Publicistul Cătălin Sturza polemizează cu fostul Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, după ce acesta a afirmat într-un interviu difuzat pe Hotnews că este „pro-life, dar nu pot fi de acord cu interzicerea legală a avortului (din motive „demografice”) pentru că asta ne întoarce la politicile sinistre ale comunismului”.
În timp ce Sturza este de acord cu faptul că avortul nu ar trebui interzis pe motive „demografice”, așa cum a făcut-o regimul Ceaușescu, publicistul scrie că problematica nici nu ar trebui redusă la „ceaușism”.
El spune că tot regimurile comuniste au fost cele care au liberalizat avortul.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
„Sunt parțial de acord cu acest publicist când spune că nu este de acord cu restricționarea avortului „din motive demografice”. Într-adevăr, regimuri precum național-comunismul ceaușist au restricționat avortul în principal din motive demografice – în perspectiva de a avea o forță de muncă suficientă pentru dezvoltarea economică peste o generație sau două. Discuția nu este și nu trebuie să fie una demografică; discuția este în primul rând una morală. Înainte de a atinge fondul moral al problemei, se impun niște precizări și nuanțe de natură istorică.
1. Legislația restrictivă cu privire la avort, în anii 70 și 80, în România, nu era fundamental diferită de legile restrictive din acei ani, cu privire la avort, din unele state occidentale. Legi restrictive existau în anii 1970 și în Franța, în Germania Federală sau în alte state din Occident.
2. Primul regim care a legalizat avortul „la cerere” în România a fost regimul Gheorghiu-Dej, în 1957, în timpul epocii staliniste, într-o perioadă în care în Occident avorturile încă erau interzise. Așadar, dacă vorbim despre legislația restrictivă cu privire la avort din timpul regimului Ceaușescu, nu putem să nu vorbim și de legislația foarte liberală din timpul epocii Dej și a regimului stalinist (care a precedat regimul Ceaușescu). Prima astfel de legislație liberală a adus-o în România… stalinismul.
3. Primul regim din lume care a legalizat avortul „la cerere” fără nici o restricție a fost regimul bolșevic, în Rusia anului 1920. Cea mai liberală și „progresistă” legislație cu privire la avort au introdus-o în istoria lumii bolșevicii. Occidentul, „lumea liberă”, s-a remarcat prin faptul că a insistat să rămână fidelă moralei clasice, care desemna avortul drept crimă, până în anii ’70.
Pe criterii istorice, dacă suntem parțial îndreptățiți să echivalăm restricționarea avortului în România cu ceaușismul, am fi mult mai îndreptățiți să echivalăm liberalizarea avortului cu stalinismul și bolșevismul”, a scris Sturza.
Publicistul se întreabă dacă este în regulă să acordăm toate drepturile femeii și niciunul pruncului nenăscut.
„Ce ne garantează că într-un viitor deloc îndepărtat alte și alte categorii dintre cei mai slabi și mai vulnerabili dintre noi – cum ar fi bătrânii sau persoanele cu handicap – nu vor deveni victime ale aceleiași discriminări, și ale aceleiași culturi a morții? În fapt, acest lucru se întâmplă deja; sunt țări în care se vorbește tot mai serios despre eutanasierea bătrânilor, (obligatorie?) după 70 sau 75 de ani.
Acestea sunt argumentele. Orice om cu mintea întreagă le poate judeca singur, și poate să tragă gândind cu propriul cap (și simțind cu propriul suflet) concluziile cu privire la protejarea copiilor nenăscuți. Nu poți să fii „pro-life” și în același timp să fii „pro-moarte”. Este oare firesc să acordăm toate drepturile femeii însărcinate, şi nici un drept copilului? E o întrebare pe care nu mi-o pun doar eu. Ci pe care și-o punea frecvent unul dintre cei mai mari gânditori contemporani, Sir Roger Scruton”, a continuat el.
În concluzie, Sturza propune renunțarea la reducerii chestiunii la „ceaușism”, „și să o abordăm frontal, din perspectiva dreptului la viață și a consecințelor avortului asupra copilului și mamei”.
