Regizorul Cristi Puiu a participat la o dezbatere organizată de ICR Stockholm în care vorbește despre viitorul cinematografiei și al lumii în general, printre altele.
El crede că cinematografele vor dispărea, pentru că oamenii își vor petrece majoritatea timpului acasă.
„Dacă vor să se păstreze filmele de arhivă, cred că vor găsi banii şi proiectele care să le ofere această posibilitate. Toate lucrurile prin care trecem sunt provocate de deciziile unor oameni pe care nu-i cunoaștem. Da, cred că cinemaul se va schimba, va rămâne cum e discul de vinil pentru muzică. În cele din urmă, vor rămâne doar 4 sau 5 cinematografe, cum se întâmplă şi cu teatrele. Majoritatea spectatorilor îşi vor petrece timpul acasă. Concertele vor fi doar pentru elită, nu vreau să folosesc acest cuvânt, dar într-un fel aşa vor deveni. Va fi o elită a celor care vor să experimenteze muzica live cu artiştii în faţa lor, cum se întâmplă în teatru şi la operă. Şi cred că se va găsi un loc şi pentru cinema, dar trebuie să conțină un element foarte puternic, poate 7D, holograme, ceva ce nu poţi avea acasă. Dar nu este despre cinema, nu este despre artă, este despre noi”, a declarat regizorul român.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Regizorul filmului „Sieranevada” afirmă că singurele lucruri pe care le înțelegem sunt cele care ne ajută să rămânem în viață.
„Dacă tu crezi că înţelegi ce se întâmplă în jurul tău, atunci te înşeli. Lucrurile pe care le înţelegi sunt lucrurile care te ajută pe tine – să mănânci, să dormi, să faci toate lucrurile pe care organismul tău ţi le cere ca să rămâi în viaţă. Toate celelalte lucruri sunt subiecte de discuţii interminabile care sunt doar ipoteze, nu ştim nimic. Prima mea intenţie de a face un film folosind dialogurile lui Platon a fost această întrebare: e posibil să inserezi în interiorul unui film, folosind mijloace cinematografice, fără să exprimi ca atare, următoarele cuvinte ale lui Socrate: „Ştiu că nu ştiu nimic“? Este acest semn al întrebării în privinţa lumii în care trăim. Din postura autorului inserez această confesiune în film, care afirmă că nu ştiu. Pe 3 aprilie am împlinit 54 de ani, iar în toţi aceşti ani nu pot spune că ştiu ceva sigur. Ştiu câteva lucruri mărunte despre lume, dar foarte puţine şi fără importanţă, unele sunt foarte personale, altfel am impresia că ne înşelăm. Referitor la Revoluţie, trebuie să te documentezi, să afli despre ce a fost, şi apoi să vorbeşti. E un labirint ca toate evenimentele importante. Problema cu toate aceste evenimente importante de mare anvergură ale istoriei este că mulţi oameni au suferit şi vor mai suferi din nou foarte mult. Aceasta este ciclicitatea istoriei, care este o consecinţă a deciziilor care ne aparţin”, a mai spus Cristi Puiu.
