Am primit și publicăm pe adresa redacției, un mesaj din partea unui cititor cu privire la alegerile prezidențiale (acum anulate) din România.
Iată textul:
Sine Ira et Studio
“Simplitatea este o complexitate rezolvată” ne-a spus genialul țăran din Hobița.
Propun în acest mediu de “afaceri” o alta perspectivă, o alta interpretare asupra ceea ce se întâmplă în viață publica din România.
Cred că aceasta țară ruptă nu doar în două ci fărâmițată are o cauză mult mai adâncă. Cred că o cauză este lipsa totală din spațiul public, nu doar din spațiul politicii, a interzicerii practic a oricărei perspective asupra spiritualității omului, a folosirii lozincii “credința ține-o pentu tine acasă, în suflet, nu o expune” este cauza a ceea ce se întâmplă și la care cei mai mulți căutăm un răspuns.
Toți simțim – dacă nu ne mințim prea mult – că viață este mult mai mult decât ce se vede, mult mai mult decât vacantele la mare și la ski, decât restaurantele bune, decât netflix și confortul casei. E cel puțin ciudat că cei care se consideră superiori și bântuie aceasta platformă de “afaceri” și nu numai, vin cu argumentele cele mai de jos posibile, cu care foarte probabil au venit și acum 3 ani și acum vreo 7 ani.
Frica!
Scade pensia, pleacă bani din tară, crește rata. Cu alte cuvinte acești oameni convinși de superioritatea lor, cei mai vocali dintre ei și poate și majoritari pe acilea, ne tot spun cum vom fi afectați la nivel trupesc de ceea ce se întâmplă. Cum nu vor mai putea să își schimbe mașina peste 3 ani, cum vor trebuii să meargă la 4 stele și nu la 5 vara viitoare, cum vor fi nevoiți să meargă mai rar prin restaurante și baruri din lipsa banilor. Nu cu aceleași cuvinte desigur. Grija lor pentru țară îi mână.
Sunt convins că sunt aceiași care au minim două doze de vaccine (și asta i-a făcut superiori atunci), care au purtat masca cu religiozitate, care s-au luat de cei ce ieșeau din casă fară motiv, și cărora li s-a părut firesc să fie închise bisericile – chiar transformate în centre de inoculare a vacsului – și deschise in același timp magazinele în perioada de trista amintire. Aceiasi care postau filmulete cu părinții noștri când ieșeau din casă în afara orelor permise și sunau la politie să îi reclame. Aceiași care gândeau că singurul rău suprem acum mulți ani era un nenorocit președinte de partid și convinși că după plecarea lui și a ciumei roșii – cu care s-a aliat acum partidul neomarxist cu care au votat – va curge miere. Aceiasi care ne spun acum că cine nu învață din istorie tind să o repete. Ironic? Nu, doar trist.
Este aceasi gândire la bază: democrația poate fi suspendată când nu ne convine.
Dar e și mai mult decât atât: frica devine stăpânul societății. Frica devine virtutea supremă. Frica justifică orice. Sigur, o împachetam, îi ziceam atunci parcă prevenție, precauție parcă era cuvântul folosit de dulapul de la Cotroceni. În seruri și în măști stătea iubirea fata de aproapele ne zicea cea mai tristă figură liberală. Și tot el ne amenința, spre binele nostru cum altfel “cine nu se vaccinează va purta mască peste tot și pentru totdeauna”. Cât simț al perenității la nenorocit. Sic transit Gloria mundi!
Tot timpul dracul ia înfățișarea unui înger de lumina. Nu vine nimeni să ne zică că ne vrea răul, ci îl împachetează în staniol și cu fontiță.
De ce e mai simplu poate totul? Fiindcă ceilalți au găsit în candidatul susținut un om care le-a amintit că sunt și suflete și spirite; un om care ne-a spus fără ocolișuri că suntem ființe spiritual, ființe ce simțim că avem o experiență trupească și nu suntem trupuri ce au o experiență spirituală. Stiu, ăia proști, ăia mulți, ăia ce încă le pupă mâna părinților, ăia știrbi și amărați, unii care merg și la biserică și pupă oase, ăia au o perspectiva mai adâncă asupra vieții. Unii dintre ei. Greu de acceptat!
Vrem să putem să ne afirmăm ca ființe depline și știm că fericirea și împlinirea nu stă doar in pib-ul cu care ni se tot dă în cap, cu volalitatea bursei și cu lozinci reîncălzite. Vrem să avem cămine și nu case, vrem copii și nu libertinaj. Vrem să fim oameni și nu animale. Vrem să iubim și nu să urâm.
Nu eram hotărât pentru turul doi al alegerilor. Am însă un senzor care mă face să fug în partea opusă de locul unde este ură, înverșunare, răutate. Oamenii scot din ei în momente de tensiune ceea ce sunt zi de zi. Tensiunea ca si alcoolul exponențează ceea ce suntem. Unii se pupă la beție, iar alții scot brișca. Și apoi, cum s-au “aliat” între ei: dulapul, cu instituțiile de forță, cu sienen, cu umdigi, ciuma roșie, marxiști și vopsitorul de stâlpi din Oradea.
Și mai am și puțin bun simt. Da, România are problem grave de rezolvat și omenirea în general, de aceea NU pot vota cu reprezentanta unui partid care nu știe să facă desoebire intre un bărbat și o femeie. Care ne zice că e complicat, prin adolescență va ști copilul ce este. Fizic vorbind și doar pe moment. Că vine altă zi apoi, cu ale ei grele dileme. Daca lucrurile de bun simț nu ne sunt clare cum să vedem soluții la problemele complexe ale societății!?
Sfântul Nicolae să ne dea din dragostea și curajul său nouă tuturor, în orice bulă ne-am afla.
„Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama de moarte.” Statul român încă îl cinstește pe Constantin Brancoveanu. Dacă un părinte azi s-ar comporta ca marele Voievod, probabil că ar trimite protecția copilului asupra lui. Și marxiștii de azi l-ar da la doi bărbați iubitori. Pe copil. Poate și pe părinte, ca sa învețe iubirea autenitcă. Stat nebun și schizofrenic. Învie!
