Jurnalistul Patrick Andre de Hillerin scrie despre „haita vigilenților”, respectiv cei care „iau totul de-a gata, pe negândite, susținând, totuși, că au cugetat pe îndelete la ceea ce propagă, propovăduiesc, propagandesc.De cel puțin nouă ani ei sunt pe baricade, mereu de partea pe care o consideră ei a fi cea bună”.
Într-un editorial publicat în Cațavencii, jurnalistul vorbește despre toți cei care au susținut abuzuri atâția ani, iar acum au îmbrățișat o altă cauză.
„Nu există cauză în care ei să nu se implice, nu există mișcare pe care să n-o îmbrățișeze. Iau totul de-a gata, pe negândite, susținând, totuși, că au cugetat pe îndelete la ceea ce propagă, propovăduiesc, propagandesc.
De cel puțin nouă ani ei sunt pe baricade, mereu de partea pe care o consideră ei a fi cea bună.
Nu i-ai văzut, până atunci, implicându-se în acțiuni civice, nu i-ai văzut prea interesați de politică și de viața cetății. Au tăcut mâlc la abuzurile lui Traian Băsescu și ale regimului lui, asta atunci când nu le-au lăudat de-a dreptul. Au sprijinit din răsputeri lupta împotriva corupției, iar doamna noastră Laura Codruța Kövesi le-a fost zeiță neînfricată, statuie venerată și scop în viață. Nu trăiau decât pentru a denunța presiunile la care era supusă doamna. Când au fost dezvăluite abuzurile doamnei și ale subordonaților săi favoriți, au dat-o pe pisici și Eurovision. Dar și-au revenit repede și au găsit o nouă cauză de susținut: Klaus Iohannis. Dincolo de faptul că această ființă lipsită de calități, dar extrem de plină de sine însuși poate fi orice, numai cauză nu, vigilenții de serviciu ai nației i-au fost susținători fervenți. „Avem președinte, în sfârșit!“, urlau atunci când marele om, urmașul lui Charlemagne, încălca Constituția. „Ăsta este omul care ne trebuie!“, behăiau atunci când stropii jetului prezidențial se răspândeau în ploaie deasupra legilor țării. Când a devenit clar că au susținut un nesusținabil, au dat-o iar pe pisici, Eurovision și comentarii savante despre rochiile de la Oscar.
L-au luat în brațe pe Cîțu, îndrăgostiți de tricourile lui cu Metallica și Foo Fighters. L-au ridicat în slăvi și i-au făcut proști pe toți cei care l-au criticat. Cîțu salva economia, Cîțu era salvarea națiunii, Cîțu în sus și Cîțu în jos. Ghiciți ce: iar o ard cu pisicile și peisajele de toamnă.
Au eșuat lamentabil în alegerile lor, dar n-au eșuat în a reuși să și le impună. Practică un bullying agresiv, un bullying aproape criminal, prin care încearcă să-i învinovățească din start pe toți cei ce nu le împărtășesc părerile. Cei mai slabi de înger s-au retras de mult din fața lor și i-au lăsat să acapareze scena publică. Așa se face că, de vreo nouă ani buni, nu-i mai auzi decât pe ei, vigilenții națiunii, paznicii drumului celui drept, garanții căii corecte.
Doar că nu este vorba decât despre niște oameni, de cele mai multe ori slab dotați intelectual și din cale-afară de superficiali. Dacă poți să-i prostești cu un tricou și cu trei cuvinte rostite în germană, e clar că nu stăm de vorbă cu niște genii pătrunzătoare. Dar ei insistă, iar cheia succesului lor este tocmai această insistență neîndurătoare. Nu contează că deja s-a dovedit și răsdovedit că fac cele mai proaste alegeri și că se pricep la oameni și la lideri cam cum se pricep și la fizica nucleară. Ei merg mai departe, având fermitatea opiniunilor lor.
Acum, vigilenții poporului au îmbrățișat pe deplin vaccinurile și vaccinarea. Și poate că era cazul ca măcar în acest moment să tacă exact acești vigilenți. Dar n-au făcut-o, pentru că ei nu pot, pur și simplu, să tacă. Trebui să se afirme, să se exprime, să spună ceva, chiar dacă nu au nimic de spus.
Regimul Băsescu, pe care vigilenții l-au susținut, a omorât oameni prin proasta gestionare a crizei economice și prin abuzurile din Justiție, care au ajuns să bage în închisoare muribunzi nevinovați. Regimul Iohannis-PNL pe care vigilenții l-au susținut a omorât oameni, prin proasta gestionare a crizei medicale, prin execrabila încetineală din sistemul sanitar. Când România se confrunta cu primul val al pandemiei, pe ei îi interesa mai mult privatizarea Sănătății.
După ce te-ai fript de cel puțin două ori cu vigilenții sufletului și cu cei susținuți de ei, n-ai cum să n-ajungi să sufli și în vaccin. Dacă din cauza lucrurilor susținute de ei au murit oameni, atunci cum să nu te gândești că ar putea muri și din cauza vaccinului? Este un raționament simplist, needucat, dar justificat. Justificat de agresivitate, de această infinită campanie de bullying, de tot ce poate prostia să scoată mai rău dintre oameni.
Nu poți să-ți proiectezi propriile frici și neputințe asupra unei întregi societăți, promovând și aplaudând măsuri care duc, din ce în ce mai mult, spre dispariția libertăților individuale. Pe de-o parte să susții grămezi de schimbări care ies din cadrul moralei iudeo-creștine, dar pe de alta, din frică pentru propria viață, să te întorci în sânul aceleiași morale și să susții interzicerea sinuciderii și a dreptului la eutanasie. Căci dacă nevaccinarea începe a fi asimilată sinuciderii, cine suntem noi să ne opunem? N-ar trebui să ne intereseze ce fac ceilalți în dormitor, bucătărie sau mormânt. Este alegerea lor, dacă nu ne place n-avem decât să-i evităm.
Argumentele vigilenților care ne-au băgat pe gât atâtea dezastre în doar nouă ani sunt nu slabe, ci de-a dreptul proaste. Agresivitatea lor începe să-și arate din ce în ce mai clar față profund dăunătoare.
Poate de aia ar fi bine ca, din când în când, vigilenții ăștia omniprezenți să mai și tacă naibii din gură. Să nu mai ajute ei omenirea, să nu se mai bage. Să-și vadă de pisici, cafeluțe și de alte proiecte profunde de dezvoltare personală, dar să nu mai intervină în spațiul public cu prostia lor bubuitoare, pentru că, în loc să ajute, mai degrabă înrăutățesc lucrurile.
Cumva, fără să ne dăm seama, am ajuns să privim lupta cea mai aprigă a secolului nostru, lupta pe viață și moarte dintre prostie și ticăloșie, deși, deseori, ambele se află în aceeași tabără. Secolul e devreme și a început extrem de prost, iar salvările de turmă devin din ce în ce mai improbabile. Solidaritatea, binele comun, mai binele, cântate când de proști, când de ticăloși, se golesc din ce în ce mai tare de conținut, își pierd din ce în ca mai mult din valoarea reală. Și mai avem 79 de ani până să tragem linie acestui secol și să ne numărăm morții. Pare mai mult decât această omenire poate suporta”, a scris Hillerin.
