géometrie moderne”.) Și așa ceva citise și dragul nostru poet Ion Barbu.

      https://www.abebooks.com/servlet/BookDetailsPL?bi=30803290880&searchurl=an%3Dernest%2Bduporcq%26sortby%3D17%26tn%3Dpremiers%2Bprincipes%2Bgeometrie%2Bmoderne%2Blusage&cm_sp=snippet-_-srp1-_-title2

      Ar trebui să o găsiți și gratuit, școala locală o dădea gratuit, acum mulți ani. Ultima ediție este din 1912.

      P.S.

      Acum, IQ 100 e o medie, 110 nu o fi un capăt de lume … Vestitul meu coleg de dreapta îmi spunea cândva că … mai nimeni (dintre elevii de liceu) nu înțelegea manualele noastre … Evident, nu pot fi de acord. Că nu se omorau citindu-le, asta este altceva – și cred că și asta este fals, la elevii buni.

  7. Domnule Șomănescu,

    Așa cum vă tot bat la cap, eu nu știu nimic despre presa liberă (printre MULTE altele!). O fi înviat link-ul ? O fi fost articolul prezent și în alte părți ? Nu știu! Nici de „drepturile de autor” nu știu nimic.

    Eu azi o coceam să vă spun pe-aici să adunați intelectualitatea „de bine” (un Paleolog mititel și hazliu la vorbă îmi stătea în minte, dar ar fi mulți) – cu o scrisoare deschisă, dacă nu le aveți coordonatele, și nici rușii nu le-au publicat – și să-i întrebați de … „sănătate” (adică de învățământ). Dacă au reticențe (din cauza modului în care ați putea fi percepuți de restul presei libere), puteți face pact (inclusiv sfințit, dacă doresc), că îi veți întreba exclusiv despre învățământ (după 32-33 ani glorioși în Democrație). Sunt sigur că v-ați ține cuvântul!

    Priviți cu atenție comentariile la acest articol, să vedeți dacă s-or găsi 5-10 oameni să-l citească (și eventual să zică ceva). Măcar dintre profesori …

    După cum m-am lăudat deja de câteva ori, eu nu vin la dvs. fiindcă aș fi de acord cu tot ce susțineți (și am dezacorduri semnificative!), ci fiindcă sunteți sigurii (pe care îi știu eu) unde pot comenta (am fost eliminat de pe „RepublicaCTP” de ani buni … și n-am putut reveni; priviți ce a ajuns să scrie genialul fondator!), și fiindcă vă cred că sunteți de bună credință.

    Dar nu de laude e vorba – ce-i de făcut dacă nici populația pe larg, nici profesorii nu-l citesc și nu vă răspund ? De fapt, nici nu știu cum puteți face această activitate de ziarist – eu m-aș fi lăsat de mult! Ori poate veți spune că nu v-ați lăsat cam din aceleași motive pentru care eu „comentez” de ceva ani (și tot n-am reușit să mă las).

    Deci, ce este de făcut ? (Nu cred că-l citez pe … Lenin!)

    Ieri obosisem la comentariul drăguței scandinave. Trebuie spus că (după mine, evident), treaba-i complicată. Chestia cu „nu va putea în veci calculatorul” este deja cunoscută. Poate sunteți prea tânăr să vă amintiți, dar în anii ’70-’80 se lăudau diverși cunoscători (mi se pare că era și Elisabeta Polihroniade printre ei – dacă nu mă înșel; ori poate ea doar cita pe alții) că … un calculator nu va fi niciodată campion mondial la șah, fiindcă …. n-a plâns ori trântit tabla de șah niciodată! Și existau programe bunicele de jucat șah – sigur învingeau începători (cu doar2-3 ani experiență – de amator, să zicem). Inclusiv când G. Kasparov a reușit să învingă un „Deep Thought” de la IBM (parcă). Apoi a pierdut la Deep Blue, și … n-am mai auzit să mai încerce vreodată cineva să învingă calculatorul la șah! (Mi se pare că acum există competiții exclusiv pentru calculatoare! Iar un fost campion mondial – Anand – îl folosea regulat, pentru analize!)

    Deci: calculatoarele pot multe, ori vor putea multe. Doar că deocamdată, cred că sunt mai mult nocive (tare!) în învățământ, deși sunt extraordinar de utile … oamenilor de știință (cam tot ce prezintă escrocii pedagogiei moderne îmi pare copiat din viața oamenilor de știință).

    Articolul dvs. de ieri trebuia să mai accentueze niște detalii: democrația de piață, în lupta sa pentru „eficiență” (și profit) a ajuns să țină cursuri „de masă” (poate acesta era „învățământul de masă” repudiat de articol) cu sute de studenți (am văzut de 2-3 sute și am auzit de 5-6 sute) – din care cred (ori știu, chiar) că mulți nu termină.

    Este un adevărat dezastru să condamni pe cineva să „corecteze” 1-5 sute de teme (înmulțit cu numărul de chestiuni din temă …), săptămânal (12 săptămâni de curs). Adică este imposibil, indiferent dacă ridici salariul nefericiților de la 1-2 mii pe lună (cât plătește Democrația pentru astfel de cursuri – cu studenți care au fost amânați și în liceu cu „lasă că înveți la facultate”! – ca să fie eficientă!) la 10-20 mii, ori chiar 100 – 200 mii lunar.

    De aici înflorirea platformelor educaționale (și competiția dintre ele), în care nota este pusă … după cum răspunsul final a fost corect ori nu!

    Calculatoarele vor putea deveni mai bune (dacă nu sărim toți în aer), dar … atenție! În ziua când Democrația ajunge la asemenea tehnologie, nu va ezita să ne/vă împuțineze. O face deja (de mult, dar acum o face și la ea acasă). Dacă biologia (umană) nu va ține pasul cu tehnologia, în timp ce politicul va fi tot sub controlul Democrației … e jale.

    Dacă nu veți școli masele, mira-m-aș să scăpați. Azi „proști, dar mulți” a fost (tehnologic) surclasat de „mulți, dar proști”.

    Mulțumesc.

  8. Sună bine, dar nu văd cum ar putea să meargă. La fel cum nu ne putem întoarce nici la monarhie sau măcar la sistemul de vot interbelic, mai selectiv, fiindcă odată instaurată democrația, de bunăvoie n-o să renunțe nimeni la “drepturi” și la amăgirea că e cineva și are și el un cuvânt de spus în mersul cetății. La fel și în Educație, în interbelic foarte puțini treceau Bacalaureatul, cine ar mai accepta acum că poate chiar nu merită și trebuie să stea în banca lui? De “libertatea” de a nu purta uniformă sau de a-i răspunde obraznic profesorului, nici nu mai zic. Cât despre comunism, pare mai bun doar fiindcă era mai aproape cronologic de ideal, dar tocmai el a introdus boala egalitarianismului în organism deci tot ce a urmat nu-i decât declin firesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE