joi, mai 23, 2024
ACTUALITATEProiect de lege pentru declararea preotului Aurel Munteanu erou al națiunii române,...

Proiect de lege pentru declararea preotului Aurel Munteanu erou al națiunii române, la 80 de ani de la moartea sa martirică

Un proiect de lege pentru declararea preotului Aurel Munteanu drept erou și martir al națiunii române se află înregistrat la Senat pentru dezbatere, anunță Basilica.ro.

Inițiatorul proiectului de lege este senatorul Vasile-Cristian Lungu.

Potrivit sursei citate, inițiativa reprezintă un omagiu „pentru prodigioasa sa activitate culturală, națională, socială și ecleziastică în zona Huedinului și a Munților Vlădeasa din județul Cluj, precum și pentru martiriul suferit în data de 10 septembrie 1940.

Atunci, preotul Aurel Munteanu a fost linșat și ucis în bătaie în Piața Mare din orașul Huedin, căzând victimă regimului maghiar horthist instalat în nordul Transilvaniei după Dictatul de la Viena”.

„Vorbim, așadar, de o crimă cu premeditare a întâiului între preoții Huedinului, pentru motivul că era popă valah și era ușor de recunoscut după haina sau ținuta și însemnele clericale.

Părintele cunoscuse pe propria-i piele urgia dezlănțuită de hoardele maghiare și secuiești bolșevizate și dezlănțuite în zona Ciucea – Valea Drăganului în primăvara anului 1919, când, după propria-i mărturie, a revenit în satul pe care-l păstorea de la Huedin însoțit de doi ofițeri români ai Regimentului 10 Putna.

<Ajuns în curtea parohială, aud deodată pe drum venind o trăsură în fuga cailor. Trăsura s-a oprit brusc la poarta mea. Erau soldați din armata roșie. Vecinele, care m-au văzut, începură să strige disperate: Fugiți!, Fugiți!. Am înțeles îndată, că secuii de la observator m-au văzut și au trimis o patrulă să mă prindă. În suprema disperare, o iau la fugă… prin pârâu, pe sub garduri, fug pe deal, prin mlaștină, spre frontul român.

Gleznele mi se tăiau, inima îmi bătea la nebunie, răsuflarea și se curmase. Mă vedeam prins, schingiuit și măcelărit. În urma mea auzeam strigăte furioase: Stai! Megalj! Prindeți-l! Împușcați-l. Eu fugeam însă în ruptul capului fără să privesc înapoi, cu hotărârea că mai bine împușcat, decât să cad viu în mâinile ucigașilor. Aud o descărcătură de pușcă, glonțul îmi vâjâie pe la urechi. Dar fugeam așteptând în tot momentul glonțul care să mă doboare>”, potrivit unui fragment prezentat de Radio Renașterea.

*Sebastian Stanca, Contribuția preoțimii române din Ardeal la războiul pentru întregirea neamului 1916-1919, ediție, studiu introductiv, note și indici de Mihai-Octavian Groza și Mircea-Gheorghe Abrudan, Ed. Argonaut/Ed. Episcopiei Devei și Hunedoarei, Cluj-Napoca/Deva, 2015, p. 144-145.

 

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE