Știu de la bunicii mei ce-a însemnat instalarea comunismului în România. Imediat după 1945, de pe tancurile sovietice au coborât în piețele marilor orașe ale țării noastre comisari politici vorbitori de limbă rusă. Cu sau fără mijlocirea unor traducători, dar în prezența unor trădători, slugile Anei Pauker împărțeau directive și trasau comenzi către noile elite, obediente față de URSS și față de tovarășul Stalin. Nimeni nu avea dreptul să comenteze-n front.
Vechile instituții democratice au fost repede preluate și transformate în agenții de propagandă ale ideologiei internaționaliste bolșevice. Și astăzi, mi se pare, asistăm la defilarea agresivă și violentă a simbolurilor globalismului.
În locul steagurilor roșii, punctate de seceră și ciocan, avem acum steagurile curcubeu, afișate ostentativ, uneori, pe clădirile unor ambasade occidentale sau plimbate ritualic pe străzile unor capitale colonizate cultural de propaganda woke.
Comisarii de odinioară poartă alt nume: sunt influensării micilor ecrane de televizor sau telefon mobil, care ne spun papagalicește tot ce-i bine și tot ce-i rău. Cine se abate de la norma corectitudinii politice e, cu siguranță, un eretic periculos.
Între 1950-1960, România a ajuns parazitată și paralizată de gesticulația și retorica neobosită a activistului de partid, care îndruga verzi și uscate, cu scopul mărturisit al îndoctrinării tinerei generații. Ceea ce se petrecea odinioară-n fabrici și uzine, astăzi are loc în corporațiile multinaționale. Vechiul proletariat a fost înlocuit azi de angajații reeducați în direcția justiției sociale și a apărării drepturilor minorităților. Cadrele de odinioară s-au metamorfozat în traineri. Ocupația lor? Sensibilizarea lucrătorilor din marile corporații cu privire la nevoile persoanelor de culoare sau orientare homosexuală.
Paradoxal, ideologia marxistă a ajuns să fie instituționalizată în cadrele noi ale capitalismului global. Ceea ce se predică-n Occident, acum, nu mai este libertatea individuală sau drepturile naturale, ci conformismul social și discriminarea pozitivă, arbitrară, în funcție de apartenența la o colectivitate. Asistăm la apariția noilor colhozuri ideologice, obișnuite cu practica cotidiană a denunțului oricărui deviaționist de dreapta.
Nu e suficient să fii azi un programator IT, bun vânzător sau om de marketing. Pentru a crește pe scara ierarhiilor sociale, trebuie să demonstrezi că ai o conștiință politică șlefuită de lectura clasicilor Școlii de la Frankfurt și modelată de ultimele sloganuri motivaționale, care insistă asupra fluidității și asupra plasticității naturii umane.
Angajatul corporațiilor globale trebuie să se lepede de învățăturile primite în cei șapte ani de acasă. Bagajul de convingeri morale dobândite-n familie, ca și trăsăturile intelectuale ori calitățile spirituale moștenite de la părinți și bunici trebuie făcute tabula rasa.
Noii comisari politici postulează, oriunde s-ar afla, necesitatea ideologică a uniformității (în numele diversității, firește).
Horia-Roman Patapievici a vorbit despre comunismul american. Nu-l pot contrazice.
Limba de lemn a revenit și a confiscat discursul public, pentru că îndoctrinarea reprezintă un fenomen de masă. Scopul acestei întreprinderi nu este altul decât apariția omului nou: consumatorul perfect.
Sub ochii noștri, se fabrică individul care nu chestionează calitatea estetică, utilitatea practică sau valoarea morală a produselor modernității târzii. Credințele, atitudinile și practicile sociale recente se cuvin acceptate din postura obedientă (open-mind), tolerantă, pasivă a omului nou. Tot ceea ce este vechi, tot ceea ce emană o nostalgie pentru epoci îndepărtate trebuie să dispară. Produsele culturale ale industriei divertismentului pot înlocui practicile religioase prăfuite, cum ar fi rugăciunea, postul sau lectura Bibliei.
Îndoctrinarea are, așadar, misiunea istorică de-a aduce progresul în țări înapoiate precum cele din Africa, Asia ori Europa de Est. Cuprinși de sentimentul mesianic și atinși de complexul salvatorului, noii comisari woke (finanțați prin ONG-uri) caută mai întâi să delegitimeze instituțiile tradiționale (familia, biserica, cultura înaltă), pentru a face loc narațiunilor liberal-progresiste.
Procesul de reeducare a populației presupune răsturnarea judecăților de valoare încetățenite. Convingerile religioase se impun a fi menținute-n sfera strict personală, însă practicile sexuale oricât de bizare trebuie exhibate sau dezbătute-n agora.
Diseminarea filozofiei woke și penetrarea maselor cu noile convingeri sexomarxiste presupune utilizarea unor canale privilegiate, cum ar fi desenele animate pentru copii. Numai așa îmi explic de ce corporația Disney a ajuns să fie colonizată de propaganda LGBTQ, plătind chiar și prețul înstrăinării părinților conservatori.
Acțiunea susținută a a noilor comisari se poate observa-n cinematografie, filmele premiate de Oscar, presa generalistă, dar și la concursurile de literatură sau prin expozițiile de pictură cu tendință.
Ideologia woke este, pe scurt, totalitară.
