Să ne ridicăm statuile: statuia lui Horea sau a bătrânului Atanasie Todoran în Piața Mare din Sibiu

Samuel von Brukenthal s-a născut la Nocrih, lângă Sibiu. Este o zonă frumoasă de dealuri, astăzi acolo este o mănăstire ortodoxă de maici pe linia duhovnicească a părintelui Sofronie de la Essex. Peste secole ortodoxia a înflorit aici.

Dar mănăstirea din satul Nocrih s-a ridicat pe ruinele unui vechi altar, una dintre cele 150 de biserici și mănăstiri distruse de guvernatorul de dinainte de von Brukental, generalul Adolf von Bukow.

Pentru creștinii ortodocși din Transilvania acel secol XVIII nu a fost deloc bun. Noi eram nativi iar colonialismul încerca să asimileze cultura locală, să o modifice. Credința ortodoxă era ca un ghimpe cultural în coastă.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Sibiul era pe atunci un oraș cvasi-închis pentru români, chiar dacă românii din punct de vedere demografic conduceau Ardealul. Țăranii români puteau veni la târg dar nu aveau voie să cumpere case în interiorul cetății, nu aveau voie să se bage peste meseriile și produsele protejate prin monopol pentru breslele sașilor. Legenda spune că până și unele trotuare erau destinate strict riveranilor. Deci românii în Sibiu, ca și în celelalte cetăți săsești, trăiau mai mult în suburbii, în „mărginime”.

Aceasta nu ar fi fost o problemă. Dar de la Viena împărăteasa Maria Tereza a văzut ca un fel de misionarism trecerea românilor la catolicism și l-a trimis pe generalul Bukow să grăbească aceasta. Guvernatorul a refuzat să atribuie ortodocşilor bisericile care fuseseră construite de comunitățile lor, motivul fiind că religia ortodoxă nu e „receptă”, recunoscută de Curtea de la Viena, ci numai tolerată. Acolo unde românii și-au păstrat credința și au refuzat uniatismul, bisericile vechi de lemn au fost incendiate iar cele de piatră au fost dărîmate cu tunul de vitejii „dragoni” ai lui Bukow.

„Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică”. Acesta era ordinul scris trimis de căpitanul Bethlen la data de 13 iunie 1761.
De exemplu Mănăstirea Cârțișoara a fost reconstruită astăzi piatră peste piatră de către măicuțe. Dar aici exista încă de la 1400 o mănăstire ajutată de Mircea cel Bătrân. Așezământul a fost spulberat în 1761, după trei secole de viață monastică, de către inchizitorul general Adolf Von Bukow. La fel Schitul din Cheile Cibului, județul Alba, de pe vechiul drum roman al aurului, și alte așezăminte.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Când von Brukental a devenit guvernatorul Transivaniei a primit în dar de la Bukov și reședința de vară de la Avrig. În memoria țăranilor din zonă reședința barocă ce astăzi a fost restaurată „șic” a rămas însă cu numele de „Casa cu lanțuri”. Mulți români din Avrig și alte părți din Țara Făgărașului au „vizitat” pivnițele castelului. Libertatea, obiceiurile și biserica au fost plătite din greu de românii de aici.

Nu cred că trebuie să dărâmăm statui. Cred că trebuie să le ridicăm. Cred că în fața palatului Bruckental merită să stea, sculptat în piatră, bătrânul Atanasie Todoran care a devenit mucenic la 104 ani. Țăranul sibian a ieșit pe cal în fața grănicerilor românilor, îmbărbătându-I să nu își lase ortodoxia pentru o slujbă. Și l-au ascultat. Drept răsplată Generalul Bukow a ordonat execuția sa. Bătrânul Atanasie Todoran a fost zdrobit cu roata în piața publică pe 12 noiembrie 1763 iar capul său cărunt a fost pus într-o roată, ca să știe românii la ce să se aștepte.

Sau statuia lui Horia, frânt pe roată chiar în timpul guvernării lui von Brukenthal pentru că s-a ridicat împotriva statutului de „tolerat” pe care îl aveau românii în Transilvania.

Este o datorie de onoare să nu ne uităm istoria. Să fim mai înțelepți decât spiritul vremii, corectitudinea politică și alte ideologii. Soluția este spirituală, acolo a fost fibra care a dat rezistența noastră. Chiar dacă agenda zilnică este dusă într-un joc second, să nu ne uităm trecutul și să găsim drumul spre identitatea noastră, apoi înspre aproape. Să construim împreună pentru că avem o moștenire de aur prin înaintemergători precum sfinții mărturisitori ardeleni Atanasie Todoran sau ciobanul Oprea Miclăuș. O istorie binecuvântată.