Puțină dreptate pentru o regină

Puțină dreptate pentru regina batjocorită de Macron, cu ce se mândresc organizatorii ceremoniei din istoria Franței și ce mesaje vor să ne transmită nouă.

În timpul ceremoniei de deschidere a jocurilor olimpice, fiica mea de 7 ani, Eva, a trecut de mai multe ori prin camera unde urmaream transmisia la tv. Unul dintre momentele total nepotrivite pe care le-a zarit Eva în trecere, a fost imaginea macabra si sinistra cu mai multe personaje feminine, aparent identice, care înfatisau o femeie decapitata, în rochie de epoca, care îsi tinea capul în mână..

Nu am reusit sa îmi gasesc cuvintele potrivite pentru a-i explica copilului cine era, de ce a trebuit sa apara o asa imagine la ceremonie, si ce simbolizeaza…

Personajele macabre cu capul în mână faceau trimitere, batjocoritor si umilitor, la Maria Antoaneta, regina Frantei, decapitata de sceleratii revolutionari francezi, pe 16 Octombrie 1793, în Piata Revolutiei din Paris. Palatul unde a aparut în cadrul ceremoniei de deschidere regina decapitata este palatul Conciergerie, folosit ca tribunal si închisoare la revolutia franceza, fiind chiar cladirea in care Maria Antoaneta a fost condamnata la moarte în 1793, si unde a fost întemnitata înainte de executie.

Îata un fragment din ultima scrisoare a Mariei Antoinette, scrisă cu doar câteva ore înainte de execuție: „Mor în religia catolică, apostolică și romană, în religia tatălui meu, în care am fost crescută și pe care am mărturisit-o mereu. Din nefericire, nu am nici o consolare spirituală de așteptat, neștiind dacă mai există preoți ai acestei religii și chiar locul în care mă aflu ar expune prea mult dacă ar intra unul. Îi cer sincer lui Dumnezeu iertare pentru toate greșelile pe care le-am comis de când exist; sper că în bunătatea Lui să accepte ultimele mele dorințe și rugăciuni, așa cum am făcut-o mereu, pentru ca El să primească sufletul meu în mila și bunătatea Sa.”. Urcând către ghilotină, regina a călcat din greșeală pe piciorul călăului ei. I-a cerut imediat scuze; ultimele ei cuvinte au fost: „Iertați-mă, domnule. Eu nu am făcut-o intenționat.”…

Din toată istoria Franței, una atat de lunga si de glorioasa, organizatorii ceremoniei, atent alesi si verificati de Macron personal, au ales sa promoveze si celebreze doar cateva momente triste, crude si rusinoase, din cadrul sangeroasei revolutii franceze, precum decapitarea Mariei Antoaneta, si masacrarea a sute de mii de francezi, adversari ai revolutiei. Însă, nimic întâmplător.

V-ati intrebat ce vrea sa sugereze momentul din cadrul ceremoniei, cand fatada castelului de pe malul Senei, unde apare si Maria Antoaneta cu capul în mână, este atacat cu focuri de tunuri, după care pe fatada lui se revarsa (simbolic) o ploaie de sange?

Acest moment face trimitere evidenta la masacrarea nobililor si a altor contrarevolutionari de catre masele de scelerati si criminali care au facut munca de jos in cadrul revolutiei franceze (numiti si “sans-culotte”).

Într-o prima faza a revolutiei (1789-1793), zeci de mii, apoi sute de mii de francezi au fost aruncati în închisori, majoritatea fara sa aiba nicio vina, doar fiind banuiti ca sunt “dusmani ai revolutiei”. Ulterior, circa 20.000 de prizonieri (nobili, familiile lor, preoti, calugari, soldati, burghezi si alti “rebeli”) au fost masacrati prin închisori sau pe strazi.

Dupa ce toti călăii s-au îmbogatit, au obosit, iar securile de decapitare li s-au cam tocit, s-a introdus ghilotina, pentru executii mai rapide, ieftine si eficiente. Cu ajutorul ghilotinei, au fost decapitati public în decursul Terorii revolutionare peste 40.000 de francezi (1793-1794).

Prin toata Franta, multimi furioase de revolutionari sans-culotte au atacat castele si palatele aristocratilor, dar si biserici si manastiri, jefuind, torturand, violand si masacrand mii de barbati, femei si copii, fara alta vina decat apartenenta la o categorie sociala…

Iar in unile regiuni ale Frantei unde marea majoritate a populatiei a refuzat sa îmbratiseze de buna voie idealurile “luminoase” ale revolutiei, conducatorii scelerati de la Paris au trimis armata revolutionara (asa numitele “coloane infernale”) care au trecut prin foc si sabie sute de localitati.

În regiunea Vandeea, taranii francezi au refuzat sa accepte ideologia revolutionara, preferand sa lupte pentru apararea regalitatii, a nobilimii locale, a bisericii catolice si a credintei lor. Pretul pe care l-au platit a fost unul urias si cumplit: în cadrul unui adevarat genocid franco-francez, coloanele infernale ale revolutionarilor bestiali au scaldat în sânge întreaga regiune. Între 1793 si 1796 au fost masacrati cu mare cruzime peste 200.000 (doua sute de mii) de oameni: barbati, batrani, femei si copii, adica un sfert din populatia Vandeei.

În cadrul momentelor care glorifica masacrarea francezilor “vinovati” de catre revolutionari din ceremonia de la Paris, important simbolic este si cantecul revolutionar care a fost cantat într-o prelucrare death-metal (foarte buna alegerea!), pe fundalul acestora: cantecul ales se numeste “Ça ira” (Cu sensul de: O sa mearga, O sa se rezolve). O varianta foarte populara a acestui cântec, care era cantat de masele de scursuri ale societatii franceze, criminali revolutionari scelerati, pe cand îsi cautau victime nevinovate si lipsite de aparare pe care sa le abuzeze, tortureze si masacreze, are versuri precum:

“Va fi bine, va fi bine, va fi bine / Nobilii atarnati de felinare / va fi bine, nobilii vor fi spanzurati/ daca nu-i vom spânzura, îi vom rupe în bucati / daca nu-i zdrobim, îi vom arde de vii / totul va fi bine, nobilii atarnati de felinare / îi vom spanzura / Nu vom mai avea nobili sau preoti , si totul va fi bine!”.

Ce poti să mai zici? Daca globalistul psihopat Macron si regimul conducator al Frantei de azi, cu echipa lor de organizatori al ceremoniei de deschidere a jocurilor olimpice, au ales special tocmai asemnea momente “glorioase” din toata istoria Frantei, să le scoata în evidenta si sa le celebreze, ca ceva fiind ceva de lauda si de mândrie…

Mesajul simbolic subtil transmis poate fi înteles cam asa: elitele globaliste franceze (si nu numai) de azi sunt urmasii ideologici ai psihopatilor criminali care au pus la cale revolutia franceza, si se si mandresc cu asta.

Iar noi, oamenii de rând de azi, am face bine sa acceptam de bună voie ideologiile bolnave si toxice pe care le promoveaza elitele globaliste de azi (ultraprogresism, neomarxism, woke, LGBTQ, corectitudinea politica, etc), pentru ca altfel, vom avea de suferit, într-un fel sau altul.

Iar dupa ce au reusit sa-si elimine o parte dintre dusmanii istorici (regalitatea si aristocratia), acum se continua lupta pentru distrugerea ultimei fortarete de rezistenta: credința creștină, principiiile, valorile si moralitatea crestine, care le stau încă ca un ghimpe in coasta. Să nu cedăm, așadar, și să ne păstrăm credința!

P.S. Am postat si o gravura englezeasca de epoca, în care este reprezentata o viziune simbolica a scenei ghilotinarii la Paris a Regelui Ludovic al XVI-lea, în 1793. Dupa se se vede, în jurul esafodului este plin de demoni, care supravegheaza, ajuta si jubileaza, cântand si faimosul cantec revolutionar francez “Ça ira”. Interesant, nu?