Român nu poate fi decât acela care este o conștiință pururea românească, cel ce se face pe sine lumina și mărturia de fiecare clipă a acelui suflet profund, secular și nemuritor care este sufletul poporului nostru.
Poporul, în chip firesc, este inconștient și fiecare om care compune poporul nu se poate cunoaște pe sine însuși, precum nu poate cunoaște nici pe ceilalți oameni prea bine.
Lumina istoriei trăite ne poate da însă o conștiință patriotică clară, ceea ce înseamnă să ai în inima ta, în orice clipă, icoana ei vie, să o ai în sufletul tău, în sângele tău așa cum ea, patria, te are pe tine, te stăpânește cu fiecare fărâmă de pâine pe care o mănânci, cu pumnul de apă pe care îl bei, cu soarele și praful care te învăluie.
A fi Român nu înseamnă să ai numai un șir de părinți ce au devenit țărână, care azi dispăruți s-au amestecat cu pământul.
A fi Român nu înseamnă numai să ai toate drepturile și hrisoavele care să-ți dea mândria de a trăi slobod după capul și interesele tale, o viață la întâmplare.
A fi Român înseamnă să ai în inimă gândul și veghea limpede a datoriei celei mari, care îți spune că nu te-ai născut numai pentru tine însuți, ci pentru a păstra cu fiecare clipă a ta, ceva mai mult decât tine și toți la un loc, focul de duh al neamului.
A fi Român înseamnă, deci, să porți în tine sufletul de veci al românismului, sufletul istoric viu, cu care ai văzut născându-se, propășind, mărindu-se și înfrumusețându-se cetăți, mânăstiri, fapte și opera ale spiritului.
A fi Român înseamnă să aperi conștient, fără încetare, de-a lungul veacurilor, cu îndârjire, cu răbdare, cu înflăcărare, cu sfințenie, comoara de lumină dăruită omului acestor meleaguri de bunul Dumnezeu.
A fi Român înseamnă a sluji neabătut, în vremuri de slavă, ca și în vremuri de durere și de umilință.
Sandu Tudor, Revista Credința, An II, nr.304- 4 decembrie 1934 (Sandu Tudor, Universalism românesc, Editura Eikon, București, 2006, pag. 53-54)
*Sandu Tudor era pseudonimul cu care își semna articolele Alexandru Teodorescu, viitorul monah Agaton și, mai târziu, ieroschimonahul Daniil. Preotul Daniil Teodorescu a întemeiat, în anii ’40, mișcarea Rugul Aprins.
