În episodul 6 de PoveștiR3, jurnalistul Mihai Șomănescu stă de vorbă scriitorul român de origine sârbă Goran Mrakici.
Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Goran Mrakici este un scriitor apreciat atât în Serbia cât și în România, fiind câștigătorul a numeroase premii. Pe lângă toate acestea, este și un mare suporter de fotbal, dar și director al Editurii Uniunii Sârbilor din România. Trăiește și muncește la Timișoara.
Cei doi au discutat despre viața unui sârb în România, despre istoria comună a celor două popoare, asemănări și deosebiri dintre români și sârbi. Nu a lipsit subiectul pandemiei, războaiele din fosta Iugoslavie, Ceaușescu, imaginea românilor în Serbia și problema delicată a românilor din Timoc.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Iată câteva extrase din cele spuse de Goran Mrakici în podcastul PoveștiR3, la care vă rugăm să nu uitați să vă abonați.
- Asemănările dintre români și sârbi: o bună parte dintre noi avem origini comune, doar că unii s-au dezvoltat pe un palier lingvistic și unii pe altul
- Simțul umorului și simțul autoironiei, care este foarte bine definit și la sârbi și la români
- Ne leagă istoria, avem o istorie comună
- Românii sunt un popor mai calm, mai împăciuitor, pe când sârbii, poate și din cauza istoriei lor, sunt mai războinici. Au preferat calea armelor, a rezistenței armate. Nu știu care dintre cele două este mai bună, se pare că soluția românească a salvat mai multe vieți. Pe termen lung s-a devenit cea mai bună, poate nu întotdeauna cea mai morală.
- Sârbii au pierdut multe chestii din cauza orgoliului, sunt oameni mai înflăcărați.
- Marea artă în politică este să îmbini diplomația cu lupta.
- În Serbia măsurile au fost mai dure, uneori absurde și oamenii s-au revoltat. Acum situația e mai relaxată puțin. Există și acolo psihoza asta, că oricine poate fi o bombă biologică.
- Pentru mine este clar că ceva nu este în regulă. Adică 20 oameni pot să stea la coadă la supermarket, dar nu pot să stea la Poștă. Acolo trebuie să stea în frig. Sunt multe exemple de genul ăsta: purtatul măștii în parc, în aer liber. Nimeni nu poate să mă convingă că este ceva benefic să alergi cu o mască chirurgicală pe față. Este o imagine orwelliană.
- Mi se pare aberant să mergi pe stradă cu mască pe față. Mi se par chestii mult exagerate, care nu ajută cu nimic, ci doar la sporirea tensiunii. Pot să respect teama și opinia fiecăruia, e evident că n-o să ies pe stradă dacă sunt răcit, asta făceam și înainte.
- 99,8% dintre oameni trebuie să se comporte ca și cum ar fi bolnavi. Nu mi se pare în regulă.
- Eu nu mi-am făcut niciun vaccin de la cele din școală, obligatorii de pe vremea lui Ceaușescu. Nu sunt anti-vaccinist, nu sunt adeptul teoriilor conspirației, dar nu pot să nu-mi pun niște întrebări.
- Învățământul online nu este niciun fel de învățământ, este un simulacru. Dacă ăsta e viitorul, atunci nu sună bine deloc.
- Istoria și disoluția Iugoslaviei: sârbii au făcut toate greșelile care se așteptau ceilalți să le facă. A fost planificată cu mult înainte, nu s-a întâmplat nimic spontan, cum nu se întâmplă niciodată nimic în istorie. Părerea mea e că artizanii spargerii Iugoslaviei au fost URSS-ul și Germania de Vest, cu sprijinul cel mai probabil al Vaticanului.
- Miloșevici nu a fost un naționalist sârb, era un socialist iugoslav.
- Când începe tăvălugul, când se dă drumul la sânge, este greu de oprit. S-au întâmplat lucruri pe care nu mi-aș fi putut închipui că se pot întâmpla. Au existat și interese din afara Iugoslaviei care au alimentat tensiunile.
- Paranoia micilor diferențe: cu cât diferențele sunt mai mici sau deloc, cu atât avem tendința să le exagerăm.
- Muzica populară a românilor din Timoc este cunoscută cam prin toată Serbia. Când se discută despre ei, se discută pe un ton binevoitor. Sunt percepuți ca fiind parte a Serbiei, dar nefiind sârbi.
- Nu cred că statul sârb ar avea de pierdut dacă cineva care vrea să învețe în limba română ar cere chestia asta și de ce n-ar fi posibil. Nu știu care ar fi problema.
- Asta e o chestie care poate fi rezolvată fără niciun fel de tensiuni, cu un dialog între cele două state.
- Nu este ok să judeci un popor prin ce-au făcut conducătorii politici. Cele mai simpatizate popoare de către sârbi sunt rușii și grecii, românii sunt pe locul 3 să zic. Când mă duceam acolo, înainte de pandemie, toată lumea menționa că românii sunt „singurii cu care n-am avut niciun război”.
- România se dă de multe ori ca exemplu pozitiv în Serbia. Nu am simțit niciodată vreun curent negativ despre România, dimpotrivă.
