În acest an sărbătorim o zi tristă a culturii naționale, nu doar în contextul pandemiei, ci și din cauza corectitudinii politice în numele căreia au loc atentate asupra culturii peste tot în lume, a declarat, pentru Agerpres, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop.
„În acest an, la 15 ianuarie, sărbătorim o zi tristă a culturii naţionale. În primul rând, din pricina molimei acesteia care ne-a îngenuncheat, ne-a închis sălile de spectacole, de expoziţii, bibliotecile, arhivele, librăriile.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
În al doilea rând, din cauza atentatelor asupra culturii de pe multe meridiane, aceste acte însemnând distrugerea şi profanarea statuilor, trecerea la index a unor opere literare, oprirea rulării unor filme, blamarea unor compozitori, scriitori, artişti plastici etc., care nu ar fi fost corecţi politic în timpuri revolute, când nici nu se auzise de acest concept.
Tristeţea s-a răsfrânt, cum era de aşteptat, şi asupra culturii româneşti, cu specificul nostru inconfundabil, pe de o parte, din pricina restricţiilor curente, pe de alta, din pricina corectitudinii politice sui generis de-aici, de la Dunăre şi de la Carpaţi, unde este profanat poetul naţional, unde cuvântul cultură stârneşte în minţile unora dispreţ şi unde naţiunea este repudiată ca fiind un factor al răului”, a declarat, pentru Agerpres, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop.
Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Tinctură de propolis și vei contribui la susținerea siteului R3Media
Potrivit acestuia, „Eminescu, naţiunea şi cultura – ca valori identitare – ne-au construit destinul de fiinţă colectivă”.
„Destinul acesta nu a fost ideal, nu a fost liniar şi etern glorios, nu a fost un marş continuu ascendent, dar a fost calea noastră de înaintare prin istorie, cale pe care am ţinut-o deschisă şi funcţională până astăzi.
Eminescu a sintetizat toate marile valori ale creaţiei spirituale româneşti. El s-a identificat şi cu dacii, şi cu romanii, şi cu Decebal, şi cu Traian, ‘de la Nistru pân-la Tisa’. Pentru Eminescu, România întreagă exista şi trăia intens cu mult înainte de a fi fost oficial pusă pe hartă. În această Românie aveau loc şi Alexandru cel Bun, şi Vlad Ţepeş, şi Ştefan cel Mare (mai ales el, părintele Moldovei) şi Mihai Viteazul, şi Iaşii, şi Bucureştii, şi Oradea Mare, ca şi Mica Romă. Toate se pierdeau pentru el ‘în acest cuvânt mare, covârşitor şi foarte frumos, de Ţară Românească’ (cum avea să spună mai apoi Nicolae Iorga)”, a explicat Ioan-Aurel Pop.
Totodată, preşedintele Academiei Române îi îndeamnă pe români să se bucure de „creaţia spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui Eminescu”.