joi, noiembrie 14, 2024
OPINIIPoate fi pandemia anticamera dictaturii?

Poate fi pandemia anticamera dictaturii?

Prin 1957, Leon Festinger venea cu o teorie interesantă în psihologie. Un tip inteligent, intelectual de marcă al secolului trecut. Băieții de astăzi poate nu sunt așa inteligenți, însă folosesc cu prisosință rotițele mecanismului descoperit de Festinger. Despre ce este vorba?

În timpul unui studiu, psihologul american a observat că în urma unui cutremur major care avusese loc în India, unii oameni începuseră să creadă că vor urma calamități și mai mari în perioada următoare. Pe măsură ce timpul trecea, nu se întâmpla nimic, însă tot mai mulți oameni ajunseseră să creadă zvonurile și se temeau că pericolul e departe de a se sfârși.

Pare ilogic faptul că oamenii ar alege să creadă zvonuri care să le provoace frică. Însă cei din studiul lui Festinger nu-și provocau frica, ci de fapt căutau să justifice o frică pe care deja o simțeau. Așa funcționează, instinctiv, psihicul uman. Mai exact, omul caută în permanență să-și justifice senzațiile, sentimentele, atitudinile și comportamentul. Mintea noastră are nevoie de liniște, de pace interioară, pentru a funcționa în parametri optimi. Ori dacă nu există o consistență între gânduri și fapte, între informație și opinii, atunci apare disonanța cognitivă.

Este un fel de conflict interior care nu convine nimănui. De aceea, fiecare caută să găsească argumente care să le readucă liniștea și pacea interioară. Bun, ar mai fi o variantă de rezolvare a disonanței cognitive, și anume deschiderea minții către informații noi, acceptarea de opinii diferite și chiar schimbarea propriului comportament, astfel încât motivul inițial al ”neînțelegerii” să dispară și echilibrul să-și facă iar loc în minte. Însă varianta asta e mai grea. Cei mai mulți oameni moderni nu sunt așa determinați încât să depună eforturi în relația cu ei înșiși. Preferă soluții mai comode, mai lejere.

De aici decurge un alt fenomen psihologic. Gândirea deziderativă. Care vine la pachet cu o prejudecată cognitivă numită de englezi confirmation bias. Adică mintea are tendința de a respinge toate informațiile cu care nu ești de acord. Astfel, ești tentat să citești, să asculți și să te uiți doar la lucruri care îți confirmă ceea ce știai deja. Pentru foarte mulți oameni, e mai comod. Bine, mai este și varianta în care îți pui mintea la contribuție și duci o mică luptă interioară care să-ți reașeze convingerile și părerile.

Dar tocmai de-aia criza pandemiei de Covid capătă o amploare așa mare. Pentru că oamenii, în general, preferă varianta mai comodă. Vedem doar ce vrem, auzim doar ce vrem și înțelegem doar ce se mulează pe raționamentele și prejudecățile deja formate. În același timp, căutăm să ne justificăm fricile și temerile tocmai prin afundarea în frici și temeri continue.

În cazul pandemiei, băieții deștepți din toată lumea (guvernanți, mari afaceriști, grupuri de interese) au realizat foarte bine că Leon Festinger avea dreptate. Astfel, pericolul unui virus real a fost speculat la maximum pentru un experiment social poate fără precedent în istoria postbelică. Totuși, nu are rost să cădem în conspirații de tipul „sunt interese mari la mijloc”. Nu. Sunt interese normale, în contextul în care guvernanții și factorii de putere sunt tot mai puțin ghidați de valori morale, spirituale și naționale și tot mai mult atrași de putere, bani și control. Să ne referim la România, pentru că este un exemplu mai accesibil tuturor.

Mai întâi, Guvernul a tratat pandemia într-o manieră foarte mercantilă, materialistă. Politicienii decidenți au urmărit strict interese personale, atât materiale cât și electorale. Cel mai elocvent exemplu: o comandă de 120 de milioane de doze de vaccin, în condițiile în care în România au rămas cu siguranță sub 20 de milioane de cetățeni. În paralel, guvernanții au dat dovadă de incompetență și superficialitate în gestionarea crizei provocate de pandemie. Ne amintim declarațiile Președintelui, prim-ministrului, miniștrilor sau șefilor de partid care oscilau de la o zi la alta, între „campania de vaccinare a fost un succes, am învins pandemia și „campania de vaccinare s-a mișcat mult prea lent, sunt necesare măsuri urgente, nimic nu este mai presus de viață”.

O singură constantă a spulberat ca un spărgător de gheață oceanul de confuzie creat în spațiul public. Situația din spitalele românești. Una deplorabilă și în perioada pre-pandemică, fără îndoială, însă și mai deplorabilă acum, după trei-patru valuri pandemice care nu mai permit nimănui să spună: „nu am știut” sau „nu am fost pregătiți”. Statistici au existat tot timpul, iar protocoale ambulatorii de tratament care să scadă mortalitatea și să decongestioneze spitalele au existat încă de anul trecut la nivel internațional, deci puteau fi preluate și de ai noștri. Am scris deja aici despre dezastrul permis cu bună știință de politrucii care habar n-au ce responsabilități presupun fotoliile în care ei își lăfăie organismele amorfe.

Toți acești incapabili au preferat să arunce vina tot pe popor, tot pe cei bulversați de propaganda agresivă din mass-media, tot pe cei așezați pe podea în spitale, tot pe cei care nu știu cum vor trece iarna din cauza crizei multiple (economică, sanitară, politică) pe care o traversează această țară din ce în ce mai nefuncțională. Acest șantaj emoțional la care oamenii au fost supuși constant a declanșat două mecanisme psihologice pe care tot englezii le-au definit ca peer pressure și social judgement theory. Adică sub presiunea de masă, oamenii se comportă mai mult ca grupuri și mai puțin ca indivizi. Apare sentimentul de vină colectivă care, coroborat cu măsurile restrictive și cu amenințarea pierderii locului de muncă îi determină pe unii să se conformeze liniei promovate oficial.

Doar că aici există o disproporție clară de forțe. Establishmentul politic are la dispoziție majoritatea canalelor de comunicare prin care poate „șlefui” opinia publică în interes propriu. Mai exact, dacă băieții deștepți (e o metaforă, deștepți nu mai e de mult un adjectiv care să-i caracterizeze) au cumpărat pe nașpa 120 de milioane de doze de ser experimental, e musai să le și folosească. E limpede că nu pot zace în depozite până când vor expira (cele care nu au expirat deja, că nici aici nu e clar mesajul). Astfel, întregul narativ oficial merge all-in pe vaccinare. „Vaccinarea e singura soluție” ni se repetă obsesiv, între două partide de golf și două runde de negocieri între stânga și dreapta FSN-ului pentru a împărți jaful asupra banilor publici și asupra resurselor naționale – cât a mai rămas din ele.

Vaccinarea nu e deloc singura soluție. Ne-o demonstrează știința. Ne-o arată statisticile. Ne-o dovedesc lockdown-urile reinstituite treptat în Europa, în țări cu peste 70% vaccinare, unde protestatari din ambele categorii medicale se bat cu poliția pentru propriile drepturi și libertăți. Ne-o arată Israelul, Statele Unite, Irlanda, Australia, Austria, Germania, Italia, Franța și alte țări care, ușor-ușor, nu mai sunt libere. Ne-o indică în mod clar nevoia de a treia și a patra doză, precum și contractele dubioase dintre Comisia Europeană și Pfizer. Nu în ultimul rând, ne-o reamintesc Constituțiile naționale ale lumii, care sunt îndesate din ce în ce mai abitir, cu talpa, în ghenă.

Problema e că acest șantaj emoțional violent creează vrajbă între oameni. Divide ut regnes – vorba lui Machiavelli, părintele politicii moderne. Fiind preocupați să-și sară la gât unii altora pentru că sunt vaccinați/nevaccinați, oamenii nu mai sunt atenți la esența acestei crize și la faptul că politicienii vremii îi montează, îi polarizează. Tehnică de manipulare clasică, dospită bine prin birourile băieților cu ochi albaștri care le fac nod la cravată politicienilor și îi trimit pe scenă, în fața poporului, cu o palmă după ceafă.

Între timp, incidența scade și România iese treptat din Valul Patru. Județe precum Suceava, unde antiviralele circulă, se bucură de o rată foarte scăzută a pandemiei postmodernității. Mulți români au dezvoltat anticorpi la molimă. Bulgaria deja acceptă anticorpii drept criteriu pentru obținerea pașaportului de drepturi și libertăți. România încă nu, dar sperăm că Ausweis-ul nu va trece de Camera Deputaților. Vaccinarea nu se mai justifică, Certificatul verde nici atât, iar viața se încăpățânează să meargă înainte.

Pentru occidentalii care nu au cunoscut dictatura și își doresc cu ardoare să experimenteze comunismul (ce inconștienți!), această pandemie poate fi anticamera unei dictaturi. Pentru noi, popoarele care au stat în spatele Cortinei de Fier, slabe șanse. Mirosul ideologiei e încă puternic în nările Europei Centrale și de Est.

Vor veni, inevitabil, Sărbătorile. Poate apropierea Crăciunului ne va face, de data asta, mai buni. Mai umani. Toate trec.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE