Protestele și biologizarea națiunii

Era previzibilă strategia de demonizare a protestelor prin asimilarea lor cu AUR, xenofobia, extremismul, violența, chiar și antisemitismul. De altfel, așa cum am și opinat de la început, acesta părea de la început rolul AUR în economia politică internă: the new bogeyman, dușmanul poporului căruia îi dăm chip și contur. Nu puteai face caz la nesfârșit de antisemitism sau extremism în condițiile în care România era unica (cred) țară europeană fără un partid „populist extremist” în Parlament.

Aceste asocieri care compromit prin contagiune sunt acompaniate de o deposedare a dreptului la protest în numele „vieții” și al „medicilor”. Cu alte cuvinte, protestatarii atentează la dreptul la viață prin faptul că „neagă” „măsurile” autorităților și prin faptul că îi contestă pe „eroii” din prima linie, medicii de la ATI. Reacția contra-propagandei este la fel de previzibilă: supralicitarea. Ai oameni nemulțumiți de „măsuri”? Le transformi în ce nu sunt, în reguli sacrosante, mai ceva ca tablele lui Moise. Măsurile, ni se spune, protejează viața. Le negi sau le contești, înseamnă că negi dreptul la viață. Sigur, aceste „măsuri” protejează viața cu prețul …vieții, că altfel cum să explici cele 40 mii de decese în exces, non-covid, din noiembrie și decembrie? Au fost atunci proteste și nu am aflat? Sau, așa cum afirma și Ghețău, decesele în exces sunt rezultatul direct al restricției accesului la servicii medicale? Și, până la urmă, restricțiile nu sunt ele însele restricții puse vieții? Nu din cauza lor accesul la spital e precar, accesul la servicii limitat, opțiunile de întreținere fizică și spirituală îngrădite, ba chiar respirația îngreunată, inclusiv când nu e cazul (dacă e vreodată cazul)?

În ceea ce privește „eroii” din linia întâi, contra-propaganda face abstracție de faptul că, înainte de proteste, au existat tot mai multe cazuri, mărturii, despre relele tratamente din unele saloane ATI. „Eroii” pare că au devenit cam cinici și desensibilizații cu totul, de vreme ce neglijarea pacienților, legarea, sedarea pentru a nu deranja, treceau deja aproape drept locuri comune. Nu protestatarii au creat această imagine a saloanelor ATI, ci chiar „eroii”, fără a generaliza și fără a pierde din vedere că există și medici de conștiință. Iar massmedia, în loc să tragă cortina și să transparentizeze, a devenit complice la această stare de lucruri, făcând corp comun cu puterea și cu „eroii”. Disfuncționalitățile grave au existat și tocmai ele au produs starea de nemulțumire generalizată. Absurditatea și inutilitatea restricțiilor, costurile sociale și umane, umilirea resimțită ca pacient sau „aparținător” lipsit de putere și de mijloace în fața unor unități spitalicești prefăcute într-o industrie dezumanizantă, acestea sunt cauzele protestelor.

Cât privește cartea „extremismuluI” și „antisemitismului”, este o fabulație convenabilă care, în fapt, ascunde inventarea noului evreu. Noul evreu e „teroristul”, este „negaționistul” pandemiei (de ce nu se sesizează nimeni la acest termen derogatoriu pentru memoria Holocaustului?), cel care nu respectă „restricțiile” și devine, astfel, cauză și purtător de virus. Noul evreu este cel care nu se vaccinează și nu se testează, deci devine un element biologic impur și periculos, al cărui acces trebuie îngrădit. Marii apărători ai minorităților se prefac sau chiar sunt orbi de nu văd nazismul flagrant implicit al obsesiei pandemice actuale. Zic: nazism, nu fascism, nu xenofobie. La bază, nazismul a fost obsesia purității rasiale tradusă biopolitic: transformarea corpului social în corp biologic care trebuie administrat „științific” și purificat. Obsesia compulsivă actuală care domină întreaga lume, în care vrem să purificăm corpul biologic al societății de elementele impure, neconforme, este revenirea acestui coșmar nazist pe ușa deghizată a crizei sanitare pandemice. Or, corpul social niciodată nu poate și nu trebuie să devină corp pur biologic. Nu poți, decât dacă instaurezi o distopie despotică, totalitară, să administrezi „științific” și „medical” societatea. Pentru că societatea nu e spital, iar decidenții nu trebuie să fie medici. Chiar și în cazul unei epidemii, corpul social rămâne corp social, cu regulile, limitele și dinamica sa proprie.

Dacă permitem să fie asimilat cu corpul biologic, ajungem la patologii de genul „mobilitatea crește transmiterea”, cum spunea Arafat deunăzi, care revine cu a spune că „viața transmite boala”. Este extraordinar cum stânga carton de la noi ratează cu brio această gravă deficiență actuală. După ce a ținut predici întregi despre cum economia nu poate înlocui și nu există în locul societății, stânga nu vede că, de data asta mult mai periculos, biologia și medicina nu pot înlocui societatea, nu o pot guverna, decât într-o variantă reiterată a nazismului.