ACTUALITATEPS Ignatie, replică pentru o postare a deputatului Iulian Bulai (USR) care...

PS Ignatie, replică pentru o postare a deputatului Iulian Bulai (USR) care l-a numit „opresor al regimului comunist” pe Mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei Andreicuț

PS Ignatie, Episcopul Hușilor, i-a răspuns deputatului USR, Iulian Bulai, după ce acesta a salutat retragerea indemnizației de merit pentru academicianul Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, pe motiv că acesta ar fi colaborat cu Securitatea înainte de 1989.

În postarea sa, deputatul Iulian Bulai îl numește pe Mitropolitul Clujului „opresor ai regimului coumunist”.

Episcopul Hușilor îi replică afirmând că Bulai face o confuzie intenționată între o persoană urmărită de regimul comunist și un opresor ca reprezentant al regimului. PS Ignatie îl acuză pe deputatul USR că nu a citit dosarul Mitropolitului Clujului înainte de a scrie despre el și că se bazează doar pe afirmațiile unui activist anticlerical notoriu, Gabriel Andreescu.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Iată ce a răspuns PS Ignatie:

„Opresorul” Iulian B. şi „transparentul” Andrei A.

Ori de câte ori reuşesc să citesc puseurile „culturale” ale domnului Iulian Bulai cu privire la „asumarea trecutului nostru” şi cu privire la încercarea sisifică „de a transparentiza trecutul comunist al României”, mintea îmi alunecă, inevitabil, pe un motto aşezat de către Thierry Wolton la începutul unui capitol, intitulat sugestiv „Vânarea celuilalt”, din cartea O istorie mondială a comunismului: încercare de investigaţie istorică. Când moare corul: victimele (II): „Regimul totalitar comunist este împreunarea dintre minciună şi violenţă” (Hu Ping). În această cheie am reuşit să citesc recenta postare de pe Facebook a domnului Iulian Bulai, care se vrea o colosală izbândă faţă de un „opresor” al regimului comunist, ÎPS Andrei al Clujului.

A face confuzie semantică şi faptică între un opresor comunist şi o persoană filată de organele represive ale Securităţii, mi se pare, nu un gest de rea voinţă, ci violenţă şi ură gratuită, temeinicită pe spusele denigratoare şi tendenţioase ale unuia dintre cele mai anticlericale personaje ale României post-decembriste, Gabriel Andreescu. De fapt, întreaga postare despre satisfacţia imensă, vecină cu starea de extaz, este o aplicare „democratic-stângistă” salvaţionistă, în filigran, a cuvintelor lui Alexandr Soljeniţîn: „violenţa nu are cum să se camufleze decât prin minciună, iar minciuna poate rezista doar prin violenţă”.

Dacă pentru domnul preşedinte al Comisiei de Cultură a Camerei Deputaţilor „opresorul” cu cel filat sau urmărit constituie nişte realităţi interşanjabile, îmi permit şi eu „luxul”, agonisit pe căile cinstite ale adevărului „gol-goluţ”, de a inversa rolurile: Iulian B., „opresorul” şi Andrei A, „transparentul”. Pe ce mă bazez? Dl Iulian Bulai preferă să citeze diatribele unui „cunoscut publicist anticomunist”, tocmai pentru a „împreuna” minciuna cu atacul violent la persoană, fără să verifice verdicitatea acestora prin consultarea dosarului de urmărire al celui pe care îl înfierează cu atâta naturaleţe. ÎPS Andrei, în virtutea dorinţei fireşti de transparenţă, nu doar dicton retoric feisbucist („transparenţa nu este negociabilă”), a făcut public dosarul de urmărire de către Securitate, imediat după ce a primit verdictul CNSAS „Arhiepiscopul Andrei nu a făcut poliţie politică” (2001).

Un om de cultură veritabil atunci când emite nişte opinii sau analize punctuale pe o anumită temă, în mod instinctiv, consultă o bibliografie minimală, pentru a se asigura că nu strânge de gât adevărul, ca să mă exprim puţin colocvial. Dl Iulian Bulai ar fi trebuit să consulte măcar o singură carte, fapt care l-ar fi ţinut deoparte de a macula securistic şi adolescentin (mea culpa pentru acest ultim adjectiv) biografia unui om: S-au risipit făcătorii de basme. Amintiri care dor, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2001. Mai mult, l-ar fi plasat pe deputatul de Neamţ în sfera celui mai democratic principiu al unei abordări oneste şi elegante, fără victorii umorale şi virtuale: audiatur et altera pars.

Dar cum aşa ceva nu a fost cu putinţă, nu-mi rămâne decât să cred că, prin unele postări ale dlui Iulian Bulai (ca cea despre Fecioara Maria, cea despre Mihai Eminescu sau cea despre „opresorul” înfierat), suntem introduşi, cu graţie, în atmfosfera unor „vremuri second-hand” (Svetlana Aleksievici).”.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...