marți, aprilie 23, 2024
OPINIIRadu de la Afumați - a cărui pomenire o facem astăzi, 4...

Radu de la Afumați – a cărui pomenire o facem astăzi, 4 ianuarie

Avem o istorie din care s-ar putea face nesecate serii „netflix” de capă și spadă medievale. Nici măcar nu e nevoie de retuș propagandistic.

Viața acestor domnitori este suficient de spectaculoasă și primejdioasă, plină de suspans, ca atare. Îți trebuie doar talent de regizor, finețe în a reda plastic o lume diferită de a noastră, actori meseriași. Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, sunt doar cei mai vizibili, cei mai spectaculoși. Însă sunt și voievozi mai „mici” care au avut vieți și fapte demne de o nație modernă mai vivace și tenace, inclusiv sau mai ales pe partea de cultură”, decât ce suntem în prezent.

Radu de la Afumați este unul dintre ei. Domnie scurtă, multe războaie, vreo 20, toate înșirate pe piatra sa de mormânt. Nemesisul său a fost Mehmet Beg, un pașă care la origine era român, dar care fusese turcit și care voia ce nu au vrut nici măcar sultanii: să transforme Valahia în pașalâc. Reușește să-l biruiască, dar este ucis, alături de fiul său, în altarul unei mănăstiri din Rm. Vâlcea, de către unii boieri trădători. Uciderea sa este, practic, un sacrilegiu: boierii aceia, pravoslavnici și ei, știau foarte bine că altarul e loc sacru, „sanctuar.”

Piatra sa de mormânt este o scurtă cronică istorică a domniei sale. Dar este și o viziune religioasă profundă, care ne dă o idee despre adâncimile acestor personaje istorice pe care le reducem prea adesea doar la faptele lor de arme. Conștient de o moarte iminentă, de efemeritatea slavei împărătești lumești, așteptând Judecata, punând preț mai mult pe starea sufletului și a trupului de după moarte decât pe viața cea pământească, așa ni-l arată pe voievodul Radu gândurile sale dinaintea morții.

Redau aici, integral, textul dictat, zice-se, personal, de Radu de la Afumați, unui grămătic (excepție, evident, data uciderii sale):

„Răposat-au robul lui Dumnezeu şi mult milostivul Ioan Radul, mare voevod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei şi al părţilor dunărene, fiul marelui preabunului Radul Voevod, În anul 7037, Luna Ghenarie, 4 zile, crugul soarelui 7, indiction 3.

În ştire să vă fie vouă răsboaiele ce voesc să vă spun, cee ce am pur’tat cu: Lupta cu Agarenii; la Glu[bavi] ; la satul Ştefeni pe Neajlov; la C[lejani] ; la Ciocaneşti ; la cetatea Bucureşti ; la Tîrgovişte ; la rîul Argeș; l 8A; la satul Plata la Alimăneşti la Teleorman; şi cel mai iute şi mai vîrtos din toate războaiele la Grumazi (cu 7 sangeacuri] ; la Nicopole, la Siştov sub [Cetatea Poenarilor] cu ţăranii ; la Gher[ ghiţa] ; iar la Bucureşti; la Oraşul Slatina; la [Cetatea Bucureştilor], cu Vladislav Vodă; [la Rucăr] 14 ; la Didrih.

Atunci am fost dăruit [de Dumnezeu cu împărăţie şi schiptru m-au încins, iar cu porfiră și cunună m-au încoronat și cu cinste, bogăție și cu multă mărire de dar aducătoare și cu mulțimea oștirii fiind încongiurat, și multora am întins mîna de ajutorință, la toți am răspândit mila, iar acum zac într-un singur mormânt singur, așteptând glasul Arhanghelului, cea mai de pe urmă trâmbiță, a toatei lumi înviere, stihielor primenire, și rog pe cei ce Dumnezeu va voi să vină după noi să păstreze acest mic loc de odihnă și casa oaselor mele ca să fie neclintită.”

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE