Pe cât mi-e rușine cu dl președinte Iohannis, tot așa și cu dl Barna. Are USRPlus niște lideri așa grozavi, că tare mi-aș dori să fiu membru într-un partid cu domnii Cioloș și Barna, niște vizionari, adevărați oameni politici cum n-a mai văzut România de când era PNL-ul ce nu mai e astăzi.
Așa cum au zis-o și alții înaintea mea (ex: ,,Pelerin urban”, episodul cu Părintele Damaschin, despre educația sexuală), România nu mai are nevoie de nimic. Are toate problemele rezolvate, curge lapte și miere peste tot, dar mai avem o problemă fundamentală de soluționat: educația sexuală pentru copii și tineri (a se citi promovarea, sub autoritatea școlii!, de către niște pseudo-experți în domeniu, a imoralității, a libertinajului, a contracepției, a avortului, a perversiunilor sexuale tip LGBT+, a desfrânării, ca să rezum toată mizeria într-un cuvânt!). Știu, vor spune unii cititori progresiști (în asentimentul dlui Barna), niște himere ale autorului!
Soluția pentru numărul foarte mare de mame minore, de avorturi, de copii abandonați este promovarea sexului protejat. De parcă utilizarea corectă a prezervativului nu te poate lăsa însărcinată sau te protejează 101% de BTS și alte riscuri asociate. Contracepția e perfectă, nu rămâi gravidă niciodată, nu are nici o legatură cu cancerul mamar, cum nici avortul nu crește riscul de cancer de col uterin. Poți avea, de-a lungul vieții, zeci de parteneri, căci trupul tău nu-și pierde virginitatea, iar sufletul rămâne feciorelnic. Nu e nimic pervers în homosexualitate/lesbianism, cum nici pedofilia sau adulterul nu sunt imorale. Există chiar teologi (?!) americani (dacă țin bine minte) care nu văd nimic demonic în sexul oral între soți (citeam demult pe un blog părerea unui pastor în acest sens, nu mai știu numele, dar i-am scris că rătăcește, neștiind Scripturile). Doamne, trezește-i din somnul rațiunii și curăță-le sufletul pervertit!
În viitorul apropiat sau îndepărtat, poligamia și pedofilia vor fi legale, urmând calea dezincriminării homosexualității. Evident, nu există nici o legatură cauzală între educația sexuală comprehensivă în Occident și acceptarea imoralului ca normă sau cel puțin ca stil alternativ de viață intimă, moral acceptabil în mintea celor fără rușine de oameni și fără frică de un Dumnezeu drept și milosârd, pe care încă nu L-au cunoscut. Asemenea slăbănogului de la Vitezda, dacă nu cumva nu au avut om? Să fim oricare dintre noi cel/cea care propovăduiește Adevărul, cu smerenie și dragoste de aproapele, nu cu ură sau încrâncenare, cum suntem adeseori fals acuzați.
E luna mândriei? LGBTQIA+ și unii spun că românii nu cunosc toleranța. Că unii suntem homofobi. Lăsând deoparte faptul că termenul e o inepție din punct de vedere lexical (s-ar traduce frică de oameni – fie ei și non-heterosexuali, completarea mea), creștinismul nu cunoaște termenul de toleranță. Cum bine zicea și sociologul Gelu Duminică într-un podcast cu Mihai Morar, toleranța are conotație negativă. Așadar, resping termenul ca străin credinței mele, deși poate progresiștii sau măcar unii din ei îl adoră și îl folosesc în lupta lor pentru drepturilor omului (?).
Creștinii nu au nevoie de lecții privind drepturile omului, Biblia e cel mai bun tratat despre cum să ne purtăm cu ceilalți, oriunde ne-am afla și oricât de împătimiți am fi oricare dintre noi. E magistral episodul cu Hristos și femeia adulterină. Știm când să ripostăm pașnic, unde e cazul, știm să întoarcem obrazul, la nevoie (sau ar trebui să știm). Regula de aur rămâne valabilă, să ne purtăm cu ceilalți cum am dori să se poarte ei cu noi.
De altfel, religia noastră e singura ce propovăduiește iubirea vrăjmașului. Așa că, știm să iubim păcătosul, urând păcatul din acesta, păcat ce îl schimonosește și-l îndepărtează de singura țintă viabilă în viața noastră în această vale a plângerii, raiul. Mânca-v-ar raiul pe toți! (vorba vrednicului de pomenire Părinte Ilie Cleopa) De asemenea, dacă un om e bolnav sufletește, e dovadă de iubire să îi semnalăm asta, nicidecum să facem marșuri de promovare a unor patimi trupești, care orice sunt, numai normalitate ba.
Dar să revenim la educația pentru imoralitate pe care cei ca dl Barna o vor în școli, fără acordul părinților! A se vedea postarea USR Tineret, cică părintele să poată face cerere de retragere ulterior. Dar când pentru ifosele (ca să nu folosesc termeni mai duri) unui om, sute de mii de părinți au făcut cerere pentru ca să poată face copiii religie în școală, cum a fost? E bine să facem cerere anterior predării pentru clădirea de caractere și înveșnicirea sufletelor tinerelor generații, dar când vine vorba de perversități, au voie copiii? Părinții medievali pot să îi retragă ulterior. Dacă asta nu e rea-credință și dublă măsură, atunci ce e? Deloc întâmplător, aceiași oameni sau aceleași ONG-uri vreau scoaterea simbolurilor religioase din spațiul public, eliminarea religiei din școli (cică ar îndoctrina), cât și educație sexuală cât mai timpurie. Asta nu îndoctrinează, nu e pură ideologie, e cea mai mare descoperire a științei de când a lansat un avid de putere faimoasa rețea de socializare pentru care cenzura e la ordinea zilei, dar doar de o parte a baricadei. A se vedea cum a fost ucisă în mediul online pagina jurnalistului Mihai Șomănescu!
Ca să concluzionăm: e bine ca să înceapă copiii viața sexuală (ce alăturare stupidă de termeni!) cât mai devreme, încât să aibă zeci de parteneri până la căsătorie, dacă se mai cunună. Sau poate preferă tot felul de parteneriate civile dubioase, că pe ei nu îi ține împreună o hârtie de la primărie, nu-i așa? La Biserică, dacă ajung, ca să fie în rândul lumii (?), cât mai înțeleg ei oare din taina nepătrunsă complet de mintea omenească a Sfintei Cununii? Cum doi oameni devin un singur trup în mod real, nu ca metaforă.
Dacă tot și-au început viața sexuală din copilărie sau adolescență, e bine să știe că masturbarea e ceva firesc. Nu are nici o legătură cu scăderea stimei de sine, dereglări ulterioare de ordin sexual, consumul de pornografie până la dependența cruntă, depresii, auto-izolarea socială, căsnicii eșuate prin divorț, tentative de suicid sau chiar moartea prin sinucidere. Evident, promiscuitatea sexuală, ca urmare a educației explicite în domeniu primite la școală, nu va avea urmări nefaste. Inteligența sau puterea de concentrare/învățare nu vor avea de suferit. Inteligența emoțională și felul în care vom interacționa cu cei de sex opus vor cunoaște efecte pozitive ca urmare a educației pornografice de la clasă. Nu vom căuta în dormitor performanțe sexuale ireale, pe care le-am putea lua de realizabile din cauza a ceea ce pornografia promovează. Faptul că pedofilii sau unii cunoscuți criminali în serie aveau acasă tone virtuale de materiale pornografice e doar o coincidență. Educația sexuală de la școală nu va crește interesul pentru consumul de pornografie, așadar copiii noștri sunt pe mâini bune. Nici digitalizarea educației (promovată iresponsabil de unii, fără să cunoască efectele negative ale ei sau ignorându-le, voit?) nu va duce la creșterea sexualizării copiilor din România. Cât despre sex oricând, oricum, cu oricine, dacă ambii parteneri consimt (mai contează vârsta?) și, evident, se protejează (De ce anume? Protecție față de rănirea sufletului nu s-a inventat încă!), așa cum învățăm din standardele OMS, e vital să ne educăm copiii. Ce rost mai are abstinența pănă la căsătorie? Americanii și alții care investesc masiv în acest tip de educație de promovare a castității (văzând, din practică, efectele contrare celor dorite ale educației sexuale) sunt și ei niște medievali cu tot felul de himere în cap. Ce rost mai are fidelitatea conjugală? Acum sunt la modă relațiile deschise, e de ajuns să părem cinstiți în ochii celorlalți, în rest fiecare face ce vrea cu cine vrea, pe ascuns/la buna înțelegere între soți (?).
Dacă apar sarcini nedorite (altă alăturare hidoasă de cuvinte pentru a înlocui pruncul din pântece dorit de Cel care i-a dat viață, venit exact la momentul potrivit, după rațiunea divină, spre deosebire de calculele noastre meschine…), deși am folosit prezervative corect și/sau contracepție, la gârlă cu pruncul. Noi suntem moderni, socotim că putem să ne clădim fericirea pe mormântul copilașilor noștri. Dacă nu vine când dorim noi (aici pot exista n motive pentru a socoti momentul concepției și nașterii nepotrivit), atunci e spre binele lui (nu spre necredința și confortul nostru) să moară. De parcă nu am putea să îl naștem și să-l dăm spre adopție, dacă nu l-am putea iubi defel, odată ajuns din pântece în brațele noastre!
Despre avorturile hormonale provocate de unele pilule sau sterilet (metode fals numite doar contraceptive, căci au și rol avortiv timpuriu, împiedicând nidația – ca să nu se poată apoi hrăni noul omuleț, adică ovulul fecundat, și să moară – acest avort e greu sesizabil fizic, dar urmări sufletești vor fi, cât și simptome specifice sindromului post-avort. E tragic să omorâm fără măcar să știm când am făcut asta și de câte ori.), vor informa copiii cei ce ar face educația sexuală? Eu aș paria că nu.
Oare nu cumva tot ce ar învăța copiii ar veni în contradicție cu cele știute de la ora de religie sau din educația religioasă din familie sau Biserică privind sexualitatea? Credința nu o exclude pe aceasta din urmă, dar delimitează foarte clar binele de rău, încât să nu gustăm mărul otrăvit oferit de educația seculară pro-libertinaj, pro-avort (ucidere), pro-contracepție, pro-desfrânare, crezând că vom cunoaște fericirea astfel. Amarnică înșelare, vom pierde mult și vom rămâne doar cu gustul amar și efemer al unei plăceri de o clipă, care ne-a costat enorm trupește și sufletește.
Și câte ar mai fi de zis despre ,,beneficiile” educației sexuale seculare, hedoniste, fără pic de respect pentru feciorie și fidelitate conjugală, ce caută doar să spurce patul neîntinat al soților, pentru care preotul se roagă în timpul Cununiei. Cât despre cei încă necăsătoriți, aceasta face tot ce e posibil încât cei doi viitori miri să nu fie vrednici de cununiile ce le vor purta la nuntă (simbol al biruinței), iar ea să nu poarte cu demnitate rochia albă de mireasă, ca simbol al curăției.
În încheiere, vă recomand articolul dlui Sturza, materialul Provita Media (sau site-ul în engleză: www.comprehensivesexualityeducation.org), cât și cartea ,,Pornografia, maladia secolului XXI”, de Virgiliu Gheorghe, a cărei scurtă descriere este aceasta: ,,Astăzi, în condiţiile în care pornografia stradală, cea din filme sau de pe internet a intoxicat deja minţile a sute de milioane de oameni, producând într-un anumit grad acea desensibilizare despre care vorbesc psihiatrii, o astfel de carte devine mai mult decât necesară. E firesc să te informezi despre cum te poţi apăra în faţa unei maladii devastatoare sau a învăţa despre cum te poţi trata înainte ca boala să te distrugă.” E crucială lectura ei, mai ales în contextul în care educația sexuală explicită validează consumul de pornografie. Dacă și UNICEF nu e sigur că ar putea avea efecte nocive dovedite pornografia!
Într-o notă optimistă, după scenarii așa sumbre, dar reale, las ultimul cuvânt rugăciunii:
Rugăciune pentru căsătorie
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte se vor adăuga vouă”, dăruiește-mi toate cele de trebuință pentru a merge pe calea mântuirii. În mâinile Tale este viața mea și fără Tine nu pot cunoaște nici împlinirea și nici bucuria cea adevărată. Știind aceasta, având dorința de a purta crucea căsătoriei, Te rog să mă ajuți să găsesc făptura potrivită alături de care să înfrunt marea vieții acesteia. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, cum numai Tu mă poți ajuta. De multe ori ispita singurătății mi-a rănit inima, de multe ori diavolul deznădejdii a lovit în poarta sufletului meu. De atâta durere inima mea s-a strâns, și nu este nimeni care să îmi aline durerea. La Tine alerg, Doamne, nădejdea mea, întărirea mea, lumina vieții mele. Ajută-mă să am o familie bineplăcută Ție, o familie peste care să se reverse mulțimea binecuvântărilor Tale. Ferește-mă, Doamne, de tot răul. Ferește-mă de o alegere greșită. Ferește-mă de minciuni, de răutate, de desfrâu.
Să nu mă înșele frumusețea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusețea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimașă, nici să nu mă biruie patimile și poftele. Tu știi, Doamne, nepriceperea și slăbiciunea minții mele. Izbăvește-mă prin harul Tău de neputințele care mă apasă. Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruiește-mi înțelepciune și răbdare. O, grea este crucea răbdării, și greu îmi este să nu fiu covârșit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea. Ajută-mă, Doamne, să iubesc Biserica, să stărui în rugăciune și să am râvnă pentru împlinirea poruncilor Tale. Să mă spovedesc ori de câte ori umbra păcatului va tulbura mintea mea, mai înainte ca gândul murdar să devină faptă. Dăruiește-mi, ca primind dezlegare de păcate, să-mi îndrept viața după cum Îți este bineplăcut Ție. Fă să-mi fie mie familia cale de mântuire, cale de bucurie. Să nu caut împlinirea cea înșelătoare cu care mă ademenește această lume, ci să caut dragostea pe care ai binecuvântat-o la nunta din Cana Galileii. Să îmi fie familia prilej pentru a-Ți mulțumi în fiecare zi. Și la vreme potrivită, dăruiește-mi, Doamne, copii credincioși și sănătoși, care să ducă o viață curată și sfântă. Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai marii cetelor îngerești, pe Înaintemergătorul Tău, pe înțelepții Apostoli, și împreună cu aceștia pe Preacinstită și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu și pentru mântuirea mea. Că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și luminarea sufletelor noastre și Ție după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm, în toate zilele. Amin.
