Cunoscutul scriitor britanic Paul Kingsnorth, despre care R3media a anunțat în premieră națională că s-a botezat ortodox la o mănăstire românească din Irlanda, a acordat un interviu în exclusivitate revistei „Familia Ortodoxă”.
Paul Kingsnorth a povestit care a fost costul dezvoltării materiale a societății britanice, în care a crescut și al Occidentului în general. Scriitorul afirmă că prețul a fost pierderea spiritualității.
[mailerlite_form form_id=1]
„Simțeam că materialismul stă la baza întregii civilizații apusene. Noi, occidentalii, suntem foarte buni la făcut bani, suntem foarte buni la tehnologie și știință, am ridicat standardele de confort material al oamenilor. Acest lucru vine însă la pachet cu un cost uriaș pentru cultură, pentru spiritul uman, pentru Pământ și pentru natură. Există întotdeauna consecințe. Mă uit în jurul meu și văd că în Apus nu există nimic altceva în afară de preocuparea pentru progresul material. Oamenii care vin din părți mai sărace ale lumii au impresia că Apusul este fantastic – și pot să-i înțeleg. Dar de cele mai multe ori ei nu văd costurile acestei realități, pentru că există o uriașă mașină de propagandă care le spune cât de nemaipomenit e stilul nostru de viață. Noi însă nu suntem fericiți. Vi se pare cumva că America e fericită? Vi se pare cumva că Marea Britanie e fericită? Suntem pierduți, din multe puncte de vedere. Suntem și foarte dezbinați. Avem multă bunăstare, e drept, dar e foarte nedrept distribuită. Și la noi există multă sărăcie. Avem o mulțime de miliardari și învățăm că goana exclusiv după avere îți poate face mult rău. Cred că mulți oameni nu văd deloc acest aspect.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„În 2008, după câțiva ani în care nici unul din planurile tatălui meu nu a mai mers, în care toate sistemele sale de control au eșuat, în care nimeni nu-l mai asculta, în care nici una din furiile sale, prin care încerca să se impună, nu mai dădea rezultate, tata și-a luat viața. A decis că moartea era mai bună decât umilirea, așa că a luat-o pe autostradă fără centură de siguranță și a căutat ceva în care să se oprească. Când încerc să-mi aduc aminte cum m-am simțit când am aflat vestea, mi-e greu să evoc senzația. Cred că m-am simțit golit pe dinăuntru. S-a afundat într-un hățiș din care nu a mai găsit drumul înapoi, murind singur, rătăcit și furios”.
Hrănește bine(le) ! Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media
Încă din copilărie, am simțit că era ceva foarte greșit în privința culturii noastre, dar nu știam să-mi explic acest lucru. Știam că ceva lipsește, și mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții încercând să înțeleg ce anume. Îmi dau seama că Marea Britanie este una dintre țările cele mai puțin religioase din lume, deși nu știu cum s-ar putea măsura lucrul acesta. În general, Europa occidentală este foarte nereligioasă, iar Marea Britanie, și mai mult. Singurii care iau în serios religia sunt imigranții recenți ‒ incluzându-i pe români și, în general pe est-europeni, dar și pe asiatici și africani. Imigranții sunt mult mai religioși decât englezii, care nu urăsc neapărat religia, ci pur și simplu n-o iau în serios. Noi toți am crescut crezând că religia era necesară pe vremuri, dar acum nu mai avem nevoie de ea.
„Anglia urbană a anilor ʼ80 nu era, am putea spune, un mediu bogat din punct de vedere spiritual. Familia mea nu a călcat niciodată într-o biserică când eram copil, ceea ce îmi convenea de minune. Cel mai mult m-am apropiat de-o religie serioasă prin cel mai bun prieten al meu, care provenea dintr-o familie pakistaneză. Fusese în pelerinaj la Mecca (în hagialâc), ținea post de Ramadan și făcea toate celelalte lucruri pe care le fac musulmanii, despre care știam foarte puțin. Asta se întâmpla înainte ca islamul să devină un paratrăsnet politic, când toată lumea a simțit nevoia să-și dea cu părerea despre el. Tot ce știam era că prietenul meu credea că religia lui e reală, ceea ce mi se părea ciudat și foarte neenglezesc. Noi, în lumea modernă, ieșisem de mult din sfera «superstiției».
Totuși, în religia prietenului meu părea măcar că pulsează un soi de energie vitală. Nu același lucru se putea spune despre creștinismul copilăriei mele care, pe atunci, încă mai era credința națională, cel puțin cu numele. Am crescut cântând imnuri creștine, ascultând pilde recitate de profesori după rugăciunea de dimineață și jucând în piese de teatru despre Crăciun, cu un ștergar înfășurat în jurul capului. Știam «Tatăl nostru» pe de rost. Indiferent dacă-mi plăcea sau nu, în copilărie am fost învățat schema narațiunii creștine, care, de altfel, a modelat parcursul națiunii mele mai bine de-o mie de ani. Nu conștientizam pe-atunci că națiunea mea supraviețuiește pe baza unui credit spiritual, care era aproape de epuizare”, a spus el pentru numărul din aprilie al revistei „Familia Ortodoxă”.
Paul Kingsnorth spune că în modernitate, ni se spune că „religia este o practică a oamenilor din vremea când nu știau prea multe”.
Totuși, există o parte din noi care tânjește după Dumnezeu și care nu poate fi înlocuită de nimic.
„În orice caz, narațiunea modernă ne spune că religia este o practică a oamenilor din vremea când nu știau prea multe. Acum, că știm cum funcționează lumea, nu mai avem nevoie de religie. Dar noi știm că nu-i deloc adevărat. Există în Apus o mentalitate în virtutea căreia oamenii văd știința ca pe o nouă religie și cred că toată tradiția creștinismului a fost o tentativă nereușită de-a face știință. Creștinismul nu ar fi decât o cale de-a explica lumea, de care acum nu mai avem nevoie, pentru că știm ce-i universul. Dar este evident că, în realitate, nu-i deloc așa. Există acea parte din noi care are nevoie de credință, acea parte care nu poate fi satisfăcută de știință, de bunurile materiale sau de progres. Pur și simplu, nu poți eluda acea parte a vieții tale care tânjește după comuniunea cu Dumnezeu. Nimic din ceea ce poți face în această lume nu poate înlocui asta, oricât de deștept ai fi. În Occident, suntem foarte bogați din punct de vedere material, dar din punct de vedere spiritual și cultural avem mari lipsuri. Practic, nu avem nimic în afară de lucruri materiale, și cred că tocmai asta-i lecția pe care o învățăm acum.
Din păcate însă, noi, oamenii, nu învățăm prea ușor aceste lucruri. Singura modalitate prin care învățăm în mod real este calea plină de greutăți și suferințe. Dar în Occident vom înțelege lucrul acesta abia când totul se va destrăma. E singura cale. Îmi pare că așa funcționează natura umană. Când lucrurile merg prost sau apare o criză sau se întâmplă o nenorocire, abia atunci înveți. Sigur, majoritatea occidentalilor nu sunt de acord cu asta. Nu-i o concepție larg răspândită. Nu cunosc România, nu știu cum este văzut creștinismul la voi, în contrast cu modul în care este văzut în Occident, dar m-ar interesa să aflu”, a mai zis scriitorul englez.
poza nu demonstreaza cum s-a facut botezul, iar eu nu vreau sa demonstrez nimic ca dovada ca nu ma semnez cu un nume real, deci nu ma astept sa fiu laudat sau admirat pe persoana fizica pentru niste cunostinte de crestinism oricum de clasa I. Ati putea sa nu mai fiti atat de aspru cu cititorii mai reticenti pe anumite tene, in definitiv nici dvs nu detineti adevarul absolut. Eu mi-as dori cu adevarat ca acest domn ca si celalalt apostol al kui Benedict intens mediatizat sa fie ortodocsi de buna credinta, asta pt sufletele lor, nu pt mine.
tot mai multi vestici care se zic convertiti la ortodoxie care vin sa ne tina prelegeri. Ar fi bine sa fie, dar la ortodocsi nu se zice convertire, ci se boteaza.. prin intreita afundare, nu se mai face asta nici la noi dar in irlanda.. in rest spune niste adevaruri, sa dea Domnul sa fie sincer.
Vreți să dați impresia că ați citit foarte multe, dar nu și primul rând al articolului unde comentați: acolo scrie clar că s-a botezat. Dacă ați fi și curiozitatea ieșită din comun de a da click pe linkul din acea primă propoziție, vedeați și o poză de la botez.
Dar bine că știți atât de multe, încât nu aveți nevoie de sfaturi de la nimeni.
Foarte interesant punct de vedere! Lumea occidentală, percepția ei despre experiența și spiritualitatea umană sunt modelate prin susținerea unei realități false și prin distragerea de la adevăr. Un fel de PSYOP elaborat, ce parcă optează pentru deznădejdea unui raționament strâmb, acela că dacă nu toți pot fi sfinți, atunci pot să fie păcătoși.
Declinul renegării lui Dumnezeu în lumea Apusului vine, cred eu, din dorința de a poseda mereu mai mult și de a avea o viață și mai bună fără să conteze mijloacele, ceea ce reprezintă nu tocmai o independență individuală, ci mai degrabă trăsăturile adânci ale anxietății și chiar ale depresiei. Tocmai de aceea, britanicul afirmă că vesticii nu sunt fericiți. Este limpede, că modul de viață occidental reprezintă din ce în ce mai puțin un model de urmat. Kingsnorth lansează niște avertismente clare, care constau nu numai în declinul cultural, dar și-n cel religios. Iar eroarea se află la fundamentul, la rădăcina, gândirii moderne care a mers triumfal, braț la braț, cu tehnologia. Antropocentrismul acesta – omul văzut ca fiind centrul a tot și a toate – ca și puterea și bogăția fără limite, ce se dovedesc mai bune decât iubirea infinită, au deturnat omenirea de la planul dumnezeiesc, înrobind-o practic. Exact cum le-a spus Iisus ucenicilor săi: „Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” Din fericire, Paul Kingsnorth și-a dat repede seama de acest adevăr incontestabil!