Schimbările propuse de Ministerul Educației au rolul de a crea un tip de învățare mecanică, robotizată, iar elevii vor fi orientați spre pragmatism și cinism. ANALIZA punct cu punct a unui proiect nociv

În cele ce urmează, vă prezentăm o analiză a schimbărilor propuse de către Ministerul Educației, sub conducerea lui Sorin Cîmpeanu, pentru sistemul de învățământ românesc. Analiza a fost realizată de un colectiv de cadre didactice. În consecință, analiza, publicată în exclusivitate pe R3media, va fi semnată colectiv, „Redacția”.

Iată textul:

Până pe 24 august a.c, se află în dezbatere publică un proiect de lege a educației care propune schimbări radicale, precum: 1) toate examenele naționale (evaluarea națională, bacalaureatul, evaluările de clasele II, IV, VI) să se dea prin grilă online; 2) la disciplinele educație muzicală, educație plastică, educație fizică să se acorde calificativ admis/respins; 3) colegiile naționale au libertatea de a organiza propriul examen de admitere; 4) se introduce în trunchiul comun disciplina educație pentru viață, care va avea mai multe module (educație financiară, rutieră, juridică, pentru sănătate, egalitate de gen, cetățenie democratică etc) și care ar avea calificativ admis/respins; 5) palatele și cluburile copiilor trec din subordinea Ministerului Educației în cea a primăriilor; 6) filiera profesională are o demarcație netă, liceele profesionale nemaiavând dreptul să dețină și clase de teoretic sau vocațional.

Proiectul de lege prevede și schimbări benefice, în special în zona învățământului profesional și dual (în parteneriat cu agenții economici), școala incluzivă pentru elevii cu cerințe educative speciale, reglementarea școlii din spital, începerea carierei didactice prin stagiatură, pe baza unei relații discipol-mentor ș.a.

Totuși, este neîndoielnic că prevederile menționate în primul paragraf au un potențial nociv uriaș. Se observă și tăcerea din jurul acestui proiect, existența unei pseudodezbateri, absența emisiunilor tv și radio, puținătatea articolelor din presă, deși este vorba de legea educației, care prin definiție șlefuiește mentalități și destine individuale, ca și destinul colectiv, de țară.

Punând legea în dezbatere publică între 13 iulie și 24 august, Ministerul Educației a mizat și pe perioada concediilor (cadrelor didactice, dar și ale părinților), ca și pe faptul că încet-încet ne-am desensibilizat și am amorțit, ca societate civilă. Vocea elitelor e redusă la tăcere sau se aude marginal, nemulțumirile generale nu se coagulează ci apar ca niște șoapte în tăcerea întreținută de media. Și totuși, să nu plângem în anul 2027, când se vor vedea primele consecințe ale unui asemenea dezastru de lege. Un bacalaureat grilă îi va arunca pe adolescenți într-o mare superficialitate, pe bună dreptate ei vor respinge orice alt gen de evaluare din timpul anului (La ce să mai citim? La ce să mai scriem texte când la examen avem doar de ales, cu degetul, între a, b, c, d? La ce să mai rezolvăm probleme cu demonstrație când ni se cere doar rezultatul? Etc). Cei care ar avea cel mai mult de suferit sunt elevii înșiși, concomitent cu părinții lor. Menținuți sub capacitatea lor naturală de dezvoltare, pierzând și mai mult din motivația de a învăța, copiii își vor rata cariere și chiar destine. Cum îi va mai ține școala concentrați la oră, cum îi va mai aduna chiar de la terasă, instagram, păcănele și mall? Tentațiile în care mii de copii deja au căzut se vor înstăpâni și mai mult asupra lor: pariurile online, drogurile, dependențele de jocuri, toate venind la pachet cu vulgaritate, lipsă de respect chiar față de propria familie, lipsă de încredere și stimă de sine, depresie, instabilitate emoțională. În luna iunie a.c., ministerul a instrumentat testări standardizate pilot (grile online) la un număr de circa 150 000 de elevi. Rezultatele raportului eliberat presei arată că 50% dintre elevi se află la limita performanței școlare. Tipul de teste administrat se poate vedea pe platforma brio.ro. Din capul locului, trebuie spus că nu sunt grile ușoare, deși 70% din elevi le-au perceput ca simple și medii. Notele la aceste examene nu ar fi neapărat cu mult mai bune decât la examenele clasice. Însă ele sunt nivelante și abrutizante, tip examen auto, multe competențe rămân neevaluate (deci importanța lor va scădea la predare), copiii nu mai sunt testați nici măcar dacă știu să scrie (pun degetul pe a, b, c, d), iar la literatură itemii sunt în mare grad irelevanți (mai multe răspunsuri par corecte, ceea ce face greoaie și nedreaptă examinarea).

Care sunt, concret, articolele cu pricina?

Articolul 71, alin 3. prevede ca “începând cu anul școlar 2027-2028, toate evaluările și examenele naționale să fie în integralitate standardizate și administrate în format digital”. Consecințe:

evaluare națională (clasa a opta) grilă online, bacalaureat grilă online.

Art 70, alin 3, litera f, prevede ca “la disciplinele care fac parte din ariile curriculare Arte si Educație fizică și sport si la alte discipline stabilite prin ordin al ministrului educației, se acordă calificative de tip Admis/Respins cu excepția învățământului vocațional, la care rezultatele evaluării se exprimă prin note de la 1 la 10.” Consecințe: respectul și concentrarea elevilor la aceste materii va scădea drastic. În plus, această stare de fapt amenință buna desfășurare a procesului educativ în întregul său. Nivelul de zgomot va crește, deoarece autoritatea profesorilor respectivi este sabotată chiar de ministerul de resort. Nu se vor mai putea ține ore în liniște nici la alte materii, numărul de incidente va crește, nivelul de bullying va crește, ca și numărul de absențe (copii care rămân pe holuri, în băi, în curte). În prezent, elevii care nu erau interesați de aceste materii aveau un minim de respect dat de faptul că își doreau o medie mare și că în fața lor aveau un profesor (perceput de acum înainte, ca profesor de rang doi, inferior celorlalți, din moment ce nu mai are voie să pună note, precum colegii săi). Chiar și netalentat, elevul venea cu un bloc de desen sau cu echipament sportiv și încerca să răspundă, după puteri, criteriilor de notare stabilite de profesor. Cum rămâne cu sportul pentru sănătate? Lupta împotriva obezității timpurii, a bolilor cardio-vasculare? Sportul ca disciplină de viață și echilibru prin mișcare? Dezvoltarea plenară, creativă, artistică? Valoarea echității, prevăzută chiar în proiect, este încălcată și nu se mai obține “un mediu favorabil învățării” (valoarea denumită starea de bine).

Articolele 213-216. Palatele și cluburile copiilor trec din subordinea Ministerului Educației în cea a primăriilor si consiliilor generale. Profesorii de acolo își pierd statutul de cadre didactice, devenind funcționari ai primăriei.

Iată art 215, alineatele 1, 2, 3:

(1) Consiliului General al Municipiului Bucureşti/consiliile locale exercită prin Palatul Național al Copiilor, palatele copiilor, cluburile copiilor și cluburile sportive școlare atribuţii de organizare, conducere şi dezvoltare a activităţii extradidactice la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, precum şi de administrare a acestora. (2) Modul de organizare, administrare şi conducere a Palatului Național al Copiilor, palatelor copiilor, cluburilor copiilor și cluburilor sportive școlare, precum şi procedurile de realizare a activităţii acestora se stabilesc prin hotărâre a organului deliberativ. (3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea Palatul Naţional al Copiilor, palatele copiilor şi cluburile copiilor, cluburile sportive şcolare vor fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, prin hotărâre a Guvernului, sub condiția păstrării destinației inițiale, pentru o perioadă de minimum 10 ani de la momentul transferului și a schimbării regimului juridic al domeniului public.

Consecințe: finantarea acestor instituții va fi fluctuantă, depizând de bugetul local. Dacă vor exista edili pentru care educația extrașcolară nu e o prioritate, aceste instituții vor fi subfinanțate, sau chiar desființate, iar clădirile și terenurile vor căpăta o altă destinație. Până acum, deoarece ele depindeau direct de minister, continuitatea lor era garantată, iar calitatea activităților desfășurate aici era verificată prin modalitățile centralizate de control ale ministerului. Regulamentul de funcționare, selecția cadrelor, emiterea de diplome, toate acestea erau reglementate de minister. Că se preconizează reducerea numărului acestor instituții o dovedește și următorul alineat:

(9) Personalul didactic de predare titular existent în cluburile sportive școlare, palatele copiilor şi cluburile copiilor, respectiv în Palatul Național al Copiilor şi care se transferă în instituțiile cu program sportiv suplimentar, respectiv pentru activități extrașcolare din subordinea autorităților administrației 150 publice locale îşi pierde calitatea de personal didactic, dar îşi păstrează dreptul, pentru o perioadă de 10 ani de la momentul transferului, să participe la etape de mobilitate a personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în vederea ocupării de posturi didactice/catedre vacante în unităţi de învăţământ preuniversitar, potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației.

Cu alte cuvinte, personalul din aceste instituții are termen de grație de 10 ani să părăsească o corabie care se scufundă. Cam acesta e pronosticul de timp acordat de statul român acestor instituții pe care le vrea desființate. De ce? Pentru terenurile și clădirile lor? Pentru ca elevii ce beneficiau de diferite activități în mod gratuit să nu le mai poată face decât exclusiv contra cost, la oferta privaților? Sunt minunate și asociațiile și cluburile private care dau un sens timpului liber al copiilor noștri, dar valoarea echității tocmai asta prevede: egalitate de șanse, acces la educație și pentru cei cu posibilități financiare mai reduse.

Articolul 62, alin. 6, 7. Se introduce disciplina obligatorie numită educație pentru viață, pe durata întregii școlarități, prin module.

(6) Planurile –cadru ale învățământului primar, secundar inferior și liceal includ „Educația pentru viață” ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun, având incluse module, adaptate vârstei și nivelului educațional, în concordanță cu profilul absolventului. Disciplina „Educația pentru viață” va include module de educație pentru mediu, educație pentru sănătate, educație financiară, educație juridică, educație antreprenorială, educație tehnologică, educație rutieră, educație civică, educație interculturală și educație pentru cetățenie democratică, egalitate de gen, gândire critică, oratorie și dezvoltare personală, securitate cibernetică, educație pentru alimentație sănătoasă și alte module care pot fi stabilite prin ordin al ministrului educației. (7) Rezultatele evaluării pentru fiecare modul din cadrul disciplinei școlare ,, Educație pentru viață ” se exprimă prin calificative de tip ,, Admis ”/ ,, Respins”.

Consecințe: concomitent cu unele module foarte utile, precum educația juridică, antreprenorială, oratorie și dezvoltare personală, educația pentru alimentație sănătoasă ș.a., se observă introducerea unor module cu potențial politico-ideologic: egalitate de gen, educație interculturală și pentru cetățenie democratică și alte module stabilite prin ordin (?!) al ministrului educației. În ceea ce privește orientarea sexuală și conștiința apartenenței la un sex (gen), considerăm că este vorba de opțiuni intime, personale, care nu trebuie să își găsească o plajă de expunere în școala publică. Aceste subiecte delicate pot fi greșit abordate chiar și de cadrul didactic (în ciuda existenței unei programe) și să creeze un climat conflictual sau nefavorabil învățării. De asemenea, în afara genului masculin, feminin, astăzi se vehiculează numeroase alte genuri, care ar arunca din nou într-o zonă tulbure demersul educativ. În plus, consecințele de ordin personal pot fi foarte delicate, dacă, de exemplu, această materie școlară ar întări pe cineva în hotărârea de a începe procedurile de schimbare de sex. Această decizie vine cu vulnerabilizarea severă a stării de sănătate, ca urmare a tratamentelor hormonale (HRT) și a altor proceduri medicale extrem de invazive. Este deci o decizie ce trebuie luată în mod liber, conform conștiinței fiecăruia, și la o vârstă adultă, fără influențe și imixtiuni în vremea copilăriei, când persoana se caracterizează prin imaturitate și vulnerabilitate. În concluzie, considerăm periculoasă existența unui întreg modul dedicat egalității de gen. Copiii pot fi învățați în timpul altor ore (dirigenție, educație civică etc) că trebuie să manifeste respect, toleranță și un comportament nediscriminatoriu față de persoanele care se definesc prin alt gen decât masculin/feminin. Însă mai departe de aici, o insistență capătă aspectul unui prozelitism politico-ideologic. Mai este demn de semnalat că există o suspiciune puternică despre gradul de importanță pe care ministerul îl acordă acestei materii, din moment ce întreaga arhitectură școlară s-a schimbat pentru a pune în valoare exact această materie. Astfel, prin ordin de ministru, structura anului școlar s-a schimbat, fiind desființate tezele și semestrele. Anul școlar urmează să fie segmentat în cinci module, separate de vacanțe. În felul acesta, ar fi clar că educația pentru viață se poate lesne articula în module, măsura fiind cu dedicație. Totodată, ministerul se asigură că acel cadru didactic ce va preda un anumit modul mai delicat îi va dedica exclusiv un interval temporal. Este limpede, deci, că școala nu mai are ca scop principal dezvoltarea plenară a elevului, reușita lui profesională (să ajungă un bun informatician, inginer, medic, economist etc, sau un bun meseriaș), este limpede că tot ce înseamnă școală solidă e destabilizat (fără teze, fără examene serioase, fără motivație de a învăța realmente altfel decât prin itemi-grilă, fără note la materii ce se aruncă în superflu), în schimb obținem superficialitate și învățământ politic.

Articolul 74, alin. 2. Admiterea la colegiile naționale.

(2) Unitățile de învățământ liceal cu statut de Colegiu național pot organiza concurs de admitere în clasa a IX-a, pentru maximum 90% din numărul de locuri atribuite prin planul de școlarizare. Restul locurilor se ocupă prin repartiție computerizată, în urma susținerii evaluării naționale.

Consecințe: vom înregistra o creștere astronomică a segregării școlare între “elevii capabili de excelență” (cuvântul “excelență” apare de 56 de ori în proiect) și ceilalți elevi, deveniți de mâna a doua, așa cum se deduce din actualul proiect.

Iată și articolul 74, alineatul 8:

(8) Candidații declarați admiși la concurs pot fi organizați în clase de excelență. Colegiile naționale care înființează clase de excelență trebuie să obțină statutul de unitate pilot de excelență, prin ordin al ministrului educației. Procedura de acordare a statutului de unitate pilot de excelență se aprobă prin ordin al ministrului educației, la propunerea Centrului Național de Excelență.

Proiectul nu prevede în mod clar dacă acest concurs de admitere în clasa a IX-a se organizează prin subiecte concepute la nivel local (de profesorii respectivului colegiu) sau la nivel național. Majoritatea asociațiilor de părinți au sesizat deja caracterul inechitabil al acestei propuneri. În plus, elevii care ar pica acest examen (și pot pica având note foarte mari) nu mai sunt distribuiți la unitatea școlară următoare, conform notei obținute, ci trebuie să aștepte redistribuirea computerizată din urma testării grilă, opțiunile lor fiind drastic limitate (locurile la colegii naționale vor fi la acea oră ocupate în proporție de 90%).

Articolul 27, alin. 5. Învățământul profesional.

(5) Unitățile de învăţământ liceal profesional se organizează cu o singura filieră şi unul sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale sau specializări, conform legii.

Consecințe: dacă în prezent liceele tehnologice și grupurile școlare aveau voie să acrediteze și să organizeze și clase de învățământ teoretic sau vocațional (de exemplu, sportiv), acest lucru nu va mai fi posibil. Elevii sunt direcționați în mod mai apăsat spre învățământul profesional. În prezent, se observă o barieră psihologică și o reticență a părinților de a-și da copiii la școli profesionale. Numai elevii cu cele mai slabe rezultate la evaluarea națională ajung la această formă de învățământ, în ciuda dorinței statului de a-i crește atractivitatea. Astfel, se dau burse consistente pentru elevii care optează pentru învățământul dual, colaborarea învățământ-agenți economici este înlesnită prin scutirea de taxe a a acestora, contra școlarizării la locul de muncă. De pildă, liceele energetice școlarizează în consorțiu cu agenții economici pentru specializări ca electrician, foarte utile, prin care elevii își găsesc apoi ușor un loc de muncă. Marile lanțuri comerciale (supermarket) școlarizează și ele în regim dual. Totuși, părinții și elevii înșiși percep în continuare ca pe un stigmat sau ca pe o închidere de orizonturi să fie din clasa a noua școlarizați ca mecanici, manipulatori de marfă sau casieri. Întrebarea de ordin etic ce se pune este următoarea: îi convingem pe elevi să aleagă această filieră profesională, prin creșterea atractivității, prin campanii de informare, prin discuții cu părinții, sau îi obligăm? Obligarea vine tocmai prin interzicerea ca în cadrul acelor unități școlare profesionale să se organizeze și clase de teoretic (care, până acum, își completau maximal efectivele, în vreme ce la profesională clasele se formau mai greu).

Articolul 75, examenul național de bacalaureat. Acesta ar urma să aibă patru probe (cinci, pentru elevii aparținând minorităților), dispuse în trei zile. Prima probă este una comună (de patru ore), standardizată, în format digital, la următoarele materii: limba și literatura română, matematică, știiințe, istorie, geografie, socio-umane. A doua probă (zi distinctă de examen) constă de fapt în două probe la două limbi de circulație internațională. A treia probă este cea de competențe digitale.

Articolul 75, alin. 4, litera A – proba scrisă de evaluare a competențelor la disciplinele cuprinse în trunchiul comun – probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile și specializările; aceasta constă într-o probă unică, prin care se evaluează competențele generale formate pe parcursul ciclului liceal la limba și literatura română , matematică, științe, istoria și geografia României și Europei și științe socio-umane.

Consecințe: vor începe meditațiile adaptate la acest gen de bacalaureat, pregătirea prin rezolvarea de grile, în culegeri, dar mai ales pe platformele online. O nouă piață, a platformelor de testări standardizate, va fi înfloritoare. Vor începe și meditațiile în forță la a doua limbă de studiu (franceză sau germană, în principal), limbă neglijată de obicei de elevi, deoarece până acum nu era obligatorie la examenul de bacalaureat. Vom obține scăderea motivației elevilor pentru orice alt tip de învățare (în afara celei evaluate prin grilă), dezinteres pentru lectură, creativitate, analiză, sinteză, argumentare, dezbatere, gândire aplicată. Vom ajunge la un tip de învățare mecanică, robotizată, iar elevii vor fi orientați spre pragmatism și cinism. Per ansamblu, respectul pentru școală și studiu vor ajunge la cote alarmant de scăzute, atât pentru elevii din liceele teoretice și vocaționale, cât și pentru cei de la profesională. La articolul 3, litera h, putem citi:

1. h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român;

Cum este respectat acest principiu, din moment ce limba oficială a statului român, româna, nu mai are probă de sine stătătoare, ci se evaluează la grămadă cu alte cinci materii, în mod cât se poate de superficial (grilă)? Cum este posibil ca elevilor români să nu li se mai ceară nici măcar scrierea unui text în limba țării lor? Pe de altă parte, minoritățile naționale au o probă separată dedicată limbii lor materne – este drept că și aceea este deopotrivă căzută în derizoriu, de vreme ce este grilă.

Articolul 75 (alin 4, lit E)  prevede și o probă facultativă de bacalaureat, proba de profil, asupra căreia nici măcar nu merită să ne oprim atenția. Este evident că procentul elevilor ce ar alege această probă ar fi nesemnificativ, apropiindu-se de zero. Este modul prin care echipa (anonimă) care a redactat acest proiect va arunca răspunderea morală a dezastrului pe umerii elevilor și ai părinților care, iată, ei nu au vrut să învețe, deși sistemul le-a dat și opțiunea unui examen mai serios.

S-a spus că prin procentul de promovare la bac (73% în 2022) se închide viitorul a mii de tineri picați la acest examen.

SOLUȚIA la problema aceasta este reglementarea bacalaureatului tehnologic/profesional, așa cum s-a mai vehiculat. Un bacalaureat de tip A (care să asigure accesul în învățământul superior) și un bacalaureat tehnologic, de tip B, ca formă de recunoaștere a finalizării studiilor pentru elevii de filieră profesională, dar fără drept de înscriere în învățământul superior. Însă, atenție! Cu libertatea pentru elevii de profesională de a opta pentru ce formă de bacalaureat doresc, ba chiar cu posibilitatea de a le susține pe amândouă (fiind prevăzute ca decalate în timp). În trecut, a fost respinsă propunerea bacalaureatului profesional și s-a dorit implementarea lui de facto prin denumirea de “certificat” sau “atestat”. Și aceasta ar fi o soluție bună, câtă vreme ar permite angajabilitatea mai ușoară a absolvenților de profesională.

CONCLUZII

Prin actualul proiect de lege se încearcă în mod conștient destabilizarea școlii românești, ea fiind slăbită pe mai multe paliere: evaluarea standardizată prin care se obține demotivarea elevilor, discriminarea elevilor (segregarea subliniată între elevii capabili de excelență și restul), discriminarea etnică (minoritățile care își pot da limba maternă ca probă distinctă de bacalaureat, în vreme ce româna pierde acest statut), demantelarea rețelei de cluburi școlare și palate ale copiilor, slăbirea autorității corpului profesoral și discriminarea cadrelor care predau discipline ca arte sau educație fizică, desființarea semestrelor și a tezelor (prin ordin de ministru).

Din fericire, semnalele negative de la asociațiile de părinți și de la ong-urile ce activează în domeniul educației încep să se coaguleze. De asemenea, elita românească începe să se pronunțe: profesorii din asociația Merito, asociația profesorilor de română ANPRO, sau condeie individuale: pedagogul Constantin Cucoș (univ. Al. Ioan Cuza, Iași), politicianul Cristian Preda, universitarul Paul Cernat, rectorul SNSPA Remus Pricopie, Mircea Miclea, Doru Căstăian și alții. Lăsăm aici doar linkul spre articolul lui Cristian Preda care, deși în cheie umoristică, este foarte relevant pentru situația în care ne aflăm.