O părere despre un Afganistan în care nicio părere nu mai contează

Am citit zilele acestea cam tot ce s-a putut scrie pe baza subiectului retragerii armatelor din Afganistan și cuceririi sau recuceririi puterii de către talibani. De la cele mai bune analize până la cele mai lipsite de logică afirmații.

Trebuie să recunosc și faptul că pe unele dintre articole nici nu le-am putut deschide din cauza penibilității titlurilor!

Ceea ce pot spune în câteva rânduri despre toată această vorbă multă și fără folos vom vedea în rândurile de mai jos.

Aș începe prima dată cu rapiditatea cu care talibanii au ajuns la Kabul. A durat doar 11 zile ca trupele insurgente să mărșăluiască aproape fără rezistență din partea unei armate echipate până în dinți în cei 20 de ani în care America a stat cu logistică de cea mai înaltă tehnologie în deșerturile Orientului. Cum s-a putut așa ceva?

Toate vocile erau sigure că armata afgană rezistă fără problemă în fața unor indivizi echipați cu sandale și Kalashnikov, iar de inferioritatea numerică nici nu mai vorbim.

Întrebările fără răspuns au de fapt cel mai simplu răspuns! Pur și simplu armata afgană s-a săturat de război și a dezertat în masă. Fie au fugit peste graniță la uzbeci sau tadjiki, fie i-au lăsat să treacă după ce au tras două rafale de M16 în aer.

Armata afgană e sătulă de război ca măgarul de fugă, iar talibanii puteau veni pe cămile și cu arcuri și tot ajungeau la Kabul.

În altă ordine de idei, Afganistanul e lăsat în protecția Turciei (într-un fel!), dar nici Pakistanul nu stă cu mâinile la spate având o graniță atât de mare și disputată cu afganii. Ceea ce au amânat timp de 20 de ani americanii, adică un nou drum al mătăsii, acum începe să se materializeze.

Talibanii nici bine așezați în fotoliile confortabile îi invită pe chinezi să participe la reconstrucția țării… Infrastructura fiind pe primul loc legând Xinjiang de Afganistan și având pace printre uiguri!

În schimb, mieunatul Occidentului, e de alt soi! Grija Occidentului e pentru ce au să facă „troglodiții” din Munții Hindu Kush cu legea lor numită Sharia și dacă femeile vor purta sau nu burka. Sigur, acestea sunt niște probleme care ar trebui rezolvate, dar unde e lege nu-i tocmeală și tocmai v-ați retras de acolo fără să rezolvați absolut nimic în afară de faptul că plantațiile de mac au crescut la vreo 224.000 de hectare.

O bună parte din știrile despre acest subiect sunt o propagandă vădită anti-americană și occidentală. De la Beijing la Moscova toată lumea râde de retragerea americii cu un ochi, iar cu celălalt plânge pentru că se lasă un buboi în mijlocul lor, care dacă nu-i tratat cum trebuie va avea un efect nu tocmai plăcut în toată regiunea.

Retragerea cumva în haos, după cum zic unii, dar de fapt e un haos controlat în care CIA a jucat un rol important încă de la prima idee de retragere din Afganistan din timpul mandatului lui Obama, generează știri catastrofale pentru a minimiza sau a sparge prestigiul Marelui Licurici în ceea ce privește supremația sa mondială.

Bine ar fi să nu uităm că SUA este cea mai bazată țară din punct de vedere militar și cu tot avântul pe care China îl are în acest domeniu, deocamdată nu poate piscui prea mult peste ocean.

În ultimul rând, derapajele umaniste ale unor indivizi de pe la noi sunt de-a dreptul lipsite de orice bun simț. Înțeleg faptul că facturile și cheltuielile au crescut în ultima vreme, dar nu cred că ne putem permite a spune tot ceea ce ne trece prin tărtăcuță ziua în amiaza mare în mijlocul târgului! S-ar putea să te trezești cu o legătură de usturoi fix în „numele Tatălui”.

Ca o ultimă idee a unei umile păreri, consider că ceea ce am învățat din tot acest episod numit Afganistan este următorul lucru: răbdarea este mai bună decât toată tehnologia avansată a lumii moderne.

Iar dacă mai ai și niște servicii secrete pakistaneze de partea ta plus interese chineze succesul îți este garantat. Până la altă retragere sau un nou război… Trăiască Nația!