Realegerea lui Viktor Orbán reprezintă un uimitor vot de blam la adresa ingerinței UE în treburile unei țări.
Nimeni nu se aștepta ca prim-ministrul ungur Viktor Orbán să fie reales pentru al patrulea mandat consecutiv la alegerile generale din acest weekend. Rezultatele au surprins toate partidele din Ungaria, inclusiv partidul Fidesz, al lui Orbán. Și cu siguranță i-a șocat pe susținătorii internaționali ai coaliției contra lui Orbán.
Votul din acest weekend a fost, fără îndoială, cel mai important din Europa, de la referendumul privind Brexitul din 2016. Ca și la votul pentru Brexit, alegerile generale din Ungaria au atins probleme fundamentale – cea mai importantă fiind problema suveranității naționale. Aceste alegeri au vizat dreptul unei națiuni de a-și hotărî propriul viitor. Ungurii i-au votat pe cei care le vor decide valorile și idealurile care îi vor călăuzi în viață – proprii reprezentanți aleși de ei, sau elitele și alte instituții globaliste UE nealese de ei.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău cartea „Ghidul incorect politic despre anii ’60” de J. Leaf și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
Alegerile s-au desfășurat pe fundalul unei bătălii acerbe între Budapesta și Bruxelles privind o lege maghiară nouă, care restricționează „promovarea” identităților LGBT în rândul copiilor. Încă de anul trecut, UE amenință că va reține miliarde de euro din fondurile structurale destinate Ungariei, din cauza așa-zisului eșec al Ungariei de a susține „valorile fundamentale” ale UE.
Am putea spune că miza acestor alegeri a fost una importantă, deoarece mass-media occidentală a căutat neîncetat să submineze și să delegitimizeze guvernul Orbán. Orbán însuși a fost caracterizat constant ca fiind de extremă dreaptă, un autoritar, o „mână de fier” care reprezintă o amenințare la adresa democrației, atât în interiorul, cât și în afara Ungariei. În repetate rânduri, mass-media occidentală l-a descris pe Orbán ca pe un potențial dictator, care s-a bazat pe forță și pe frauda electorală de facto pentru a acapara puterea.
Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Etamynis (alergie la praf, polen, venin) și vei contribui la susținerea siteului R3media.
În ultimele câteva decenii, niciun alt guvern din Europa nu a fost ținta unui asemenea tir de critici dure, precum guvernul Ungariei. Și aceasta pentru că este un guvern care ia în serios principiul suveranității. Spre deosebire de multe națiuni mici, care pot fi ușor forțate să se alinieze, Ungaria și-a susținut în mod conștient valori care se opun tehnocrației și politicii identitare promovate de establishmentul politic și cultural occidental.
Într-adevăr, de la alegerea lui în 2010, partidul Fidesz a căutat în mod activ să stăvilească și să submineze influența în plan intern a ideii de “conștiință trează” (hipercorectitudine politică) a UE și a Americii. Într-adevăr, în felul său, Ungaria lui Orbán a oferit un pol alternativ de atracție acelora dintre europeni deranjați de cultura “woke, care predomină în societatea occidentală.
Campania electorală în sine a reflectat acest conflict între Orbán și valorile și politica elitei globaliste. Opoziția a constat dintr-o coaliție de șase partide disparate, care reprezentau efectiv UE și alte instituții internaționale. Șeful coaliției, Péter Marki-Zay, a spus că, dacă ar fi ales, guvernul său ar reprezenta un mare câștig” pentru UE. Coaliția sa a fost susținută de mass-media occidentală și de numeroase instituții și ONG-uri globaliste.
Chiar și președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost încurajat să intervină de partea opoziției. Ulterior, acesta l-a criticat pe Orbán pentru că nu a oferit Ucrainei suficient sprijin politic și militar, fapt care a permis opoziției să-l înfățișeze pe Orbán ca pe o marionetă a președintelui rus Vladimir Putin. Mass-media occidentală a preluat această linie de atac, trecând convenabil cu vederea faptul că Ungaria a oferit adăpost sigur unui număr de peste 600.000 de refugiați ucraineni.
În spatele bravadei și a retoricii, întrebarea cea mai importantă a fost dacă viața publică maghiară va continua să fie dirijată din interior sau din exterior. Rezultatul alegerilor oferă un răspuns răsunător la această întrebare. Maghiarii doresc să trăiască într-o societate călăuzită de valorile promovate de un guvern ales de ei.
Foarte puțini experți s-au așteptat la o victorie de o asemenea amploare a Fidesz. Comentatorii, atât din interiorul, cât și din afara Ungariei, au crezut că alegerile erau prea aproape pentru a fi organizate. Mulți au crezut că, probabil, coaliția opoziției va reuși să se strecoare pe furiș. Rezultatul șocant al alegerilor ar trebui înțeles, așa cum a sugerat Orbán, ca un „vot de protest” – adică un protest al maghiarilor care simt că națiunea lor a fost pe nedrept criticată și înjosită de forțele externe și interne.
Este puțin probabil că Fidesz s-ar fi descurcat la fel de bine, dacă o parte semnificativă a electoratului nu s-ar fi simțit atât de jignită de opoziția internă și de presa occidentală. La fel ca partea pro-UE din timpul și de după votul Brexit, oponenții lui Orbán au caracterizat alegătorii ca fiind ignoranți și stupizi.
Rezultatele acestor alegeri sunt de natură să dea încredere mișcărilor politice din Europa, care sunt devotate principiului suveranității naționale și al autodeterminarii. Dacă guvernul ungar ar fi fost înfrânt, înfrângerea ar fi reprezentat un triumf major pentru birocrația UE.
Eșecul de a demonta guvernul Ungariei reprezintă, prin urmare, o lovitură majoră dată proiectului federalist al UE. Este posibil ca UE și alți oponenți globaliști ai Ungariei să își dubleze acum eforturile, în încercarea de a izola și marginaliza guvernul lui Orbán. Susținătorii democrației populare de pretutindeni ar trebui să se opună acestui demers.
Articol scris de Frank Furedi pentru Spiked și tradus de R3media
