Condamnarea avocatului Robert Roșu în cazul „Ferma Băneasa” la 5 ani de închisoare cu executare a stârnit o adevărată revoltă în rândul reprezentanților legali din întreaga țară.
Astfel, Baroul București „a luat act cu profundă îngrijorare pentru exercitarea liberă a profesiei de avocat, despre condamnarea la pedeapsa închisorii, cu executare, a unui avocat din Baroul București, achitat în primă instanță de acuzațiile aduse de procurori.
Potrivit informațiilor disponibile public, acuzațiile aduse avocatului au constat în faptul că a fost complice la abuz în serviciu și implicat într-un grup infracțional organizat, contribuția la ambele infracțiuni constând în exercitarea atribuțiilor specifice profesiei de avocat, prin notificări, redactarea de înscrisuri și asistarea clientului în fața unei instituții publice.
Aceste fapte nu au fost apreciate de către prima instanță ca fapte penale, ci doar ca exercițiu normal al profesiei de avocat. Respectând independența justiției și reafirmând ca toți cetățenii sunt egali in fata legii, Consiliul Baroului București își menține poziția exprimată și în trecut cu privire la acest aspect(Comunicatul din 2015 click aici) ca exercitarea profesiei de avocat, în limitele legii, nu este si nu poate fi calificată ca încălcare a dispozițiilor legale.
Consiliul Baroului București va decide, în cursul zilelor următoare, măsurile care se impun pentru respectarea principiilor de exercitare a profesiei de avocat, cu respectarea legii, în condiții de siguranță profesionala si personala a avocaților.”
Cunoscutul avocat Toni Neacșu a reacționat și el, afirmând că„ avem un avocat condamnat la ani grei de închisoare pentru desfășurarea activității lui profesionale, culmea în cadrul uneia dintre cele mai mari case de avocatură din țară. Este timpul pentru o reflexie comună asupra stării avocaturii în ziua de astăzi și poate pentru prima oară este timpul pentru acțiune hotărâtă, sub orice formă”.
„După ce prin dosarul doamnelor Piciarcă și Bădescu, în care am acordat asistență juridică la un moment dat, ÎCCJ a stabilit tot în premieră că pronunțarea unei hotărâri judecătorești poate constitui conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu săvârșită de judecători, acum aceeași instanță consimte că avocații pot face închisoare pentru asistența și consultanța acordată clienților lor (poate deloc întâmplător compunerea completului este cam aceeași în ambele cauze).
Zilele acestea ideea însăși de justiție înfăptuită cu respectarea dreptului la apărare a fost încarcerată o dată cu avocatul Robert Roșu Mihăiță”, a spus Neacșu.
O altă mărturie a unui coleg avocat, devenită virală pe rețelele de socializare, nu se sfiește să catalogheze totul ca pe un abuz.
„Ieri, Prietenul și colegul meu Robert Rosu a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare pentru ca si-a exercitat profesia de avocat dupa in prima instanta Curtea de Apel Brașov il achitase.
# Este un ABUZ fara limite.
# O spun cu toată responsabilitatea.
Pentru cei care vor sa intelega mai bine ce s-a intamplat, dar și cum oricine poate fi oricand in aceeași situație, va rog sa citi in continuare postarea preluata de la confratele Dan, cu care rezonez 1000%:
“Pentru mine personal avocatura s-a cam terminat din momentul în care ieri seară un coleg avocat a fost condamnat la 5 ani cu executare, acuzația fiind că prin săvârșirea de activități de avocat (pledoarie, redactare notificari, corespondente etc.) a fost complice la activitatea zisă infracționala a unui client.
Deci, omul nu a fost pedepsit ca a luat sau a dat bani, ca a facut cine stie ce trafic, ca a plimbat genti sau mai eu stiu ce grozavie – nu, acuzatia a fost ca pledand pentru un client despre care vezi Doamne ar fi stiut/trebuia sa stie ca NU are dreptate, l-a ajutat prin simplul fapt de a ii fi avocat.
Asadar, domnii procurori au stabilit retroactiv, dupa 15 ani, adevarul UNIC al unei spete – si pur si simplu avocatul care a pledat contrariul a luat 5 ani de inchisoare.
N-a contat că biata decizia de achitare de la fond spunea “domnule, astea sunt pur și simplu activități de avocat” – nu, sustinand cauza unui client avocatul i-a devenit, iata!, complice.
N-a contat nici faptul ca ce a sustinut avocatul in pledoariile, notificarile sale a fost confirmat si bazat pe hotarari judecatoresti definitive – nu, avocatul trebuia stie ca sunt gresite! Ca sa fie totul si mai dureros de absurd kafkian, au fost audiati chiar judecatorii respectivelor hotarari, care si-au declarat acum propriile hotarari ca fiind “gresite”! Intelegeti? Judecatorul vine dupa un deceniu si spune – “da, am dat hotararea asta, dar acum spun ca era gresita”. Iar procurorul spune: “Vezi, avocate? Pai trebuia sa stii ca te intemeiezi pe o hotarare definitiva GRESITA”.
Stiti care a fost folosul material injust clamat? Faptul ca avocatul a castigat reputatie, nu bani, prin preluarea dosarului.
Nu am absolut nicio speranta ca are vreun impact ce scriu. Dar pentru avocatii/oamenii normali la cap care citesc asta sper sa fie clar ca hotararea de ieri poate fi oricand replicata la ORICE dosar.
Sunt multe litigii cu pretentii mari in care Statul/ o institutie a statului a pierdut – nimic nu va opri un procuror dornic de glorie ca peste 10 ani sa vina, sa spune ca Statul avea dreptate, ca hotararea definitiva contrara e oricum gresita, si ca avocatul pledant e complice al clientului care a produs un “prejudiciu”. Ieri un om a luat 5 ani de puscarie pentru asta.
Acesta a fost visul permanent al noii oranduiri – ca avocatul sa devina un “prim procuror” al dosarului, sa nu asigure apararea, sa nu mai existe o aparare. De altfel, impresia mea este ca asta e si viziunea in penal asupra avocatului – un smecher, dom’ne, care incearca sa il ajute pe X-ulescu sa scape. Ce ar fi trebuit colegul meu sa faca la 29 de ani – sa ii spuna clientului “fugi dom’ne de aici, nu pledez eu contra Statului Roman?” Cum sa iti mai faci meseria? Pentru cine ai voie sa pledezi?
Personal, mi-a fost de ajuns – profesia e inerta, UNBRul, barourile ar fi trebuit sa fie termen de termen la acest proces, care a pus in discutie existenta acestei profesii.
Pentru avocatii care nu cred cele de mai sus, care zic – “da-l incolo, sigur a facut ceva” – va las un mai jos mic citat din motivele de critica ale Parchetului fata decizia de achitare. Va rog sa inlocuiti numele anonimizat cu numele vostru – ati sustinut vreodata “convingator cauza unul client”? 5 ani cu executare la proxima ocazie!
Stiu, n-o sa se vi se intample chiar voua, n-are rost sa va pese. I s-a intamplat lui Robert, un fraier care a muncit zilnic ani de zile de dimineata pana seara ca sa stea in puscarie pentru ca si-a facut profesia.
“Astfel, reţinem că activităţile de complicitate pot îmbrăca orice formă, inclusiv simpla prezenţă a unei persoane alături de autorul infracţiunii, astfel încât să i se dea acestuia siguranţa sau încrederea că acţiunile sale sunt sortite succesului.
În plus, în cazul de faţă, inculpatul X, prezentându-se alături de inculpatul Y la şedinţa Consiliului de Adminsitraţie […], prezentând un volum important de informaţii referitoare la termeni juridici, dificili de înţeles de către persoane fară pregătire juridică, prezentând noţiuni ca “daune cominatorii”, a influenţat decizia luată de membri prezenţi în mod covârşitor.
De altfel, din declaraţiile membrilor rezultă în mod indubitabil că prezenţa unui avocat (respectiv inculpatul), care susţinea în mod convingător situaţia imobilului, care le-a înmânat documente în sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranţă în expunerile făcute, au contat în luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.”
#alaturideRobert
