Ca om de afaceri, n-am avut timp să citesc cărțile pe care savanții le-au scris, de-a lungul timpului, despre Imperiul Roman.
Totuși, m-au fascinat mereu poveștile despre daci și romani, poate și datorită producției cinematografice de la sfârșitul anilor 1960 realizată de regizorul Sergiu Nicolaescu.
Traian a cucerit Dacia pentru că era un militar excepțional, capabil să-l înfrângă pe Decebal cu ajutorul unei formidabile mașinării de război. Născut în Spania, Traian a condus Imperiul aproape douăzeci de ani, având mereu grijă să-i mulțumească pe soldații care au adus steagul SPQR până spre Mesopotamia, Armenia și Arabia.
Succesul acestui strateg s-a bazat pe respectarea priorităților. A reformat administrația, a combătut corupția, a construit drumuri și poduri (inclusiv peste Dunăre). Ce-a rezultat? Înflorirea comerțului, dar și o mai bună alimentare a legiunilor romane cu bani, hrană, haine și arme: săbii, sulițe, săgeți, catapulte.
Traian a stimulat inovația științifică și tehnologică, cum ar fi îmbunătățirea cimentului pe baza unui amestec de var, pucioasă vulcanică și nisip.
Conștient de superioritatea civilizației romane față de culturile barbare, Traian n-a ezitat să lanseze expediții temerare. Am învățat cu toții la școală cum Traian cel neînfrânt a condus o armată imensă de peste 150.000 de soldați în Dacia, traversând Dunărea cu ajutorul unui pod construit de geniști remarcabili.
Dârzenia lui Decebal a fost impresionantă și i-a adus un prim acord de pace cu Roma. A urmat însă campania din 105 d. Hr., când trupele lui Traian au cucerit Sarmizegetusa, ambele părți plătind un preț scump în bătălia finală. Regele dac s-a declarat înfrânt, dar a refuzat să cadă-n mâinile cuceritorului.
Cucerirea Daciei a fost un succes pentru Roma, dar a fost și una dintre cele mai costisitoare campanii militare ale imperiului. După cucerire, Traian a organizat provinciile Dacia Superior și Dacia Inferior și a construit un lanț de fortificații pentru a proteja frontiera nordică a imperiului.
Pentru a celebra victoria împotriva lui Decebal, marele Traian a cerut ridicarea unei coloane (zidită și decorată în perioada 107-113 d. Hr.) în apropierea Forului. Marmura a fost transportată din Munții Apennini până la locul de construcție, inginerii folosind piatră și mortar pentru un soclu înalt de aproape 10 metri.
Romanii nu s-au oprit aici. În mod neobișnuit, au apărut în peninsula italică sute de statui ale aristocrației geto-dacice (numiți și tarabostes). Un semn de omagiu pentru cei care nu s-au lăsat ușor cuceriți, oare? Foarte probabil.
Cert este că sute de ani nu s-au mai construit la Roma edificii la fel de impresionante ca cele comandate de Traian. După Aurelian, retragerea romană a fost inevitabilă.
Un secol și jumătate după Traian, aveau să apară în Cetatea Eternă împărați nefericiți precum faimosul Commodus, un om leneș, depravat și iubitor de lux. Dorința de fală i-a luat mințile. Fără să ia în calcul prioritățile economice ale Imperiului, fiul degenerat al filozofului Marc Aureliu s-a preocupat să organizeze luptele sângeroase între gladiatori. I-ar fi putut înfrânge Commodus pe urmașii lui Burebista? Mă îndoiesc.
Au urmat alți lideri obsedați de jocuri, plăceri și orgii sexuale. În Cetatea Eternă, amestecul de cruzime, frivolitate și narcisism a atins, uneori, cote patologice. Puterea corupe iar puterea absolută corupe în mod absolut, spunea Lordul Acton. Și avea perfectă dreptate.
Pe moment, rețeta pâine și circ funcționează.
Pe termen mediu și lung, relaxarea moravurilor aduce numai dezastre.
Declinul unei mari puteri pornește de la slăbiciunea liderilor.
Pentru că iubesc luxul, conducătorii popoarelor cedează impulsurilor tiranice, nedorind să-și înfrâneze poftele și să-și limiteze exercițiul abuziv al puterii. Păcatul personal are, foarte adesea, o reflectare-n spațiul public.
Din acest motiv, tradiția republicană a Romei clasice și-a propus să taie elanul totalitar al oricărui consul ori pretor de-a fi dictator pentru o perioadă mai lungă de șase luni. Datorăm unor filozofi de limbă latină ideea supunerii actului de guvernare unui consimțământ al poporului. Oamenii au dreptul să își apere proprietatea și libertățile individuale.
Privesc spre lumea despoților de ieri și de astăzi. Evul Mediu târziu a fost zguduit de tirani sângeroși precum Gingis-Han sau Ivan cel Groaznic. În secolul XX, lumea a fost zguduită de personaje sinistre precum Vladimir Lenin, I. V. Stalin sau Adolf Hitler, fără să-i ocolesc aici pe Mao Țe-Dun, Nicolae Ceaușescu ori Saddam Hussein. În vremurile noastre, liderul autocrat al Rusiei, Vladimir Putin, și-a obținut uriașa avere prin furtul din avuția obștească. Dinastia lui Kim Jong Un din Coreea de Nord ori cohorta de supuși a dictatorului Xi Jingping din Beijing resping, în egală măsură, modelul republican al Romei antice. Rezultatul? Subjugarea propriului popor.
Și în Occident, cred eu, decadența morală prefațează sau anticipează prăbușirea instituțiilor democratice. Oamenii obișnuiți cu drogurile, ca și tinerii interesați să trăiască doar pentru plăcerile carnale, sfârșesc prin a nu mai prețui libertatea.
Mi s-a părut că un impuls tiranic s-a manifestat și-n viețile unor lideri precum Justin Trudeau, admiratorul lui Fidel Castro și premierul obsedat nu doar de agenda LGBTQ, ci dornic să-i îngenuncheze pe camionagii canadieni în perioada pandemiei. Un refuz al transparenței democratice am găsit și-n atitudinea doamnei Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene care n-a binevoit să prezinte publicului larg termenii și condițiile unui colosal contract semnat între Uniunea Europeană și Pfizer.
Crestinismul a salvat Roma de la decadere, nu democratia. Imperiul Roman a mai rezistat 1000 de ani sub forma Imperiului Bizantin, datorita teologiei crestine si a legilor date in spirit crestin care limitau puterea imparatilor si aristocratilor si educau masele in spirit moral: Codul lui Constantin si Codul lui Iustinian stau la baza legilor Europei medievale si moderne.
Alaturarea lui Ceausescu si Saddam Hussein cu Mao e absurda. Mao a omorat 50 milioane de oameni, e cel mai mare criminal din istorie. Ceausescu a fost un dictator autoritarist, n-a facut masacre.
Dictatorii moderni au aparut datorita ideologiilor seculare extremiste si totalitare (iacobinism, marxism, anarhism, nazism, fascism). Paralela cu despotii antici e fortata. Ideologiile seculare s-au dezvoltat din iluminism, dand la o parte crestinismul. Descrestinarea Europei e invers proportionala cu aparitia miscarilor revolutionare criminale. Iacobinii si ceilalti revolutionari francezi au omorat 2 milioane de oameni intre 1789-1815. A fost cel mai mare masacru din istoria Europei de pana atunci. Vedeti cartile lui Jean Sevilla pentru detalii. Singurele arme serioase impotriva dictaturilor, ideologiilor totalitare si crimelor revolutionare sunt valorile crestine.
Erata: Am vrut sa zic Descrestinarea Europei e direct proportionala cu aparitia si dezvoltarea miscarilor revolutionare criminale din gandirea iluminista secularizata.
Tudorele, pune mana pe carte! 1.A-ti pretui adversarii si a-i admira , daca sunt demni de admiratie , cu toate ca i-ai invins, tine de educatia aristocratica, adica de civilizatia europeana. Cruzimea si dispretul fata de adversarul cazut este semnul barbariei, al ne-europenismului, adica al asiatismului de tip asirian, mongol sau rusesc. Ai vazut vreo reproducere dupa sculptura intitulata “gal murind” sau dupa cea numita” gal ucigandu-si sotia”? Amandoua sunt opere elenistice , deci anterioare epocii lui Traian si artei romane, si exprima un profund respect pentru adversarul invins , fie el si barbar. Nu degeaba tragedia, adica compasiunea pentru semenul nenorocit, este un fruct al civilizatiei europene, si nu al celei asiatice 2. Troienii n-au fost fenicieni , ci indoeuropeni . Mitul originii troiene a romanilor a fost lansat de Virgiliu; el este, deci, de origine culta, nu provine din traditia romana si n-are nici o valoare istorica. 3. Fenicienii au fost cananiti, frati buni cu hamitii si semitii.
3. Asta spun și eu, fenicienii n-au dispărut, sînt numiți, azi, evrei. De altfel pasărea Phonix este simbol fenician.
2. Da, Romulus, Remus și lupoaica, asta-i calea spre adevăr.
1. Că statuile ar reprezenta prizonieri daci ai ținut-o de decizivă?
ROMA=Radix OMnia MAlorum (rădăcina tuturor relelor)
Numeroasele statui de daci din Italia și muzeele lumii, staui ce încă ne sînt ascunse (unde în apar în cărțile de istorie?), puse la loc de cinste, pot fi pradă de război. E greu de crezut că învingătorul face statui învinșilor. Ar fi fost prima și ultima oară.
Roma e înființată de Aeneas ce ni se zice că-i grec dar troienii, precum toți conducătorii cetăților porturi erau fencieni. De altfel Aeneas cît a stat în Cartagina s-a culcat cu regina Dido. De cartaginezi, spre deosebire de troieni, se recunoaște că-s fenicieni.
Și-acuma, de unde se trag fenicienii?
” sute de statui ale aristocrației geto-dacice (numiți și tarabostes). Un semn de omagiu pentru cei care nu s-au lăsat ușor cuceriți, oare? Foarte probabil. ”
-unii canibali cred ca asa isi insusesc virtutiile ….consumaților.
(autorul delireaza 80%
sa-l comple(c)tam cu
https://www.youtube.com/watch?v=5k_pyJEzrWM
)
Maxtore, ai auzit de dreptul gintilor? Din antichitate si pana dupa cel de-al doilea razboi mondial, dreptul international admitea rezolvarea conflictelor interstatale prin razboi. Daca exista o declaratie de razboi, daca se respectau regulile razboiului, el era considerat compatibil cu legalitatea. Toate natiile antichitatii considerau lupta o cale de stabilire a dreptatii si a vointei zeilor. Ariovist ii raspunde lui Caesar ca nu va parasi Galia de N , pe care o invadase, pentru ca galii “au ales calea razboiului ” si ,deci, fiind invinsi , isi merita soarta de a-i fi supusi fara conditii. Caesar invoca tratatul de amicitie dintre Romani si Gali , care il obliga pe el sa nu permita nimanui sa-i asupresca sau sa-i ocupe pe acesti aliati ai Romei. Lupta rezolva problema, Ariovist fuge peste Rin, iar romanii se considera indreptatiti sa preia drepturile avute anterior de Ariovist asupra galilor invinsi. Galii se opun si se revolta. Diferendul se rezolva pe “calea armelor” . Rezultatul se cunoaste. Astea erau cutumele atunci. Nu seamana cu cele de azi, cand invadezi o tara fara declaratie de razboi , si apoi sustii ca tu duci o operatiune speciala defensiva. Ba chiar, Caesar a fost la un pas sa fie judecat si destituit de Senat, pentru invinuirea ca nu a respectat dreptul gintilor atunci cand a tinut in captivitate niste soli germani fara o motivatie rezonabila. Deci, mai usor cu canibalismele, si mai des pe la biblioteca, stimate Maxtor!