Asta seară am ieșit pe jos prin cartierul meu din Capitală, și m-am enervat. Și eu mă enervez destul de greu… Eram aproape singurul om cu fața descoperită, care respiră încă liber, într-o mulțime de oameni mascați. M-am plimbat aproape o ora prin cartier, căutând să găsesc bucureșteni care merg fără masca pe stradă, însă au fost greu de găsit…foarte greu.
În parc, oameni ieșiți să se plimbe că să ia „o gură de aer” prin masca…cupluri de tineri care ar fi vrut să se sărute pe o bancă, prin mască…fumători care încercau să fumeze cu teamă, prin/pe lângă masca…la locuri de joacă, mame mascate, care aveau grijă de copiii lor, de 5-6 ani, că să aibă tot timpul măștile aranjate regulamentar pe față, în timp ce se joacă…o lume bolnavă. La figurat, nu la propriu.
Atunci, am realizat un lucru trist, un adevăr neconvenabil, pe care preferăm să îl ignor până acum: faptul că starea în care se află România de azi nu se datorează numai clasei politice trădătoare, corupte și incompetente, ci și ignoranței, comodității și lașității majorității populației. Ignoranță, pentru că cetățenii români nu cunosc ce prevede Constituția României, care le sunt drepturile și nici nu ii prea interesează. Comoditate, pentru că românii nu sunt dispuși să facă cam niciun efort să își cunoască și să își apere drepturile și libertățile: nici să citească Constituția și legile, nici să protesteze în stradă, nici să se apere în justiție. Lașitate, pentru că majoritatea se tem să dea piept cu organele legii, se tem să ii înfrunte măcar verbal și se tem să primească amenzi, indiferent dacă dreptatea e de partea lor iar amenzile sunt ilegale și pot fi contestate ușor în instanța.
O veche zicală englezească spune: „Dacă te comporți că o oaie suficient de mult, până la urmă, lupii vor veni”. Deci, spiritul de turmă și lașitatea majorității populației nu fac decât să atragă conducători hotărâți să o jefuiască sistematic și să o umilească în mod constant.
Acest trist adevăr mi-a amintit de ce spunea undeva înțeleptul evreu creștin Nicolae Steinhardt: „Garanția ultimă a dreptului constituțional constă în curajul fizic al cetățenilor în fața nedreptăților”. Adică, degeaba ai doar pe hârtie o Constituție bine scrisă, care teoretic ne protejează drepturile și libertățile, dacă nu există suficienți cetățeni care să aibă curajul să își apere drepturile garantate de Constituție, chiar în fața amenzilor, arestărilor și violenței fizice, atunci când este cazul.
E trist ce se întâmplă în zilele noastre, dar situația nu e chiar lipsită de speranță, dacă măcar o masă critică din rândul poporului nostru se va trezi la timp, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ce este esențial în vremea noastră, mai mult decât oricând în ultimii 30 de ani este: căutați cu toții să va cunoașteți drepturile și libertățile constituționale, scăpați de comoditate, și îndrăzniți să va apărați cu curaj dreptatea și libertatea, în stradă, în justiție, peste tot unde este necesar.
În 1989 au trebuit să moară murit mii de oameni, mulți tineri curați, că să scăpăm de dictatură și de un regim totalitar. Libertățile noastre, atâtea câte mai sunt azi, trebuie aparate, cu orice preț, și nu trebuie să le pierdem acum stupid, de frica unui virus.
Să îndrăznim să luptăm așadar. Curaj.
