Propagandă și ADN

Face bucle și alți cârlionți prin presa de la noi (ca să nu zic direct floci insuficient analizați) rezultatul unui pretins mega-studiu genetic ce ne scoate neam slav în proporție de 50-60%. Știrea vine din Ungaria, de la Hir Tv, care preia și coafează un articol de pe Tanjug în care sârbii scriu despre faptul că ei ar avea strămoșenie slavă de 50%, maxim 60%, citând o lucrare publicată pe Cell.com.

După o privire în diagonală pe subiect, m-a umflat râsul, amintindu-mi de o polemică de acum ceva vreme cu un personaj virtual care vehicula înverșunat tot niște date de „studiu”. Din ăla reieșea că nu avem nicio legătură cu noi înșine- „studiul genetic” nu prezenta deloc comparații și referințe la populațiile tracice, cunoscute din antichitate drept foarte numeroase. Cel mai apropiat punct de referință, ca spațiu și epocă, erau celții.

Să revenim la comedia actuală, însă. Ungurii își lansează „capodopera” jurnalistică muiată direct în venin specific: studiul ar arăta că „teoria continuității daco-romane, una cu baze artificiale, este respinsă”, iar pentru postul de știri cunoscut ca susținător al regimului Orban, Bucureștiul care „revendică Transilvania în cadrul acestei teorii”, ar fi fatalmente deranjat de rezultate. Presa „mare” de la noi preia știrea fără să o mestece, validând indirect în universul virtual teoria că suntem mai slavi decât ar permite buca pentru o țară care se cheamă România.

Flori, fete, filme sau băieți, vorba jocului ăla din copilărie, dar să coborâm un pic la miez: studiul din care încearcă ungurii să facă ghioagă geo-politică se bazează pe rămășițele a 138 de „Balkan individuals” provenite din Croația, Bulgaria, Macedonia de Nord, Albania, Grecia, bineînțeles, Serbia, și România cea aflată geografic în Balcani doar cu larg aport tradițional de deranj mental austro-ungar. Nu știu cât de relevantă e masa de analiză și cum ai putea concluziona în baza ei că românii au o moștenire slavă împinsă spre două treimi și, astfel, Transilvania nu le aparține.

Adaug că voi respecta și de acum înainte poziția istoriografiei române, care admite fără regrete și vrăjeli contribuția elementului slav în formarea limbii române și a poporului nostru. Dar am o curiozitate: chiar nu era la îndemână studiul publicat recent de cercetătorul Mihai G. Netea, în vederea unei analize adecvate?

Laureat al Premiului Spinoza și nu numai, beneficiar a numeroase granturi internaționale și colaborator al unor importante institute internaționale, Netea s-a născut în 1968 și a studiat medicina la Cluj-Napoca. A obținut doctoratul la Universitatea Radboud din Nijmegen, este membru al Academiei Regale de Știință din Olanda și conducea Divizia de medicină experimentală a Departamentului de Medicină Internă din cadrul Centrului Medical al Universității Nijmegen în urmă cu un an și ceva, când publica O istorie genetică (incompletă) a românilor.

„Sunt trei componenente cruciale în structura genetică română: componenta paleolitică – craniile de la peștera Cioclovina și Muierii și populațiile mezolitice care urmează după aceea, care e de aproximativ 30%. Sunt aprox. 45-50% populațiile neolitice – cultura Cucuteni, cultura Hamangia cam 50%. Și cam 20% este influență indo-europeană” puncta acesta într-un interviu care ilustra principala concluzie a studiului- aceea că ne tragem în proporție covârșitoare din populații locale extrem de vechi.

Dacii au omogenizat culturile Vinca, Boian, Hamangia și Cucuteni. „Am ajuns aproape la 100%. 5% sunt tot felul de populații care peregrinează pe aici. Dar poate că mă întrebați unde sunt romanii? Noi vorbim o limba latină, pe ei nu-i găsim niciunde? Romanii sunt și ei importanți, dar romanii erau din punct de vedere genetic nu chiar identici, dar foarte apropiați de daci”, menționa acesta amintind că triburile indo-europene proveneau dintr-o cultură comună.

Slavii, cristalizați în formă primordială în imediata vecinătate nord-estică a triburilor geto-dace, comportă aceleași premise de analiză. Să amintesc de teorii venite inclusiv din spațiul rus, potrivit cărora această cristalizare ar fi datorată unui aport major provenit din spațiul carpatic, nici nu are rost, căci prea am complica o discuție, de altfel, simplă.

„Singurii care ar fi putut să influențeze românii, sau alte populații europene, sunt populațiile care migrează din Asia în timpul evului mediu, care vin cu o structură genetică foarte diferită. Dar ele, inclusiv în momentul în care cuceresc – am avut hunii, am avut hanatul avar, am avut cumanii, dar numărul este mult prea mic, este atât de mic încât nu pot să influențeze… până la urmă vor fi complet asimilați de populația română care era autohtonă. Practic ei nu mai pot să aibă o influență genetică importantă”, punctează Mihai Netea privitor la epoca migrațiilor din Evul Mediu.

Așa, ca de final: dragi băieți și fete care o ardeți anti-fake-news cu gura plină, cu aere de jurnaliști-etalon prin presa mainstream, v-au murit senzorii de vă e greu să reperați și să aerisiți din spațiul media niște beșini atât de puturoase? Sau sunteți formatați de aceeași școală de propagandă care aproape ne slavizase trecutul pe vremea comuniștilor, ca să percutăm mai ușor la „îmbrățișarea marelui frate de la răsărit”… Că atunci chiar ar trebui să ne punem câteva întrebări foarte grele despre vremuri, metode și direcții!

Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului