Salvatorii comunismului camuflat fură din start, că doar năravul nu se schimbă, oricât de „ecologic” ți-ai țesăla noua blană și ți-ai vopsi-o în „verde”… Au furat startul cu luni bune înainte de campanie, inundând Timișoara cu uriașe afișaje electorale.
„Mesh”-urile ca cel din fotografie costă cam opt euro metrul pătrat. La care se adaugă și costurile de închiriere a spațiului din care ne vor căuta privirile, în lunile următoare, pentru a fura cât mai multe minți naive. O socoteală, fie și aproximativă, poate face oricine. Costuri acoperite din donațiile simpatizanților „săraci, dar cinstiți”, nu-i așa domnule Fritz?
Simpaticul cetățean german, proiectat abil de vreun an și ceva în percepția timișorenilor printr-o siropoasă poveste despre dragostea pentru oraș și spiritul acestuia, dobândită în timp ce făcea voluntariat și punea pe roate un proiect „Gospel” în urbe, știe aproape perfect limba română. Pierde șirul vorbelor doar când se enervează, dar evită cu meticulozitate germană situațiile care l-ar putea prinde pe picior greșit. „Din 2016-2019, am fost șeful de cabinet al fostului Președinte Köhler, rol în care am fost responsabil pentru planificarea strategică a activităților fostului președinte, conducerea echipei sale, comunicare politică și colaborarea cu diverse instituții naționale și internaționale”, scrie Dominic Samuel Fritz în CV-ul său. Acolo unde trece și perioada 2009-2019, zece ani în care a fost membru în Partidul Verzilor din Germania, înainte de a fi transferat direct în tabăra USR.
Dar cine sunt cei care alimentează lotul USR cu un candidat ca Samuel?
În urmă cu 40 de ani, la Karlsruhe, se strânseseră la un loc radicali de stânga, ecologiști, postmarxiști, liberali de stânga, pacifiști și feministe înverșunate: așa s-a născut Partidul Verzilor. Se instalează la stânga eșichierului politic german și crește sub bagheta avocatului de stânga Otto Schily. Cu Joschka Fischer în frunte, care luase parte la luptele violente de stradă ale Frankfurtului de la finele anilor 1960, „Die Grünen” ajung la putere în 1998 și guvernează alături de social-democraţii din SPD vreme de şapte ani.
Sub umbrela „ecologismului”, verzii propagă politici pro-migrație, pro-globalizare sau în favoarea minorităților sexuale și afișează o viziune liberală asupra economiei, în timp ce devorează bazinul electoral al stângii. „Ei nu mai sunt demult un partid mic de stânga. Ei își caută norocul la centrul eșichierului politic, vor să moștenească electoratul FDP, formațiunea liberală căzută în dizgrație… trebuie ca Partidul Verzilor să revină acolo unde aparține: la stânga”, scria jurnalista germană Bettina Marx în 2014, când formațiunea poza abil în postura de jucător politic de centru-stânga, pentru a înghiți și mai mult din electorat…
Da, domnule Barna, știm că ați votat cu un peste 90%, ca la plenară, cum că ați fi de centru-dreapta! Dar… când, pe lângă apucăturile internaționalist-stângiste pe care US(s)R le ascunde tot mai prost, pui un picuț lumina pe o candidatură ca asta… nici măcar de ajutorul domnului Cioloș, care sare la gâtul președintelui polonez ca-n vremurile „bune” ale bolșevismului, nu mai era nevoie pentru a înțelege cu ce avem de-a face!
Ca într-un act de cruntă răzbunare, la trei decenii după ce a îngenuncheat comunismul, Timișoarei i se pregătește, cu surle, trâmbițe și arsenal de bal mascat, îngenuncherea în fața neo-comunismului. Vom accepta postura de victimă experimentală sau vom avea puterea de a-l învinge din nou? La o astfel de întrebare nu pot răspunde alții. Putem răspunde doar NOI, timișorenii!
Articol apărut inițial aici și publicat cu acceptul autorului.
