Sâmbătă seara, în optsprezece decembrie, Cluj-Napoca a găzduit premiera unui spectacol de teatru intitulat „Nu mai ține linia ocupată” (de Alexandra Felseghi, regia Adina Lazăr). Un spectacol în așa fel construit, încât aproape orice „conservator” îl va socoti ideologizat, pătat cu abordări progresiste sau îi va atribui alte etichete „inspirate”. De la afiș, recuzită și aranjarea scenei, la abordarea actoricească și scenariu, piesa va fi privită cu rețineri mari de către orice om „de dreapta”. În schimb trebuie precizat, de la bun început, că în teatru forma poate fi înșelătoare, în timp ce fondul – adică mesajul, ideea în sine – poate exprima o realitate.
A fi „conservator” înseamnă a accepta o pluritate de idei, percepții și abordări, atât timp cât se încadrează în anumite limite morale naturale, de la sine înțelese. Tocmai de aceea, n-ar trebui să ne frapeze într-atât când celălalt transmite lucrurile în mod diferit, atât timp cât respectă acele limite.
Spectacolul despre care discutăm transmite foarte fidel atmosfera generală a orașului Cluj-Napoca. Și prejudecățile și etichetele pe care ar tinde omul „de dreapta” să le atribuie unei astfel de manifestări artistice ar părea legitime. În schimb problema rămâne.
Este vorba despre traficul de persoane – o problemă socială ignorată total de către cei „de dreapta”, în schimb asumată de către cei „de stânga”. Piesa a prezentat o poveste asemănătoare cu cazul de acum doi ani al Alexandrei Măceșeanu, din Caracal. A fost, în adevăratul sens al cuvântului, un „spectacol-manifest”, o „revoluție” artistică, un „strigăt de disperare” care nu te lasă indiferent. Titlul spune că a fost o premieră „fără” aplauze. Ghilimelele nu sunt întâmplătoare, întrucât firește că au existat aplauze. În schimb starea cu care ai rămas la finalul reprezentației și expresia actorilor abia „ieșiți din rol” nu transmitea același sentiment de entuziasm precum o premieră obișnuită. Procedeele artistice au fost atât de actuale, încât sunt convins că spectacolul va fi un succes, realmente. Acest lucru și în contextul în care orașul transilvănean cere și apreciază un astfel de teatru, o astfel de artă (spre deosebire de moldoveni, spre exemplu).
Timp de două ceasuri, ești purtat din discuțiile părinților disperați ai copilului, la certurile între clanurile mafiote, la colaborarea autorităților cu interlopii sau la emisiunile televizate lipsite de naturalețe. Sunt subliniate și denunțate ferm câteva aspecte importante. O constantă a acestor criminali (ce practică traficul de persoane, de droguri, de armament ș.a.m.d.) este această colaborare cu autoritățile care ar trebui să-i „îngroape” (MAI – Poliția Română, de pildă).
Totodată, motivul manelelor mi s-a părut foarte grăitor; stimularea unor comportamente instinctuale, lipsite de orice rațiune, bun simț sau discernământ moral și cultural sunt catalizatori ai fenomenului agresivității, în general, și al violenței domestice, în particular.
„Violența domestică, vocile care strigă fără să fie auzite, manipulatorii fără scrupule sunt componente-cheie ale spectacolului (…). Nu mai ține linia ocupată pune toate acestea în lumina reflectoarelor pentru a trage un semnal de alarmă acolo unde liniștea este impusă”, scrie într-o descriere făcută pe pagina de Facebook a Teatrului Național din Cluj-Napoca.
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a Ministerului Afacerilor Interne a întocmit, la finele anului anterior, un raport despre victimele identificate în cursul anului trecut care poate fi studiat aici. E interesant de văzut, așa ca o introducere în temă, cum stau lucrurile la nivel statistic în România.
De multe ori, tocmai pentru că probleme sociale precum aceasta sunt neglijate de „conservatori”, mișcările „de dreapta” par a fi reci, îndreptate numai înspre revendicarea unor valori și politici economice, lipsite de pragmatism și de conștiența problemelor reale ale cetății. Și așa, încetul cu încetul, mentalul colectiv legitimează (poate fără a-și da seama o vreme) ideologii marxiste, de la particular – chestiuni punctuale -, la general, adică întregul sistem de valori (sau „non-valori”).
Nu doresc să dau prea multe detalii despre spectacol și nici nu are rost să aduc în fața dumneavoastră statistici și evenimente relevante pentru argumentarea unui anumit punct de vedere. Aș dori, mai degrabă, să transmit un gând – cum ar fi dacă ne-am concentra puțin mai mult pe problemele sociale majore pe care le întâmpină societatea noastră? Războaie ideologice și partizanate au existat întotdeauna și mereu acestea se credeau a fi la „cumpăna vremurilor”, la „capătul istoriei”. În schimb unele lucruri depășesc ideile pe care le avem fiecare despre economie sau manifestări politice, întrucât țin de natura umană.
Foarte bune observațiile privind contextul social contemporan și binevenită și prezentarea acestei noi piese de teatru ce se anunță nicidecum încă o smiorcăială de activiști de oengeuri veșnic preocupați de “adevăratele priorități”. Foarte bun și ca idee accesul la teatru condiționat de certificat, ajunge astfel mesajul la cine trebuie – la adevărații conservatori intelectuali care nu se cramponează de mici inconveniente pentru (așa) Cultură.
A fi conservator înseamnă, firește, a accepta o pluritate de plurități (căci diversitatea este tăria noastră!), câtă vreme, evident, se încadrează în niște limite morale (care tot sunt lărgite, dar ce contează?). Nu poți ține prea mult la o idee învechită, altfel râd progresiștii de tine că ești habotnic și devii irelevant, în contratimp cu moda vremii. Avem acum și conservatori gay. E normal, doar nu sunt zoofili. Mai târziu vor fi și conservatori zoofili, dar măcar nu vor fi pedofili. (Încă.)
Într-adevăr traficul social este o problemă cruntă, total ignorată de către cei de dreapta. Se știe, în fond, câte sprâncene încruntă Stânga și cât de intransigentă devine când vine vorba de subiect, de la pornografie (care în viziunea Dreptei trebuie să fie încurajată și accesibilă de la vârste cât mai fragede) la prostituție (care e o meserie onorabilă ca oricare alta, auzi la Dreapta). De altfel doar acuși bubui scandalul cu pedofilii de la CNN, reputat post de Dreapta.
Chiar și în privința condamnaților de asemenea spețe Dreapta se arată mult prea îngăduitoare, batând mereu câmpii cu drepturile (sic) omului și deci oarecum chiar încurajează asemenea practici. Stânga, pe de altă parte, este cu desăvârșire adepta unei familii tradiționale sănătoase, care să insufle valori morale solide, de nici să nu mai fie nevoie de educația sexuală în școli pe care tot mizează Dreapta.
Din nou țin să-mi arăt aprecierea față de astfel de intelectuali fini, conservatori în adevăratul sens al cuvântului, clujeni veritabili, care ne împărtășesc și nouă, moldovenilor știrbi, din cultura lor și fac un real bine social. Întâmplător sau nu remarc din nou ca predominant vorbim de femei sau umflați, dar bănuiesc că numai cineva de Stânga ar putea fi atât de superficial încât chiar să se preocupe de corpul său (și altfel decât prin serul-minune) și să caute să fie puternic și fizic, nu ca un sac cu cartofi cu aere.