Jocul de oină a fost inclus în inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, primind astfel confirmarea statutului de joc national, a informat, vineri, Ministerul Culturii.
Potrivit sursei citate, oina își are originea în jocurile cu bâta și mingea practicate de păstori, fiind prezentă în toate regiunile istorice ale României, dar cu denumiri diferite.
Astfel, în Bucovina oina era cunoscută cu denumirea de hoina sau ogoiul, în Transilvania se numea fuga, în Maramureș apuca sau matca-mare, iar în Banat de-a patru să stăm, lopta-lungă, baciul sau baș.
Citești și ajuți! Cumpără cartea:Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
„Prin includerea sa în inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, jocul de oină primește o justă confirmare a statutului său de „sport național”, acordat prin Legea 96/2016 pentru completarea Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000”, se precizează în comunicatul Ministerului Culturii.
Răspândit pe întregul teritoriu al României, jocul de oină este practicat atât în forma sa reglementată, prin asociațiile și cluburile care participă la competițiile organizate de Federația Română de Oină, cât și în cadrul comunităților care au păstrat până astăzi această tradiție, cu ocazia sărbătorilor religioase, evenimentelor festive și altor manifestări locale.
În prezent, datorită eforturilor depuse de organizațiile implicate, jocul de oină cunoaște o extindere internațională, fiind practicat astăzi în state ca India, Indonezia, Marea Britanie sau Nepal.
