Papa anulează cultura anulării

Papa Francisc își aduce aminte, din când în când, că este creștin, și vorbește și pe limba credincioșilor. A făcut-o în decembrie când a criticat un document intern al Comisiei Europene, ulterior retras în urma numeroaselor critici apărute, care recomanda evitarea cuvântului Crăciun, vorbind atunci despre un anacronism produs de un laicism prost înțeles. Recent s-a referit la cultura anulării (cancel culture), componentă ideologică însemnată a progresismului american și european.

Iată ce spune suveranul pontif conform Vatican News: avem de-a face cu „agende dictate din ce în ce mai mult de o gândire ce reneagă fundamentele naturale ale omenirii și rădăcinile culturale care constituie identitatea multor popoare”.

„După cum am spus cu alte ocazii, consider că este vorba de o formă de colonizare ideologică, ce nu lasă spațiu libertății de exprimare și care astăzi asumă tot mai mult forma acelei cancel culture care invadează atât de multe domenii și instituții publice. În numele protecției diversității, se ajunge la a șterge sensul oricărei identități, cu riscul de a reduce la tăcere pozițiile care apără o idee respectuoasă și echilibrată a diverselor sensibilități. Este în curs de elaborare o gândire unică ce se crede constrânsă să renege istoria sau, chiar mai rău, să o rescrie în baza unor categorii contemporane, în timp ce orice situație istorică trebuie interpretată după ermeneutica epocii”.

Ne întâlnim așadar cu o formă de gândire care neagă istoria sau o rescrie interpretând evenimente trecute prin prisma unor categorii contemporane. Este o ideologie violentă, care nu lasă loc libertății de exprimare. Extinderea ei nu este naturală, adică nu se bazează pe oamenii care, în deplină cunoștință de cauză, aderă liber la ea. Este însușită de un mic număr de adepți, dar impusă majorității oamenilor prin mass media, învățământ și măsuri politice. Aproape că nu mai auzi vorbindu-se în cercurile oficiale culturale și politice altfel decât prescriu promotorii cancel culture.

Cancel culture a început în urmă cu câțiva zeci de ani în universități, iar de acolo a fost exportată în toate sferele vieții. Încă odată universitatea a fost în centrul promovării schimbărilor în societate. A reușit să le impună peste tot, astfel că acum diversitatea și anularea ne este impusă ca politică obligatorie la nivel european.

În numele diversității, care da, merită promovată și păstrată, este distrusă identitatea. Cancel culture este prostie agresivă în stare pură, ajunsă la putere, și impunându-și modelul peste tot pe unde ajunge. Este o formă de marxism care, dacă a văzut că nu poate cuceri puterea prin intermediul revoluției, reușește totuși să transforme lumea pe cale culturală. Este puțin absurd să judeci oameni și evenimente de acum câteva sute sau mii de ani prin grile contemporane și să te apuci să dărâmi statui, să arzi cărți, să interzici autori, să faci din trecutul poporului tău (al oricărui popor unde a pătruns ideologia) un șir de evenimente regretabile, de care să îți fie rușine, și de care să te dezici în numele ideilor contemporane de incluziune și acceptare a diversității. Asta este exact anularea culturii în sensul cel mai pur. În acest fel ajungem să ne renegăm istoria, strămoșii, tot ce au făcut bun înaintașii noștri. Ceea ce ține de tradiție, cultură clasică, credință este considerat nociv și retrograd, o formă a suprematismului bărbatului alb occidental, care acum este rușinat să fie ceea ce este. Totul este anulat și înlocuit cu promovarea homosexualității, a tot felul de minorități mai mult sau mai puțin semnificative, a marginalului care vine să ocupe centrul și să elimine ceea ce nu-i seamănă.

Papa nu a spus chiar toate astea, discursul lui fiind mai diplomatic, dar a fost destul de aproape. Este un personaj bine văzut în cercurile progresiste. Mă întreb dacă această intervenție a lui îl va duce în rândul conservatorilor retrograzi creștinopați, sau dacă a dat un semnal care ne indică momentul în care elitele politice de stânga, dominante în eșafodajul american și european, încep să abandoneze nebunia progresistă și să revină, cât de cât, la normalitate. Aș prefera să văd a doua variantă. Dacă nu toți, atunci măcar acei progresiști care se consideră creștini, și tot le-ar dispărea un suport important.

Sigur, o întoarcere nu va fi posibilă prea curând. Sunt oameni care trăiesc din această ideologie, e concepția lor de viață și sursa lor de venit, și ei sunt promotorii cei mai vocali. Și, dacă ar renunța la cancel culture, cu ce ar putea-o înlocui? Stânga va propaga tot anularea lumii normale, a tradiției, a creștinismului și tot ce mai era firesc până în urma cu câțiva zeci de ani. Cum ar putea merge pe alt drum?