OPINIIOpriți sabotarea apărării!

Opriți sabotarea apărării!

Fiind de curând intrat în politica militantă, nu comerciantă, patriotică, nu tranzacțională, un prieten mi-a reamintit zilele acestea un principiu: atunci când opozantul politic greșește, nu-l opri, lasă-l să se ducă dracului. Adevărat și machiavelic, dar dacă în prăbușirea lui antrenează dezastrul țării? Fiind militar, n-ai cum să stai nepăsător.

De câțiva ani, dar mai cu deosebire în ultima perioadă, am constatat șubrezirea apărării poporului român. Asta ca să nu spun sabotarea. Și nu mă refer aici doar la armata națională, ci la apărare în mod generic, care cuprinde și poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, pompieri, SRI, SIE, SPP.

În fapt, totul este subsumat masterplanului mafiot de conducere, slăbire a țării și preluare a controlului globalist absolut. El este urmat zilnic și implementat pas cu pas de mafioții internaționali, sprijiniți de cei din țară. Totul este urmărit prin acest plan al lui Mamona. Băieții cu resetarea omit însă chestiuni de esență: poporul nu poate fi dus de nas mereu, mai există români instruiți, de atitudine și curajoși în toate instituțiile de forță, iar Dumnezeu nu poate fi niciodată scos din această ecuație, că fără el suntem mărăcini pe câmp.

Ne aflăm în plin Sindrom Stockholm și unii dintre noi am făcut pact cu dușmanul, în vreme ce el așteaptă să ne dea lovitura de grație. În cele ce urmează, am așternut doar câteva considerații, fiind lesne de gândit că altele au fost păstrate.

Statul

Românii au ajuns să înjure statul român, pentru că așa au fost asmuțiți de vrăjmașii României. Prin aceasta, au urmărit un dublu scop: dezbinarea oamenilor (stat-privat) și slăbirea organismului statal. Nimic mai greșit.

Să vedem ce înseamnă statul. Păi el nu este doar o noțiune; stat înseamnă trinitatea teritoriu, popor și organizare.

Teritoriul nostru este nedeplin și se lucrează zilnic la știrbirea lui, la regionalizare, la rupere, din aproape toate unghiurile, inclusiv prin cozi de topor autohtone, năimite în toate structurile și prin indivizi recompensați, dar exploatați în orb. Despre aceste tentative, ne vom referi într-un articol viitor.

Pentru slăbirea poporului se acționează cel mai mult, în ce privește sănătatea, educația, cultura, credința, dreptatea, tradițiile, solidaritatea, cinstea, echitatea, meritul, elitele, viața de zi cu zi în general. Toate sunt minate, pentru cucerirea poporului. Credința creștină este o țintă, pentru că e liantul fără de care poporul român nu mai e popor, nu se leagă, ci devine o biată populație hălăduind pe un teritoriu. Așa cum pentru stat aditivul esențial al celor trei elemente este poporul, pentru popor liantul elementelor sale este credința. Acvila stemei noastre are încă o cruce în cioc și-o coroană regală pe cap. Dar nu știu cât va mai dura asta în lumea resetată political correctness.

Organizarea presupune toată moștenirea trecutului, administrația, armata, justiția, economia, cele trei mari puteri (executivă, legislativă și judecătorească), tot ceea ce are clădit poporul, atât în istorie, cât și la un moment dat al evoluției sale.

Niciunul dintre elemente numite nu poate trăi fără celelalte, că n-ar mai fi stat. Ar fi mădulare distincte, adică unul hăis și altul cea.

 

Scopul sabotajului

În cele ce urmează mă voi referi doar la șubrezirea apărării naționale. Acest scop s-a urmărit încă din perioada monarhiei lui Carol al II-lea, iar mareșalul Antonescu a atras atenția asupra dezastrului și a dres cât a putut de bine.

Scopul de etapă este slăbirea apărării în eventualitatea unui conflict armat de amploare ori izolat, dezorganizarea instituțiilor/oamenilor, șubrezirea sănătății, abaterea atenției pentru a jefui în voie, dezbinarea tuturor categoriilor de români, egalizarea, obosirea oamenilor până la acceptarea ,,reformelor”, oferirea de pseudomodele din afară, obișnuirea cu noua ideologie și cu noul confort, care-i adoarme simțurile patriotice și-l face conformist, mulțumit, împăcat cu ce are.

Scopul final este controlul asupra a tot ceea ce înseamnă Țara Românească: pământ, proprietăți, resurse naturale, negoț, oameni, mijloace de comunicare… tot.

Este un război început cu mult înainte de 1989, o cucerire perfidă, asasină, pe nebăgat de seamă, fără tancuri sovietice. Este un conflict asimetric și răul care se face acum depășește clar, prin efectele deja produse, atrocitățile temnițelor comuniste, pentru că multe dintre ,,breșele” făcute nu mai pot fi astupate și multe dintre procesele pornite par acum ireversibile.

Să ne cunoaștem dușmanul: cum s-a făcut și se face sabotarea apărării?

Desființarea serviciului militar și demilitarizarea instituțiilor a fost primul pas spre a distruge tineretul, pentru a avea vicioși, neistruiți, necăliți, tolomaci și fătălăi care să-și admire extaziați propiul cur în oglindă. Serviciul militar era legătura între popor și armată. Așa devenea oastea mare, din mijlocul poporului. S-a generalizat nepermis și s-a aruncat anatema pe dilibau și armata făcută la muncă, de parcă toată armata ar fi fost o neghiobie și de parcă Transfăgărășanul nu ar fi fost făcut de oaste.

Când cu ani în urmă, la inițiativa unui patriot, am participat și eu la punerea bazelor unei asociații cultural-patriotice, ,,Carpații”, cu instruire, rugăciune și pregătire am văzut câtă așteptare și calități există din partea flăcăilor noștri pentru cătănie. La un semn se încheagă o oștire!

Apoi asaltul major se dă cu privire la școala militară în general, indiferent de grad.

La instituțiile superioare de formare militară (Academia Națională de Apărare ,,Carol I”, Academia de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”, Academia Națională de Apărare ,,Mihai Viteazul” ș.a.) s-a permis intrarea a tot felul de neisprăviți pentru a urma studii postuniversitare: fabricanți de bere și stâlpi de cafenele, pițipoance fuste scurte, pizdificați, corupți, consilieri la Cotroceni care nu știau să deosebească un infanterist de un tr-ist. Astfel s-au ocupat locurile care ar fi trebui să fie numai ale ofițerilor de carieră. Un hârciog ghiftuit a ajuns director de serviciu secret că i-a pus nevasta o vorbă bună președintelui. La ministerele de forță n-ai loc de cuconet care plimbă hârtii.

La școlile de agenți și de subofițeri, cifrele de școlarizare au fost anual scăzute, invocându-se austeritatea bugetară. S-au tocat banii țării pe tot felul de nimicuri, școlile au fost subfinanțate, pentru a se încadra direct, din stradă. Ar mai fi fost și aici un filtru, se putea clădi o armată de strânsură, că românul e deștept, înzestrat de la Dumnezeu și se adaptează, dar și aici au lucrat cu sârg, că subinginerii au ajuns să fie puși în capul bucatelor.

Corpul profesoral a fost și el sabotat: foști inspectori-șefi au ajuns profesori, iar după aceea au poposit un pic la pușcărie. Apoi au venit traficanții de funcții, mituiții, veleitarii și gigoloii, fripturiștii, nepoții de cadre făcuți automat ofițeri după o facultate la ,,parti”, unde au completat grile x și zero, rectori au fost puși pentru trei zile, ori luați din jilț și duși la beci. Dacă aici concurența asigură intrarea unor elite, acestor copii li se taie aripile, lucru pe care mi l-au spus la lecțiile ținute la academie și școlile din Cluj-Napoca și Câmpina.

Pentru control politic, s-au ținut sine die șefi prin împuterniciri. S-a lucrat și legislativ și organizațional și s-a exploatat viciul și tentația. Din teritoriu s-au adus la centru o serie de hoți care au mutat furtul de la granițe în furt mai organizat, în Aparatul Central.

S-au adus cu nemiluita, pe filieră directă, pile și relații, care au avut cariere fulminante, au căpătat grade în ploaia de stele, au ajuns să aibă evoluții paralele cu cele ale militarilor de carieră. S-a urmărit astfel moartea lumii noastre, slăbirea atât de necesarei coeziuni militare, profesionale, fără de care o armată, un corp este un organism mort, dezarticulat. S-a lucrat la subminarea culturii organizaționale, care, ca și elitele, nu se creează peste noapte, ci necesită timp, organizare, trudă așezată, oameni pasionați puși pe căprării, fiecare la locul nimerit.

Unitățile din toate domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale au fost subfinanțate, prin plata doar a salariilor și a pensiilor, fără investiții în infrastructură, iar cu logistică asiatică sau occidentală, învechită, deja venită uzată fizic și moral, că politicul și spermatozoizii eșuați de la școala de partid Ștefan Gheorghiu au intrat cu picioarele în armată.

O altă metodă mafiotă este antagonizarea categoriilor sociale civil-militar și militar/poliție/servicii, între specialități/linii de muncă/arme. Când tu la privat primești puțin peste 2000 de lei, este ușor să ți se sădească în suflete frustrarea, când afli că un militar are 5-6 mii de lei. Ce mai contează că între tine și el n-ar cum să se pună semnul egal, noul comunism e pe cale să dea jos crucea și în locul ei va pune semnul egalității violet. Manipularea merge până acolo încât se pune semnul egal între pensia militară și cea specială. Se omite că românescul bătrân vine din latinescul veterranus (veteran), care era ostașul lăsat la vatră după 25 de ani de slujbă militară.

Armata Țării Românești este esență de fibră națională și cea mai importantă instituțiune a statului român. Pentru Eminescu, armia era ,,organul puterii fizice a poporului românesc”. Dacă din muzee dispare ultima țărancă pictată de Grigorescu, dacă e arsă de invadatori ultima casă de români, tot n-am murit cu totul. Dacă din toți bărbații țării mai supraviețuiește un oștean cu muierea lui, nația română e salvată. Că militarul nostru are genă de războinic. Iar asta ne-o arată istoria, nu eu. Militarul nostru – că e biată cătană sau ofițer – singur fiind, va cânta ,,Trece-ți batalioane române Carpații!” Și va face prunci cu creștina lui, care și ea va cânta la fel. Și va făptui la fel.

Un militar nu e un om cu ifose. El mănâncă ghiveci călugăresc și trăiește.

Pământul țării noastre e frămânat la tot pasul cu oase de ostași. Urcați-vă în mașină și mergeți doar un pic. Peste tot există cimitire, morminte, gorgane din Evul mediu. Ei s-au bătut pentru pământul țării, moșie care azi e dată pe nimic la străini, în vreme ce românii se sfâșie.

Așa cum elevul nu e egal niciodată cu dascălul său, așa cum fiul nu e egal niciodată cu tatăl său, un militar nu va fi niciodată egal cu un civil.

Oștirea țării a pus România pe hartă.

,,Îmi fac datoria” pentru un oștean înseamnă să se pregătească în fiece zi dată de Dumnezeu pentru război. El și acasă stă în tranșee. El ține la strămoși, el ține la tradiții, el se roagă în biserică, suferința țării e și-a lui. Asta face el. Iar când sună goarna, când țara i-o cere, luptă pentru patrie și moare pentru patrie. Pentru că așa a fost creat și așa a fost instruit. De aceea, trădarea unui militar nu poate fi pedepsită cu degradare, ci cu împușcare.

Fără comandanți buni, armata e moartă. Nu are cap, nu are ierarhie.

Unii se joacă de-a armata, de-a poliția, de-a jandarmeria… Militarii de soi simt asta cu durere. Până la urmă lanțul cedează de la zaua cea mai slabă. Acum ceva ani, un ministru tembel a redenumit oștirea ,,Ministerul Apărării”. O armată puternică înseamnă oameni potriviți și înzestrare. Și mai înseamnă ceva deasupra tuturor: suflet românesc. O armată puternică e obligația istorică a poporului român. De la vrăjmașii din interior și din afară nu ne putem aștepta, ca de atâtea ori în istorie, la nimic bun. Această lume a fost sabotată zi de zi după 1989.

S-a rupt legătura dintre român și codru, dintre român și moșia lui.

Sindicatele au fost sparte, lucrate, cu lideri compromiși, ori recompensați de partide, au ajuns să iasă în stradă doar pentru bani, nu și pentru principii.

Ofițerii din servicii au fost satanizați de o societate civilă care percutează  numai la muzica străinilor. Mă gândesc dificultățile mele de când eram în activitate și mă întreb cum de-și mai fac treaba? Serviciile cică au acoperiți în mass-media, dar n-am văzut o opinie în care să se ia apărarea acestor muncitori. La SRI un marinar hăhăit a pus o unealtă mediocră, avansat la apelul bocancilor, pentru a face pilaf un serviciu care ar trebui să fie scutul țării ajunse prada străinilor. Nu-i vorbă că însuși directorul de acum a avut suprema grijă ca odată ajuns în bătătura instituției să dea tonul debandadei, regionalizând harta țării de care oricum nu-l leagă mai nimic. Oare nu s-a găsit o cătană bătrână să-l tragă de mânecă?

Cu o opinie publică și așa obosită și iritată de molima covid, au pus pe tapet chestiuni sensibile precum legea poliției militare pentru civili, reușind să submineze încrederea poporului în armată. Iar pentru slăbirea totală a armatei și internelor, Comitetul de Înmormântări Strategice, aflat în criză de imagine și de autoritate, a pus în vârful acului de seringă un biet doctor în uniformă. Văzând că mișculația nu le merge cu un slujitor perfect vertical, părintele Patriarh, tutele politice s-au folosit  de încrederea poporului în armată și au mizat pe realitatea că, bietul ofițer, amețit de reflectoarele televizoarelor, nu-și dă seama că zilnic sapă la temelia armatei.

Ministrul pompierilor apare pompieristic și ne vorbește de drone și elicoptere, iar bieții oameni nu au o saltea și o pătură de salvare, iar pompierii botezați ISU au pierdut din încredere.

Misiunile poliției și jandarmeriei au fost schimbate, duse în derizoriu, în conflict voit cu cetățenii, sabotate zilnic: controlul măștilor la babe și moși, alergarea participanților la un Botez, descinderea în biserici, confiscarea pătrunjelului unei precupețe din Bolintin, asmuțirea la proteste legitime. Au reușit să se distrugă inclusiv încrederea într-un partid istoric precum cel liberal.

Așa cum educația se diluează voit prin introducerea cu sila a unor pseudodiscipline, menite să năucească bieții copii, așa au apărut specializări noi la MAI. Ca și când ar avea destui oameni pentru tâlhari, evazionști, hoți, proxeneți, traficanți de droguri, cei doi miniștri aterizați din curtea liberală, cu nume din patru litere, au înființat poliții de animale și de detectare a covidului cu câini. Luate la bani mărunți, unități întregi din ministere n-ar ști să spună cu ce se ocupă. Acum s-a dresat funcționarul nou, ceea ce nici bolșevicii n-au reușit. El aplică legea doar în litera, nu și în spiritul ei, are noțiuni puține și bine fixate, o amendează și pe mama lui.

Unitățile/organismele de suport cultural ori de altă natură au fost infierate, slăbite, antagonizate (generalul Izmană, paharnicii de la Haiducul, chestorii de la Casa de Cultură a MAI, folcloriștii ș.a.), iarăși pentru a dezbina oamenii. S-au adus oameni pe județe, pe cumetrii, pe telefoane, pe jurământe, pe boiele politice, pe bani grei. Asta în vreme ce toți miniștri au venit să pornească ,,adevărata reformă” și să aibă ,,toleranță zero”, în noua limbă de lemn. Au permis oamenilor la maturitate să părăsească sistemul, pentru a-i readuce și a slăbi încrederea poporului. Unde-ar fi trebuit  să fie un purtător de cuvânt un gabor cu păr alb și vorbele la el, au pus păpușele pensate, trecute prin concursuri de miss, care reușesc marea ispravă să silabisească după foi și să agite hormonii jurnaliștilor.

Un ofițer de armată îmi mărturisea cu revoltă că ei n-au făcut nimic la împlinirea primului veac de la Unire (2018). Nici MAI nu a mișcat ceva, ordiniul a fost de sus, iar când eu singur am făcut un film și-o carte, s-a dat ordin clar să nu traverseze nimeni de la Palatul MAI la Palatul Regal. Noroc cu Biserica Ortodoxă care a spălat o rușine și a dres o evidență.

Din dealul Cotrocenilor au plecat decorații ale statului român către tot felul de nulități. Mulți nici nu aparțineau acestui neam românesc și a devenit aproape o obișnuință ca românii absolut majoritari să ajungă conduși peste tot de minoritari.

Cazul mediocrului Oprea, ajuns conducător de doctorat, fără armată, fără operă și fără metodă, simultan la trei universități (armată, poliție, SRI), avansat de toate regimurile politice, apoi pus în fruntea unui sindicat în care îndrugă multe și un director din MAI este emblematic pentru cangrena care a cuprins sistemul. Practic, nu a existat filtru, cenzură, în săvârșirea acestor fapte. Sistemul imunitar nu a avut anticorpi.

Când Iliescu și-a făcut aghiotantul general, nu mă gândeam că e doar preludiul. În 1991 la MI a fost adus secretar de stat unul care era subinginer, fiind făcut colonel, a ajuns apoi mare afacerist și avea ca mare abilitate conducerea Hummerului pe Calea Victoriei. De altfel, oamenii mi se plâng că. în MAI dacă ești la juridic, resurse umane, financiar ori logistică, ai toate șansele să ai o stea de general pe umăr. Tot la MAI au numit secretar de stat pe unul cu nume de dosar, fără să vadă că avea dosare grele. În vremea lui Băsescu și a clanului de la Bihor-Arad, la DGPI l-au pus doar două săptămâni pe un brunețel gelat, care a fost arestat.

La inspectorate județene de poliție/jandarmerie și chiar la unități SRI și DGPI, presiunea a venit și vine de la prefect (numit politic) și președinte de consiliu județean. S-au făcut dosare, s-au cules informații, s-au compromis oameni, s-au căutat vulnerabilități de către șorțulețele masonice. S-au numit oameni în puncte cheie.

Păpușarii au avut nevoie de șantajabili, de carieriști, de impostori cu diplomă. Și i-au găsit. Dacă pe vremuri PCR dădea recomandarea pentru numirea de șefi, acum coaliția de la putere scoate din joben căpitanii de județ.

Deșteptarea, oameni buni! Luați atitudine curajoasă! Fiți cu Armata, cu Poliția, cu Jandarmeria, cu Serviciile! Stați lângă țară, că se prăvălește! Din bobul mic de grâu se dospește pâinea bună. Din mustul care fierbe pe îndelete se face vinul bătrânesc.

Adunați-vă, nu mai stați în bisericuțe! Nu vă mai învrăjbiți, ci lucrați în cuget, în simțire, în unire românească!

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

1 COMENTARIU

  1. Mulțumesc pentru acest articol care surprinde realitatea dureroasa a trădării naționale de cel care ar fi trebuit să fie apărătorul țării.Dumnezeu să ne apere,după mila Sa.Apreciez curajul exprimării libere și mărturisesc că v-am citit pentru prima dată,multă sănătate și gânduri bune!

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...