În urmă cu două secole, orașul Ploiești era una dintre primele regiuni de extragere a petrolului din lume, prima rafinărie, deschisă înainte de Unirea Principatelor favorizând dezvoltarea ulterioară a oraşului, aflăm de la Radio România Actualități.
În perioada respectivă, s-a construit şoseaua spre Braşov (1864), dar și calea ferată (1882), precum și mai multe şcoli şi spitale.
După Războiul Întregirii, negoţul, extinderea rafinăriilor şi deschiderea mai multor ateliere meşteşugăreşti de tot felul au atras oameni. Astfel, de la 57.000 de locuitori câţi erau în 1912, Ploieştiul a ajuns la 80.000 în 1930.
În anii ’20-’30 Ploieştiul era un oraş vioi, un nod feroviar cu mulţi călători în trecere, cu muncitori petrolişti, comercianţi, cu mic-burghezi sau oameni înstăriţi. Centrul avea clădiri construite în stil românesc, cinematografe şi magazine, teatre, cafenele, terase şi bodegi, târguri săptămânale cu negustori ambulanţi şi căluşei.
Într-un interviu realizat în 2001, Octavian Silivestru povestea despre viața în vechiul Ploiești, despre teatre, trăsuri și târguri săptămânale.
„Teatrele… când veneau trupele ambulante ale Teatrului Naţional sau altele, atunci era spectacol într-una din aceste săli. Mai era o sală de teatru care din nenorocire a dispărut, era amfiteatrul Liceului Sfinţii Petru şi Pavel, de 1000 de locuri. Şi e bine că mi-am adus aminte, acolo a fost premiera piesei Cocoşul Negru a lui Victor Eftimiu. Printre figuranţi au fost Fory Eterle – care era în clasa a VIII-a real – şi Mircea Şeptilici”, spunea Octavian Silivestru, amintind și despre bibliotecile din Ploiești.
Potrivit acestuia,biblioteca Liceului Sfinţii Petru şi Pavel număra peste 100.000 de volume, ocupa aproape toată faţada actualului liceu.
„Etajul de sus era bibliotecă, cu rafturi de stejar, cu mese, cu totul în regulă, în grija lui Constantin Rigu, strănepotul lui Petru Maior, profesorul de limba română, el era custode. […] Şi pe urmă era Biblioteca Nicolae Iorga, mai micuţă, care era deasupra Băii Comunale, ocupa etajul 1 al Băii Comunale care era unde se află astăzi începutul magazinelor care merg pe Calea Franceză”, relatează Octavian Silivestru.
Din monografia orașului, mai aflăm că în Ploieștiul interbelic se circula cu trăsuri, unii dintre vizitii fiind în straie țărănești. În vechiul Ploiești, luni era zi de târg, veneau țărani din toate satele din jur şi vindeau lapte, brânză, lână sau animale.
