Romain Giudicelli este un francez îndrăgostit de România, de latura ei sălbatică și autentică, conform Le Petit Journal, citat de Jurnalemigrant.
Partenera sa, Irina, este româncă, iar alături de ea a hotărât să se stabilească definitiv în țara noastră după ce s-au pregătit alături de meșterii tradiționali ai Transilvaniei pentru a se specializa în așa-zisa zidărie denumită „ piatră uscată”, adică fără mortar.
Bărbatul a ajuns prima dată în România în mai 2018, pentru a se alătura fostei sale iubite, tot română, pe care o cunoscuse cu câteva luni mai devreme în Franța.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
A fost vorba de o poveste de dragoste scurtă, care s-a încheiat în 2019, dar care l-a făcut să cunoască România și care i-a dat toată motivația de care avea nevoie pentru a învăța limba română și de a dori să-și „facă un loc în țară”.
Acesta spune că descoperirea culturii românești „tradiționale” (mai ales în ceea ce privește prelucrarea lemnului) a fost un adevărat punct de cotitură pentru el.
„Recunosc de bunăvoie, fără a fi înapoiat, și asumându-mi o cotă de atracție pentru un anumit exotism, că mult mai mult această Românie îmi vorbește, universul cultural țărănesc concret și simbolic, decât România cuprinsă de noile tehnologii și venerarea mărfurilor”, a mărturisit el.
„Va putea țara să-și dea viață și să-și reînnoiască cultura specifică și autentică sau va fi transformată în muzeu așa cum este cazul majorității culturilor regionale din Europa de Vest?
Pentru aceasta nu este suficient să păstrăm lucrurile așa cum sunt, dar trebuie să înțelegem și să iubim fundația spirituală și antropologică care, în asociere cu geografia, a dat naștere unui repertoriu de forme, culori, sunete și activități umane”, a explicat tânărul francez.
Potrivit lui Romain, în țara noastră „mai există un suflu de libertate, curaj, generozitate și inteligență care mi se pare relativ absente în Occident. Ceea ce m-a frapat cel mai mult în România este tocmai această rezistență și umorul multora în fața unor situații care i-ar lăsa pe mulți occidentali în suferință”.
Romain a dezvăluit că cel mai prețios lucru din România i s-a părut supraviețuirea în mediul rural al stilurilor de viață bazate în mod esențial pe resurse locale și ancorate într-o cultură autentică, bogată în semnificații.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu(click aici), vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Acesta a explicat că există o întreagă mișcare, destul de confidențială dar foarte reală, a tinerilor români, legați visceral de această lume rurală, preocupați de primirea și transmiterea cunoștințelor artizanale sau agricole și care au înțeles că toate aceste comori naturale constituie bogăția și viitorul lor.
O altă observație a sa s-a referit la patrimoniul cultural și arhitectural și la diversitatea acestora, la preocuparea tinerilor români și la formarea de voluntari colectivi pentru salvarea și restaurarea patrimoniului național.
„Extrapolând, dar fără a dori să generalizez, mi se pare că românii au reușit până acum să păstreze un anumit simț al priorităților, dimensiunea spirituală a existenței rămânând pentru mulți foarte importantă. Ca și cum componenta credinței nu s-ar fi atrofiat în ei.
În România totul pare posibil dacă ești perseverent. Nici nu încerc să idealizez țara, desigur, există și unele dificultăți în România și nu aș vrea să sugerez că, de fapt, nu există niciun motiv pentru o diaspora atât de mare”, a mai spus Romain.
