Prigojin ar putea ataca Polonia și astfel ar băga Occidentul în război cu Rusia

Când Alexander Lukașenko, președintele Belarusului, susține că mercenarii Wagner cantonați în țara sa sunt dispuși să atace Polonia, poate părea un bufon. Dar nu ar trebui să-l tratăm ca pe o amenințare inofensivă, scrie Hamish de Bretton Gordon în The Telegraph. Gordon este fost ofițer de rang înalt al armatei britanice și fost comandant al regimentului responsabil cu arme chimice și biologice al acestei armate, între timp desființat.

„În întreaga lume, strategia Grupului Wagner a fost să facă lucruri neașteptate și scandaloase pentru a-și atinge obiectivele pe termen scurt. În Africa, a trimis mici unități pentru a jefui teritorii și pentru a captura efectiv guvernele acestora. În Rusia, a trimis o forță care a mărșăluit spre Moscova într-o revoltă eșuată. Este atât de neconceput ca aceștia să poată mobiliza o mică forță pentru a trece granița în Polonia?

Desigur, obiectivul unei astfel de acțiuni nu ar fi să cucerească Polonia – pur și simplu nu au suficienți oameni. Dar pot provoca haos și pot prelungi conflictele în curs, așa cum fac în alte părți ale lumii.

S-a auzit relativ puțin de șeful Wagner, Evgheni Prigojin, de la răscoala sa împotriva lui Vladimir Putin. Faptul că nu se ocupăn cu săparea după sare în Urali sau odihnindu-se la doi metri sub pământul Moscovei subliniază poziția slabă în care se află acum președintele rus.

Acest lucru deschide, însă, și calea pentru Prigojin să încerce să se întoarcă în politica rusă. Putin și generalii săi știu că orice atac asupra Poloniei ar aduce un sfârșit rapid și brutal al regimului său. NATO ar putea fi atrasă în război de partea Kievului și, cu o forță copleșitoare și tehnologie superioară, ar zdrobi rapid armata rusă.

Putin știe, de asemenea, că Grupul Wagner încă deține o putere militară, cu motivație suficientă pentru a lua măsuri extreme. Mercenarii vor fi profund nemulțumiți văzând cum forțele ucrainene fac progrese rapide în Bakhmut, un oraș cumpărat cu sângele Wagner. Acea bătălie a durat 10 luni de lupte grele; incompetența armatei ruse regulate ar putea acum să ducă la recuperarea acestuia în aproximativ 10 săptămâni. Împreună cu dorința presupusă a lui Prigojin de a-și recâștiga propria poziție, tensiunile care au condus la marșul spre Moscova sunt pregătite să dea din nou în clocot. De data aceasta, în loc să se îndrepte spre est, Wagner s-ar putea îndrepta spre vest.

Orice asalt asupra Poloniei ar fi sortit eșecului. Forțele Wagner din Belarus par să numere câteva mii, echipate cu arme ușoare și fără tancuri sau artilerie grea. Ele nu ar reprezenta nicio amenințare pentru puternica armată poloneză, care s-a modernizat și a crescut în ultimii ani cu sute de tancuri. Asta dacă ar ajunge la o luptă pe teren; fără o apărare aeriană adecvată sau avioane de luptă proprii, soldații Wagner ar fi ținte ușoare pentru orice forță aeriană oricât de slabă.

Dar astfel de fapte nu îl vor preocupa pe Prigojin. El și-ar trimite oamenii să moară, așa cum a făcut în Ucraina, în scopul de a obține câștiguri personale imediate. Cu siguranță ar urmări cu bucurie cum sună sirenele de alarmă la sediul NATO, unde s-ar putea lua în considerare o declarație conform Articolului 5. Chiar și această perspectivă este o armă eficientă: Putin va fi nerăbdător să oprească orice astfel de planuri înainte ca acest scenariu de coșmar să devină realitate.

Este un joc cu miză înaltă, dar asta înseamnă tot ceea ce înțelege Prigojin. Pe măsură ce strânsoarea lui Putin asupra puterii slăbește, grupurile scindate care au apărut din președinția lui vor deveni din ce în ce mai iresponsabile. Riscul pentru Occident este ca din cauza unei erori de comunicare catastrofală, Prigojin va fi determinat să meargă până la capăt și să treacă în Polonia.

Cel mai simplu mod de a evita acest lucru este de a asigura o victorie a Ucrainei mai devreme decât mai târziu. NATO ar trebui să armeze Kievul, apoi să privească cum șacalii din Moscova se devorează între ei”, a scris autorul.