Tendințele populare conduc lumea. Acest fapt relevă multe deznodăminte ale istoriei. Dar se cuvine, în situația de față, să ne raportăm la istoria recentă. Există, bineînțeles, tendințe de bun augur, organice, care duc la fenomene benefice – tendințele naționale unitare care au dus la Marea Unire, de pildă. În schimb, există și tendințe cu urmări nefaste, ori aduse de factori externi, de interese, de planuri bine întocmite, ori din nepricepere în a le gestiona. Acestea din urmă pot fi și ele organice, firești de-a dreptul și juste (în măsura în care cunoaștem ce este dreptatea), dar care prin lipsă de discernământ și de răbdare implicit, au transformat tendința în lege, fapt discriminatoriu și lipsit de fundament.
Anii 1990 au adus în România (abia dumerită după Revoluție) „moda” credinței. O singură întrebare a schimbat soarta alegerilor: „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Totuși, la nivel politic rămânea „suverană” stânga. Asocierea amăgitoare a credinței cu politica a dus, în cele din urmă, la ce trăim astăzi – moda ateismului, a agnosticismului, a laicizării, inițiată din necunoașterea (sau cunoașterea parțială) a unor gălăgioși pseudorevoluționari.
Am fost cuprinși, mai apoi, de capital. Am răsturnat epava pe cealaltă parte. Libertatea de exprimare și manifestare s-a transformat în libertinaj, echitatea în egalitarism, iar doctrinele și ideologiile și-au pierdut noima, întrucât azi e la modă a fi „liber cugetător”, cum se autoproclama cândva un „maestru” încă în viață, amintit adineaori… Stângacii se declară dreptaci pentru a ataca ca lupul în blană de oaie, iar dreptacii disprețuiesc stângacii cu orice preț, contraatacând sau, mai grav, refuzând vehement orice consens. Premisele nu sunt pozitive în acest ‘silogism’…
A pretinde că propria idee sau opinie este adevărul absolut e absurd, tocmai de aceea suntem nevoiți să avem curaj pentru a ne asuma o împăcare. Nu știu cât va mai îndura societatea, ca ansamblu, polarizările acestea ce ne înfricoșează și de schimonosesc firea.
În ultimele 13 luni, am parcurs peste 8000 de kilometri alături de Căile Ferate Române. Profitând de gratuite, am economisit peste 1400 de lei, în condițiile în care cușeta (sau orice altă opțiune nocturnă confortabilă) costă pentru toată lumea la fel. M-am bucurat chiar și de punctualitate, întrucât nu-mi vine-n minte nici o întârziere notabilă.
Dată fiind susținerea superficială a statului pentru una din puținele companii importante ce a mai rămas în posesia acestuia, legea gratuității feroviare pentru elevi și studenți a dinamizat traficul feroviar, a adus resurse suplimentare companiei; resurse care „se evaporau” altfel.
Sunt întru totul de acord cu păstrarea gratuității transportului feroviar pentru elevi și studenți. Pentru că această etapă a vieții este cea a descoperirilor, a momentelor de contemplare încă puerilă, a entuziasmului uneori ascuns și, cel mai important, a învățatului. Iar călătoriile și aventurile ne construiesc și ne dau curaj.
Susțin această gratuitate și susțin totodată și păstrarea Căilor Ferate Române sub egida Statului Român, cu toate că gestionarea acesteia din ultimii ani a lăsat de dorit. Mă face acest lucru socialist? Nu. Mă face social? Probabil că da. Dar acest fapt nu ar trebui sub nicio formă să anihileze laturile conservatoare pe care le adopt.
Bineînțeles că este nevoie de o reformă. Se întâmplă multe abuzuri și lăcomii în sistemul de stat. Dar sistemul privat nu exclude același fel de manifestări. Indiferent de sistemul economic pe care se bazează un stat, vor exista acte de corupție. Pentru că în centrul acestora este omul, iar omul e vulnerabil și lacom. Simplu. Astfel, nu cred că se cuvine a ne poticni în ideile noastre (economice sau politice), ci a îndrăzni să căutăm consensul și buna conviețuire.
Înainte de 1990, România avea una dintre cele mai dezvoltate sisteme feroviare din Europa, cu aproape 11.000 de kilometri complet funcționali.
În orice caz, acest subiect este mult prea amplu, cu felurite nuanțe, pentru a putea fi discutat aici, dar important este mesajul: Lăsați tinerii să călătorească! Reînviați C.F.R.-ul!
