Psihoterapeutul și psihanalistul Ioana Scoruș spune că generațiile de copii crescute cu device-uri, cu internet, prezintă mari probleme de sănătate.
Ea afirmă, că după 12 ani de lucru cu copiii și ani de zile în contact cu „ noua generație crescută cu device-uri” că nu există o influență pozitivă a internetului asupra copiilor.
„După ani de zile de contact cu noua generație crescută cu device-uri, nu mai cred în valabilitatea niciunui studiu, oricât de științific s-ar proclama, privind buna influență a internetului asupra copiilor. Nu există așa ceva, o spun ferm și răspicat, în urma unei experiențe de peste 12 ani de lucru cu copii în psihoterapie. Nu există nimic educativ pe internet, nimic care să confere copilului o minimă abilitate, nimic care să poată fi considerat bun. Rezultatul este devastator. Văd în cabinet, zi de zi, o nouă patologie, care încă nu există în niciun manual de psihiatrie. Ei sunt copiii care sunt psihotici fără a fi psihotici în sensul comun al termenului, ei sunt copiii care nu diferențiază corect între virtual și real, ei sunt viitorii candidați la noile tratamente medicamentoase care se vor naște grație acestor noi patologii legate de viața pe internet. O spun și o susțin fără urmă de îndoială”, a scris ea.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Ioana Scoruș este psihanalist cu practică privată și scriitor. Este absolventă a Facultății de Tehnologia Chimizării Petrolului și a Facultății de Psihologie. A semnat rubrica „Scriitornicul” din suplimentul cultural LA&I condus de Dan C. Mihăilescu și a publicat numeroase articole, interviuri, cronici de carte și poezie în revistele Dilema, România literară, Convorbiri literare, Timpul, Apostrof, Q Magazine, Psychologies etc.
Afirmațiile Ioanei Scoruș confirmă ceea ce psihiatrul german Manfred Spitzer – autorul cărții Demența Digitală – spunea despre folosirea tehnologiei, acum câțiva ani, la Televiziunea Română.
„Un studiu făcut pe 7.000 de copii germani a arătat că, dacă mamele au grijă de copiii de un an uitând-se în același timp pe telefon, copiii vor avea mai multe probleme cu somnul, fiindcă un copil vrea atenția mamei și, dacă ea nu i-o acordă, el va remarca (…) Medicii au găsit o legătură între mamele care își folosesc smartphone-urile și mamele care spun că au o problemă să își adoarmă copiii.
Apoi, mamele le dau telefoanele copiilor între 2 și 4 ani. 70% dintre mamele din Germania fac asta peste jumătate de oră pe zi. Și cu cât fac asta mai mult, cu atât copilul va vorbi mai greu. Se știe că micuții nu învață cuvinte de la telefon. Dacă ai peste 5 ani, poți învăța unele cuvinte de aici. Dar numai unele. Însă copiii mai mici nu învață limba maternă așa. Nu învață nimic. Copiii de 2-4 ani care folosesc telefoane învață mai greu să vorbească.
La cei de 7-9 ani apar probleme de atenție, fiindcă smartphone-ul le distrage atenția. Iar când ești mic, trebuie să înveți tocmai să te concentrezi asupra unui lucru, fără să fii distras de ce e în jur. Și când te joci pe telefon, intervine ceva din diverse părți, vreun dușman care te aruncă în aer etc. Și ca să joci bine jocul, îți antrenezi atenția ca să fie cât mai ‘neatentă’. Fiindcă vrei nu să te concentrezi aici, ci asupra a tot.
Și așa apare deficitul de atenție.
E ceva demonstrat, nu e o părere. Iar la 13 ani, cu cât copiii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atât simt mai mult că nu își controlează viața, că smartphone-ul a trecut la conducere. Primesc 200 de mesaje cu ‘Acum mănânc gumă, ce spui?’, ‘Sunt la toaletă, ce zici?’. Toate aceste non-mesaje (…) trebuie să răspunzi în 3 minute, altfel te pomenești cu alt mesaj: ‘Ce-i cu tine?!’. Și ți se distrage atenția. Au observat și tinerii germani. S-a făcut un studiu asupra copiilor de 8-12 ani. 50% au spus că smartphone-ul le distrage atenția. 25% au spus că nu se mai pot concentra din cauza smartphone-ului. Deci s-au plâns că nu e ceva bun în viața lor”.
Când scriu cărți, îmi susțin toate afirmațiile cu dovezi științifice. Și dacă mi se spune că nu e adevărat, că totul merge foarte bine, le cer acelor oameni să-mi arate studiile care dovedesc asta. Ca om de știință, cel mai interesant lucru sunt contraargumentele și dovezile. Întotdeauna îți dorești să le afli. Din punct de vedere filosofic, de la Karl Popper citire, asta e totul. Ca om de știință, vreau să știu dacă mă înșel. Mă interesează studiile care arată asta. Am citit o parte importantă dintre argumentele celor care spun că greșesc. Nu rezistau în fața unei evaluări critice. De exemplu, există studii care arată că, dacă înveți geografie la computer sau dacă vezi un documentar și apoi dai un test la geografie, ai rezultate mai bune cu ce ai învățat de la computer. Nu e un studiu relevant, dar din el se trage imediat concluzia că e grozav să înveți de la computer, deși nu asta arăta studiul.
Există multe păreri greșite care afirmă că e bine să înveți așa.
Însă dacă citești concluziile unor studii amănunțite, și spun asta cu toată responsabilitatea, niciunul nu arată că folosirea computerelor în școli e ceva bun. Multe studii arată că, dimpotrivă, ele afectează negativ învățarea. E important! Părinții, profesorii și politicienii trebuie să știe asta”, spunea specialistul german.
