Armonia viitorului, cea pe care ne-o promit planificatorii Fericirii, este, ca în toate utopiile, o societate statică. Aceasta este o remarcă foarte valoroasă făcută de Berlin, că toate utopiile se desfășoară în cadre statice, perfect armonioase, din care orice contradicție, disonanță, nuanță, sau neconcordanță au fost cu grijă eliminate.
Noua utopie este statică în toate aspectele. Ea este statică pentru că folosește concentrarea urbană pentru a interzice expansiunea orașelor în zone limitrofe.[1] Odată scoase din zona peri-urbană, terenurile vor putea fi redate naturii.[2] Dar ea este statică și pentru că dezindustrializarea accelerată va reduce transportul muncitorilor industriali, pe măsură ce Uniunea Europeană, în ansamblu, va trece la o politică industrială „verde” și „digitală”, cu scopul atingerii „neutralității climatice”.[3] Și este statică pentru că transporturile urbane și interurbane cu mijloace proprii vor fi drastic monitorizate și limitate.[4]
În România anului 2050, se angajează Guvernul României, automobilele private vor avea o „valoare-reper” a deplasării anuale, a încărcării date de pasageri și a cantității de marfă transportată.[5] În fine, ea este statică pentru că energia necesară pentru a realiza lucrul mecanic pe care-l facem acum nu va mai fi disponibilă.
Acest argument, al nevoii de energie pentru o lume care se definește astăzi prin transport de marfă și pasageri, construcții de tot felul de mașini grele, construcții de infrastructură (tuneluri, poduri, clădiri, viaducte etc.), încălzire și răcire, iluminat, telecomunicații, muncă de birou și facilități electro-casnice, energie care nu poate fi rapid înlocuită cu celule fotovoltaice și moriști de vânt, acest argument este cu strictețe ocolit, iar cei care-l invocă sunt cu furie ignorați sau discreditați.[6]
Citește și: Noua utopie (1)
Să spui că legea conservării energiei este o lege mecanică și termodinamică universală, inflexibilă ideologic, care se va aplica și peste zeci de ani de „tranziție verde”, te face imediat un paria, chiar dacă ești laureat al premiului Nobel. Varianta adoptată discursiv și impusă în plan practic este sugrumarea cererii pentru energie, sub toate formele, anume limitarea încălzirii clădirilor și a piscinelor, reducerea iluminatului nocturn, reducerea transportului motorizat și trecerea la mersul pe jos și cu bicicleta, în limitele administrative ale orașelor de 15 minute.[7]
Dar mai este un motiv pentru care societatea utopică ce se pregătește trebuie să fie una statică. Asta pentru că noua utopie nu poate fi un paradis terestru fără ieșirea din Istorie. Aici nu mai este vorba de o statică practică, impusă de reducerea energiei necesare lucrului mecanic, iluminatului electric și încălzirii. Aici este vorba despre împlinirea unei dorințe mult mai profunde, aceea de armonizare a tuturor conflictelor care au purtat istoria înainte, în sens hegelian și marxist. Conflictele istorice dintre cei ce au și cei ce nu au, proprietari și muncitori, dintre credințele religioase majoritare și minoritare, dintre rolurile sociale pe care le-au adoptat bărbații și femeile de-a lungul timpului, toate aceste conflicte vor fi depășite în noul paradis terestru. Istoria, așa cum o știm noi, va dispărea. Sau, în termeni marxiști, adevărata istorie a fericirii depline abia atunci va începe. Egalitarismul perfect între sexe va fi ajutat și de dizolvarea noțiunii de sex biologic, nu doar de tranziția semantică și mentală de la sex la gen, care se desfășoară deja de ceva timp. Relativizarea genului prin inventarea a zeci de categorii intermediare între bărbați și femei va triumfa definitiv prin permutarea sexului.
Devenită victorie asupra Naturii, interoperabilitatea sexului (renunțare, schimbare, re-modelare, eventual revenire) este o victorie asupra Istoriei, cea care a dat putere unui sex asupra altuia, conform ideologiei feministe. Această putere va dispărea nu dintr-o revanșă istorică a celor slabi, ci dintr-o sinteză ce depășește contradicțiile anterioare. În pur spirit hegelian și marxist, istoria se oprește din mers abia atunci când contradicțiile anterioare devin lipsite de obiect. Iar relativizarea sexului prin inflația de gen și prin practică culturală susținută se va dovedi valoroasă și pentru relativizarea altor conflicte ce alimentau Istoria, cum ar fi cele religioase. Trecerea religiei creștine din spațiul public în cel privat,[8] ca bază a liberalismului occidental de secol XVII, nu este suficientă noii utopii. Persistența referințelor religioase în limbajul public este, acum, obstacolul final ce trebuie trecut pentru a face irelevantă orice categorie religioasă. Neutralitatea completă a spațiului public va fi un efort consistent, dar beneficiile vor apărea, chiar dacă nu va fi ușor să extirpi numele Crăciunului (în engleză „Christmas”) prin înlocuire cu „sărbători de iarnă”, prin acoperirea simbolurilor religioase înrădăcinate cu petreceri, cadouri și vacanțe la săniuș. Lupta împotriva creștinismului va aduce noii utopii roadele de care nu s-a bucurat socialismul real existent, cel care s-a văzut înfrânt în Europa de Est de persistența speranței în mântuirea sufletului. Creștinii catolici din Ungaria, Slovacia și Polonia și cei ortodocși din România și Bulgaria au rezistat atât închisorilor, cât și disprețului public. Căderea comunismului nu a făcut, cel puțin în primii ani ai post-comunismului, decât să întărească aceste categorii religioase. Relativizarea religiei creștine ca element cultural banal, oarecare, este, acum, opera de contopire a cultelor creștine,[9] de ridiculizare a credinței ca superstiție grosolană, de propagare a imaginii credincioșilor ca fiind înapoiați, inadaptați modernității tehnico-științifice occidentale, și mai ales ca fiind „intoleranți”.
Lupta împotriva „intoleranței” nu este un domeniu de acțiune împotriva unor acțiuni violente ale unor indivizi sau comunități, față de care ne raportăm cu deplină egalitate și echitate. Odată ce creștinii au fost etichetați public și sistematic drept „intoleranți”, orice măsură dirijată împotriva creștinilor este, în termenii propagandei, o „creștere a toleranței”. De-creștinarea Europei occidentale este, astfel, cel mai mare progres al liberalismului bazat pe toleranță. Reciproc, golirea de conținut a practicii religioase occidentale este consecința „adaptării” perfecte la noua lume liberală a relativismului cultural.[10]
Nu este de mirare, ca atare, că Uniunea Europeană, în special prin intermediul Comisiei, a dezvoltat numeroase instrumente de combatere a intoleranței față de comunitățile religioase, în special musulmane și evreiești, dar nici unul pentru a sancționa intoleranța față de credincioșii creștini.[11]
Astfel, a ridiculiza, a jigni sau a leza sensibilitățile musulmanilor, de exemplu, este intolerabil, dar a face același lucru la adresa unei Biserici creștine este un simplu gest, un act banal, un fapt cotidian anodin. El vine să se insereze în lunga tradiție a umanismului, raționalismului și scientismului occidental, de luptă împotriva „tenebrelor” promovate de religia creștină. Ca atare, nu e nimic scandalos și intolerabil în anti-creștinism. Aceasta este noua normalitate a lumii ce ni se promite.
[1] Comisia Europeană a elaborat strategii privind reglementarea expansiunii urbane, intervenții economice și control instituțional. Vezi Comisia Europeană, Green Best Practice Community, „Limiting urban sprawl into green spaces and agricultural land” (disponibil la https://greenbestpractice.jrc.ec.europa.eu/node/397, consultat la 21.12.2023).
[2] Vezi Comisia Europeană, Green Best Practice Community, „Giving new environmental value to derelict green areas and fringe areas” (disponibil la https://greenbestpractice.jrc.ec.europa.eu/node/401, consultat la 21.12.2023).
[3] Pentru strategia industrială europeană, vezi Comisia Europeană, „European industrial strategy” (disponibil la https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/europe-fit-digital-age/european-industrial-strategy_en#documents, consultat la 21.12.2023).
[4] Monitorizarea se face în România, prin legea 226/2023 (publicată în Monitorul Oficial nr. 659/18.07.2023), prin reglementarea domeniului SETRE, anume a drumurilor naționale pentru care se datorează un tarif de trecere, colectat printr-un sistem de tarifare rutieră electronică (art. 2, lit. C). Conform legii, sistemul este constituit dintr-un set complet de componente hardware și software (lit. J), numit OBE, necesar înregistrării prezenței autovehiculului pe domeniul SETRE. Detectarea automată a prezenței autovehiculelor într-un anumit loc se face prin comunicare la distanță cu OBE instalat în vehicul, utilizând poziționarea prin satelit sau prin recunoașterea automată a numărului de înmatriculare a autovehiculului (lit. O).
[5] Hotărârea Guvernului 1215/2023 stabilește cadrul estimat al deplasării cetățenilor, raportat la pragurile anilor 2030 și 2050. Astfel, până în 2030, ponderea autoturismelor pe benzină va ajunge la 27%, iar, până în 2050, ponderea autoturismelor pe benzină va ajunge la 2%. Calculele privind sectorul transporturilor țin cont de un grad de ocupare de 1,98 persoane/autoturism, de un număr mediu anual de 6500 km/autoturism și de o cantitate de marfă transportată între 3,2 și 7,3 tone. Vezi Anexa H.G. publicată în Monitorul Oficial, nr. 1103 bis, din 07.12.2023.
[6] Pentru o expunere despre incompatibilitatea dintre țintele de reducere a încălzirii globale și furnizare de energie, vezi Robert B. Laughlin, „Powering the Future”, Lindau Nobel Laureate Meetings, 05.07.2012, disponibil la https://www.mediatheque.lindau-nobel.org/recordings/31308 (consultat la 07.09.2023).
[7] Codul Urbanistic din România prevede deja „orașele de 15 minute”. Legea privind „Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor” a fost inițiată de Guvernul României, prin Ministerul Dezvoltării, pentru a-și îndeplini obligația asumată prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), anume de a sistematiza și codifica legislația în domeniu. Conform expunerii de motive ale Guvernului, „conform PNRR, Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor va pune în aplicare, printre altele, îmbunătățirea calității și dispoziții concrete în documentele actualizate de planificare urbană care vizează reducerea timpului și distanței aferente navetei pentru populația din zonele urbane și rurale funcționale, punerea în aplicare a conceptului „orașul de 15 minute”, și anume, punerea accentului pe creșterea accesibilității cetățenilor la servicii de interes general”. Proiectul de lege al Guvernului (nr. E69/29.03.2023) a fost înregistrat la Camera Deputaților sub numărul PL-x 418/19.06.2023. Proiectul a fost adoptat tacit de Senat, ca urmare a depășirii termenului de adoptare, devenind Legea 195/2023. Legea se află la Camera Deputaților și urmează să fie adoptată în procedură de urgență. Conceptul de „orașe de 15 minute” este prevăzut la art. 9, litera m. La litera q se prevede „utilizarea mai eficientă a terenului pentru a îmbunătăți amprenta spațială de carbon și a reduce sistematic orice amprentă suplimentară, în vederea decarbonizării spațiului public”. Pentru expunerea de motive, vezi Secretariatul General al Guvernului, la adresa http://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs/2022/11/8qb2k0ym6vwzc_dgx5r3.pdf (consultat la 21.12.2023) și forma adoptată de Senat (https://www.cdep.ro/proiecte/2023/400/10/8/se464.pdf, consultat la 21.12.2023).
[8] Pierre Manent, Originile intelectuale ale liberalismului. Zece lecții, București, Humanitas, 2013.
[9] Problema calendarului sărbătoririi de către ortodocși a Paștelui este purtată în termeni de „înapoiere” și „emancipare”, de „paseism” și „modernism”, de „orientare către Est” sau de „dorință de integrare vest-europeană”.
[10] Mai ales în contextul „înapoierii” creștinilor ortodocși, decizia luată de Papa Francisc de a binecuvânta în Biserică cuplurile homosexuale este un gest de „toleranță”.
[11] Comisia Europeană este angajată să lupte împotriva discursului motivat de ură și a crimelor motivate de ură, în special împotriva evreilor și musulmanilor, este decisă să educe jurnaliștii pentru a recunoaște mai ușor acest discurs și să protejeze locurile de rugăciune ale tuturor confesiunilor (Comisia Europeană, „No place for hate in Europe”, Declarație de presă, 06.12.2023, disponibil la https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_23_6329, consultat la 30.12.2023). În lista politicilor UE figurează un plan anti-rasism, unul împotriva antisemitismului, unul pentru combaterea urii față de musulmani. Nu se menționează nimic despre ura față de creștini (https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/combatting-discrimination/racism-and-xenophobia/combating-hate-speech-and-hate-crime_en, consultat la 30.12.2023).
Priviți cum arată realitatea, d-le profesor:
„Boeing’s greed and the corruption of the US political system allowing the airlines to “regulate themselves” brought on the latest 737 Max disaster. Now Airbus is eating their lunch.
If anything symbolizes the suck of late-stage capitalism, it’s the ‘door’ blowing off a 737 MAX, sucking a boy’s clothes out, and falling into a schoolteacher’s backyard. These planes fucking suck, but people have to keep riding around in them because they’re somebody’s investment. The 737 MAX is simply too big to fail, despite being an obvious failure, over and over again.
America doesn’t make things anymore, and neither does Boeing. They just rebrand, reboot, and loot the corpse of the 20th century until it’s unrecognizable. The Boeing 737 is a 50-year-old airframe that some marketing idiot just slapped the word MAX on, like it’s a flavor of Mountain Dew. They might as well call it the 737 EXTREME, which is the experience of riding one. The thing has crashed itself, blown out doors midair, and the engine can melt itself if the pilot isn’t careful. These are not isolated problems, they are simply the downstream effects of having stupid fucking ideas in the first place.
A first look onto the door plug by NTSB investigators (Photo: NTSB) (Via AVHerald)
Take the 737 MAX crashing itself, which I’ve covered at length. The management decided to put a giant modern engine on a low 1960s airframe and it just didn’t fit. Just look at how squashed these modern engines look on such an old plane, and how high up the MAX engine is on the wing. This is what ‘financial’ engineering looks like.
(Via Indrajit)
To make the 737 MAX ‘work, they had to put the engine way forward and up on the plane, and it doesn’t work! This fundamentally changes the plane’s center of gravity and makes it ‘pop a wheelie’ in certain conditions, ie stall out and crash. To ‘solve’ this problem they wrote a software ‘fix’ that forced the nose down, involuntarily. That ‘fix’ got stuck and crashed multiple planes, in absolutely horrifying dips and dives that eventually grounded the whole fleet (temporarily), and hundreds of people (permanently). The problem was not the software or the engine, it was putting one century’s engine on another century’s airframe, so MBAs could save a bit of money. It, of course, cost more money in the long run, but who gives a shit? They got their bonuses and only failed upwards, while the planes they built kept crashing.
Now take the new problem. ‘Doors’ flying off midair. The 737 was initially designed to carry just over 100 people but has been stretched and contorted to fit double that, in multiple configurations. One of those configurations has a ‘false’ emergency exit (a ‘plug’), which is what recently blew out midair. Now, who is responsible for this part? Well, some outsourced company named Spirit Aero made the thing and Boeing assembled it, so effectively nobody. Which is the bigger problem underneath all of this.
As I wrote about Boeing’s Culture Crash, Henry Stonecipher destroyed Boeing as an engineering company in the 2000s. Like the rest of the American economy, he prioritized outsourcing in order to make short-term gains, leading to the destruction of Boeing as an engineering company. Quite intentionally. As Stonecipher said in 2004, “When people say I changed the culture of Boeing, that was the intent, so that it’s run like a business rather than a great engineering firm. It is a great engineering firm, but people invest in a company because they want to make money.”
Under Stonecipher, Boeing fired engineers, outsourced production, and the company has devoted 92% of cashflow to buybacks and dividends since 2014. They’re not actually in the plane business anymore, they’re in the branding and assembly business, and now these planes are disassembling midair and killing the branding. Because this is what happens when you have MBAs designing planes instead of engineers. They make good money and shitty planes. It was the triumph of short-term thinking, and only now do we get the long-term reckoning. As predicted. As Stan Sorscher, a Boeing physicists and union leader said in 2002:
In 2002, Sorscher, who had started working for the union full time, made his case to a Wall Street analyst in Seattle, arguing that bottom-line business models did not apply to building airplanes. The analyst cut him off. “You think you’re different,” he said, according to Sorscher. “This business model works for everyone. It works for ladies’ garments, for running shoes, for hard drives, for integrated circuits, and it will work for you.”
Taken aback, Sorscher said: “Let’s build an airliner with this business model. If it works, you and everyone who looks like you will be happy. And if I’m right, then we’ll all be very unhappy.”
This is the suck of late-stage capitalism. Boeing is a symptom of what Jamie Merchant calls“the abolition of the market without planning.” When you have companies that are too big to fail, regulators in a revolving door with industry, and government bailouts for the inevitable failures, you get central unplanning. You get planes crashing out of the sky and then going back on the market until their doors fly out, because what the fuck is anybody going to do about it? There are no actual rules to capitalism, it’s just rule by capital.
The Questionable Engineering of the 737 Max
Real Engineering
Jan 22, 2024
In any sane market, the 737 MAX wouldn’t be made, because it’s stupid, has wasted time and money, and kills people. But airplanes are a global duopoly, and a duopoly is just a monopoly with two orifices to go fuck yourself in. When Airbus slapped a new engine on an old airframe, Boeing just did the same thing. There’s no competition here, just shoddy cloning.
In any sane market, this product would not continue to be sold, after proving so fatally flawed (literally). But they keep selling it! They just keep patching up the Frankenplane and it keeps on lumbering from disaster to disaster, with different parts falling off or malfunctioning. Regulators go along with this, because they’re as corrupted as everything else in the American government. Indeed, in response to another design flaw (the deicing system melting the engine if left on), Boeing simply applied for an ‘exemption’. That’s the gall of these people. They think themselves above both market forces and government. Even though the planes are crashing, the oligarchs are high-flying.
Boeing was the quintessential American company, and in it you can see what America has become. A manufacturing powerhouse turned a financialized laughingstock. Boeing doesn’t make planes, it just makes money, and the same could be said about the American economy. In the short-run this is an orgy for oligarchs, but in the long-run it’s ruin. As Boeing dissident Dr. L.J. Hart-Smith said in 2001, “A strong case is made that it will not always be possible to make more and more profit out of less and less product and that, worse, there is a strong risk of going out of business directly as a result of this policy.”
However, it seems that not just Boeing but the 737 MAX will never go out of business, but that doesn’t make the risk disappear. It just accumulated upwards. The problem simply moves from the scale of a bad door, to a bad company, to a bad nation, to a bad Empire. The United States keeps having and bailing out bad company after bad company and all of that risk keeps piling up on the national balance sheet. They can keep doing this as long as the rest of their White Empire keeps paying tribute (called buying treasuries), but Boeing also makes shitty military equipment and the Empire itself is crumbling all over.
At some point, the deficits will add up, the debts will come due, and America and its whole White Empire will undergo what engineers called ‘Rapid Unscheduled Disassembly.’ This seems impossible but one can’t imagine the side of a plane falling off, until it does. This will happen the way Hemingway described bankruptcy, ‘gradually, then suddenly.’ Like the door blowing out a Boeing 737, an airframe from an air empire that peaked in 1967, and has only been cannibalizing itself ever since.
Written by indi.ca
ABOUT THE AUTHOR / SOURCE
My name is Indrajit Samarajiva and I’m a writer. People also call me Indi or Jit. I was born in Canada, raised in America, and live in Nugegoda, Sri Lanka.”
https://www.greanvillepost.com/2024/01/30/the-boeing-737-max-and-the-crash-of-capitalism/
Comparați cu ce scrieți dvs. Exact ca principiul acela (ori ce-o fi!) din biologie, care spune că embrionul viețuitoarelor mai avansate arată formele sale din epoci istorice îndepărtate, așa și dvs. scrieți despre „marxism”, când afară arde „Democrația”! Cea care v-a eliberat în ’89, și care acum vă spune să fiți gata (fiindcă Ucraina nu mai rezistă mult). România, ca amărâtul care ajunge la petrecere la spartul târgului, vrea să recreeze „glorioasa democrație” din „vremurile bune”, fără să știe pe ce lume trăiește (ori știe, dar se face că nu știe!).
P.S.
După un asemenea final, sunt surprins că ați mai scris un episod.