Pace sau război, dragoste sau moarte veșnică?

Un adevăr trist și foarte actual în fiecare epocă, atrage atenția astăzi, mai mult ca oricând.

Depărtarea de DUMNEZEU este în fapt, apropierea de iad.

Nu există neutralitate în acest proces. Alegerea în viață este între două sensuri, care n-au tangență între ele. Moartea veșnică, sau viața veșnică.

Iar în acest caz, expresia Homo homini lupus est– Omul pentru om este lup, a devenit vizibilă în toate sferele societății de astăzi.

Războiul dintre noi se amplifică până la războiul dintre nații.

Iar cel rău câștigă, pentru că îl provoacă. Îl provoacă prin egoismul și mândria oamenilor, prin lipsa credinței și a dragostei, prin toate păcatele acestei lumi.

Și așa ne îndepărtăm de DUMNEZEU, care este dragoste, pace și bucurie.

Nu există război sfânt niciodată, așa cum falsă este propaganda războiului. În război mor oameni, foarte mulți oameni iar cei care-l provoacă se fac vinovați de păcatul de moarte. Adică sunt ucigași, niște criminali în adevăratul sens al cuvântului. Iar DUMNEZEU nu vrea asta, dar îngăduie toate, pentru mântuirea noastră și a lumii.

La judecata neamurilor de la sfârșitul veacurilor, toate acestea se vor arăta nouă și dreaptă va fi judecata Domnului.

De aici de la Techirghiol, unde mă aflu într-o mică vacanță, trecând pe la Mica Bisericuță din lemn unde Marele Duhovnic Arsenie Papacioc stătea de vorbă cu oamenii, îmi amintesc de fiecare dată cuvintele lui: Pacea este de patru ori mai importantă decât dreptatea.

Dar din păcate, realitatea de astăzi bate teoria duhovnicească și omul, prin îndepărtarea de DUMNEZEU, a devenit un lup feroce pentru aproapele lui.

Vicleni și ipocriți, mințind și furând fără scrupule pentru a-și atinge scopurile meschine, în dorința lor inconștientă de a parveni cât mai sus, unii semeni ajung să calce pe cadavre la propriu, pentru a-și hrăni ego-ul.

Iar despre remușcare, nici vorbă…atât timp cât nu mai există o viață trăită cu adevărat în HRISTOS și cu HRISTOS.

Pentru că depărtarea de DUMNEZEU înseamnă apropierea de iad, iar Homo homini lupus est, nu este decât consecința acestui fapt.

Trăind în schimb cu HRISTOS cu adevărat, Taina Mărturisirii pe care ne-a lăsat-o BUNUL DUMNEZEU nouă oamenilor, ca să ne putem mântui, va face din noi oameni iubitori de aproapele nostru. Smerenia și înțelepciunea dobândite din credința trăită, ne va ține departe de războiul dintre noi și de egoismul și nebunia lumii acesteia, care nu duce decât implacabil, la războiul care ne va grăbi sfârșitul.

DUMNEZEU este tot timpul numai acolo unde este armonie, pace și bucurie. Amin.