Un nou coronavirus a apărut în lume și a fost numit SARS-CoV-2. Majoritatea experților afirmă că a emers de la lilieci din China în decembrie 2019, dar există și opinii că ar fi o creație în laboratoare. Chinezii, potrivit tradițiilor regimurilor dictatoriale, au încercat să mușamalizeze, dar n-au reușit deși OMS i-a sprijinit. Când virusul s-a răspândit masiv în Wuhan, povestea a devenit universal cunoscută. Apoi, virusul a ajuns în alte țări și a fost declarată pandemia. În România, experții și autoritățile au bagatelizat la început pericolul, autoritățile politice erau preocupate de declanșarea alegerilor anticipate. La jumătatea lunii martie, are loc o schimbare de optică și cei de mai sus transmit mesaje panicarde potrivit cărora ne așteaptă apocalipsa. Plecând de la acest scenariu, autoritățile politico-sanitare au gândit o serie de măsuri, deoarece spuneau ele (în esență corect) exista un risc să îi pierdem mai ales pe cei cu vârsta peste 70 de ani și pe mulți dintre pacienții cu comorbidități.
Prima măsură a fost instituirea stării de urgență și închiderea tuturor activităților prin carantină și izolare. Închiderea s-a făcut rapid, dar nimeni nu a calculat eficiența și impactul asupra vieții sociale, economice, culturale și religioase. Populației nu i s-a explicat că închiderea nu va rezolva ca prin minune problemele. Închiderea temporara are drept scop pregătirea cu resurse economice și umane, cu strategii de pandemie și postpandemie, cu planurile de protecție ale celor mai vulnerabili.
Ea încetinește răspândirea virusului, dar nu o întrerupe. Motivația (acceptabilă la început) a fost că spitalele vor fi sufocate de bolnavi. Dar, fapt neîntâlnit în alte țări, spitalele au fost clasificate în COVID, suport COVID și non-COVID. De aici a apărut o scădere spectaculoasă a numărului de internări și privarea de asistență medicală spitalicească a numeroși bolnavi mai ales cronici.
Predicțiile experților limitați și orgolioși au fost greșite în mare parte. Ele au fost făcute pe baza experienției din SARS și MERS. Se știe că la SARS mortalitatea a fost de 10%, iar la MERS de 32%. De aici rezidă și explicația că populația a acceptat și respectat timp de două luni aceste măsuri. Pe măsură ce pandemia s-a extins s-a văzut că patogenitatea lui SARS-CoV-2 este mult mai mică, iar numărul cazurilor grave/critice este doar de 1%, iar mortalitatea, în Romania, nu a fost influențată de pandemie. Este un lucru de mult știut că la virusurile emergente din rezervorul animal, transmisibilitatea este legată direct de patogenitate: cu cât gradul de contagiozitate este mai mare, cu atât patogenitatea este mai mică. De aceea gripa aviară cu patogenitate extremă, se transmite foarte greu (aproape deloc) la om. „Pandemia” de gripă aviară, deși a fost intens mediatizată, nu a prezentat un pericol real. Nu am auzit niciun oficial sau expert să explice aceste lucruri.
Măsurile și mesajele ulterioare au creat o atmosferă de neîncredere și nu au solidarizat populația. Dimpotrivă au dezbinat-o. Este greu de explicat de ce poți culege sparanghel în Germania sau poți să lucrezi ca îngrijitor în Austria, dar nu poți să mergi la Biserică și la slujba de Înviere. Este greu de explicat de ce poți participa (uneori nerespectând niciuna dintre măsurile impuse), la alegeri locale, dar nu poți să mergi în pelerinaj sau la un spital, care a fost declarat COVID, dacă testul este negativ. Este greu de explicat de ce ești declarat bolnav deși nu ai niciun simptom și diagnosticul a fost pus doar pe un test cu marjă mare de eroare. Este greu de explicat de ce s-au schimbat modalitățile de stabilire a cauzei morții și de ce se descurajează efectuarea de necropsii anatomo-clinice. Mai mult, este greu de explicat de ce cei care gestionează criza în România nu respectă regulile impuse de ei, iar când sunt surprinși se justifică prin faptul că au plătit amendă. Este greu de explicat și de aceea oficialitățile nici nu au încercat să ofere răspunsuri. Lipsa transparenței decizionale nu poate crea un sentiment de solidaritate.
Lumea științifică (și medicală) oficială a transmis mesaje confuze și ideologizante, care au determinat, cum e normal, reacții și confuzie la nespecialiști. Mulți dintre „specialiștii” intens mediatizați au rescris istoria după cum i-a aranjat sau cum o cereau interesele partinice. De multe ori au fost ignorate realități unanim recunoscute. Una dintre ele este că infecția este relativ benignă la majoritatea subiecților. Au susținut măsuri, care chiar dacă poate au o fundamentare teoretică la modul cum se prezenta, sunt aproape imposibil de respectat. Exemplu, recomandarea de a purta masca. Dacă la început nu au recomandat sau au recomandat numai pentru anumite persoane, în final, au impus purtatul măștii pentru toți inclusiv în aer liber. Pe toate posturile de televiziune finanțate de guvernul României vedem de luni de zile aceeași reclamă „poartă masca”. Ca și cum masca ar fi panaceul pentru COVID. Copiilor la școală li se impune să poarte masca, deși nimeni nu a analizat eficiența acesteia. Este foarte greu de crezut că elevii vor purta în mod corect masca și această măsură s-ar putea să aibă efectul pervers de a crește numărul de infectări. Acum câteva zile, Institutul Național de Sănătate Publică București ne informa că și prin mască se poate transmite virusul, inclusiv de la asimptomatici. De aceea recomanda ca aceștia să nu cânte și să nu vorbească tare pentru că atunci riscul de transmitere este mai mare. În susținerea efectelor benefice ale purtării măștii a mai apărut o teorie: masca permite transmiterea mai departe a virusului, deci persoanele se pot infecta chiar dacă ele poartă mască, dar fac o formă de boală mult mai ușoară. Susținătorii acestei teorii fac o analogie cu metoda de variolizare, uitând că această metodă a fost abandonată tocmai din cauza accidentelor și cazurile grave care s-au produs. Într-o abordare corectă, masca trebuie purtată doar în spații aglomerate (de regulă spații închise).
Neîncrederea și confuzia au fost întreținute de modalitățile de (dez) informare a publicului. Aplicarea cenzurii nu a făcut altceva decât să pună gaz pe foc. Discordanțele majore în raportări, numărătorile gen Ghiță Pristanda, infectări și vindecări care apar de nicăieri fără o justificare trezesc suspiciuni. Populația se întreabă tot mai des de ce trebuie să suporte consecințe majore economice, sociale, culturale etc. dacă măsurile propuse se dovedesc ineficente?
Și nu în ultimul rând, autoritățile politico-sanitare au emis numeroase acte normative neconstituționale prin care se încălcau sau limitau drepturile fundamentale ale cetățenilor. Când aceste lucruri au fost sancționate, au țipat ca din gură de șarpe că li s-au luat instrumentele de combatere a pandemiei, că Avocatul Poporului, Curtea Constituțională a României, instanțele de judecată sunt inconștiente sau politizate. Nu am auzit însă niciun cuvânt despre faptul că au greșit, că actele normative indeferent de pandemie trebuie să respecte Constituția României și că instanțele de judecată au sancționat abuzurile în baza legilor valabile în România.
În concluzie, ascultând autoritățile politico-sanitare, care gestionează pandemia, putem să ne gândim la ceea ce a spus Iisus în Predica de pe munte „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”.
P.S.1: Solicit să se explice care este motivul pentru care se interzice pelerinajul la Iași la Sfânta Parascheva cât timp nu există o decizie de izolare totală a acestui oraș. Cu argumente clare, științifice și legale, nu cu declarații de genul „există pericol de infectare în autocare” sau că „așa a hotărât unul din grupurile “ așa-zis strategice. La alegeri nu exista pericol de infectare în autocare? Măsura este discriminatorie, impusă de tot felul de progresiști neomarxiști și stigmatizează creștinii. Oare după parlamentarele din 6 decembrie Raed Arafat & co. se va ține de cuvânt și ne va interzice sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus?
P.S.2: Nume mari, orgolii mari. Am văzut cu tristețe că prof. dr. Șerban Bubenek (un om pe care-l respect) critică faptul că nu toți bolnavii COVID din terapie intensivă au primit Remdesevir și că vina este a profesorului Adrian Streinu Cercel. Aș vrea să informez: i) nu s-a dovedit până în prezent că Remdesevirul are efect terapeutic anti-viral în COVID (există doar indicii că ar reduce perioada de refacere); ii) potrivit competențelor profesionale medicația antivirală este prescrisă de medicii infecționiști sau interniști și nu de medicii anesteziști; iii) potrivit deontologiei profesionale era recomandabil ca înainte de a ieși în presă să se adreseze Colegiului Medicilor.
Articol apărut inițial aici și preluat cu acordul autorului.