vineri, martie 29, 2024
OPINIINicolae Stârc, micul Vânător de Munte care a luptat pe frontul de...

Nicolae Stârc, micul Vânător de Munte care a luptat pe frontul de Vest

Nicolae Stârc s-a născut la data de 18 octombrie 1931, în Petrila, județul Hunedoara și a fost un copil de trupă român, care a participat în mod voluntar la campania antihitleristă a României din cel de-al Doilea Război Mondial. A fost rănit de o schijă în timpul unei incursiuni în liniile inamice germane și decorat ulterior cu Medalia „Virtutea Militară”. Acesta ar fi un sumar al scurtei sale povești de viață, care se sfârșește la data de 3 februarie 1946, în Timișoara, pe când micul erou avea doar 15 ani.

Oare cine din Petrila s-a gândit că Nicolae, fiul minerului Vasile Stârc va ajunge pe Frontul de Vest și că v-a ajuta la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, devenind un mic erou?

Potrivit relatărilor scrise, Nicolae s-a prezentat la Batalionul 5 Vânători de Munte în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie 1944, cerând să fie primit copil de trupă, deși nu avea nici 13 ani. Comandantul unității nu l-a luat în seamă pe copil, considerându-l mult prea mic pentru a ajunge pe front. Micul Nicolae a rătăcit apoi prin gări și printre militari și a reușit în cele din urmă să se atașeze unui convoi militar al Diviziei 2 Vânători de Munte, ajungând să fie îndrăgit de ostași și să fie încadrat copil de trupă într-un batalion de Vânători de Munte. În perioada următoare a îndeplinit rolul de „agent de legătură” al trupelor combatante, cărând apă, hrană și muniții soldaților din linia întâi, ajutând la evacuarea răniților și pătrunzând în liniile inamice pentru a culege informații. Astfel, Nicolae a devenit și un mic agent de informații, o muncă deloc ușoară sau lipsită de pericole. S-a strecurat deseori în spatele frontului în timpul luptelor de pe teritoriul Ungariei, identificând punctele de rezistență inamice și puterea lor de foc și, la sfatul soldaților mai vârstnici, căliți prin teatrele de operații sângeroase ale acelor vremuri, el a tăiat cablul telefonic al unui comandament militar german de lângă Debrețin.

Istoriografia comunistă a lansat ulterior versiunea că Nicolae Stârc ar fi găsit din întâmplare cablul telefonic și, neavând cuțit la el, l-ar fi rupt cu dinții, din proprie inițiativă. Copilul-soldat s-a aflat din nou în linia întâi pe frontul din Cehoslovacia, luând parte la luptele din zonele localităților Bánovce nad Bebravou și Veselí nad Moravou. În noaptea de 18-19 aprilie 1945, el s-a strecurat în liniile germane pentru a procura informații necesare comandamentului militar român și, dând dovadă de un curaj neobișnuit, s-a apropiat de o cazemată germană și a aruncat câteva grenade către ea.

A capturat cu acest prilej șase prizonieri germani, iar în timp ce-i conducea spre postul de comandă de batalion, cade rănit și este evacuat la ambulanță”, se menționează în propunerea de decorare. A fost decorat ulterior cu medalia „Virtutea Militară” clasa a II-a și propus pentru citare pe ordinul de zi al armatei. Deoarece am pomenit de acest ordin, eu simt nevoia să vă dau mai multe detalii. Astfel, trebuie să începem prin a ne uita în trecut, și anume la anul 1864, atunci când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a bătut două medalii: „Virtutea Militară” și „Devotament și Curagiu”. După cum ne demonstrează și numele, prima era destinată militarilor, iar cea de-a doua, creată după însemnatele inundații din primăvara acelui an, urma să răsplătească faptele celor care, cu riscul propriei vieți, au salvat oameni și bunuri în timpul unor catastrofe naturale. Deoarece aceste două medalii nu au fost instituite legal, ele nu au putut fi conferite în mod oficial. Mai târziu, deoarece venea dintr-o țară cu puternice tradiții în domeniul decorațiilor, Carol I al României, deși constrâns prin firmanul de numire să nu instituie nici un fel de distincții, prin tratative diplomatice, a reușit să-l facă pe Marele Vizir să accepte ca domnitorul să poată institui decorații minore și, drept urmare, în anul 1872 se instituie Medalia „Virtutea Militară” (decretul nr. 987) și Semnul Onorific pentru XVIII și XXV de ani petrecuți în armată (decretul 1057). Medalia „Virtutea Militară” este o reluare a distincției create de Cuza. Ea avea două clase („de aur” și „de argint”), clasa a II-a putând fi acordată și sergenților reangajați, pentru 12 ani de serviciu. Ar mai fi multe de scris, dar e bine de știut că, prin Legea numărul 459 din 9 iulie 2002 privind Ordinul Virtutea Militară și Medalia Virtutea Militară, a fost înființat Ordinul Virtutea Militară și reînființată Medalia Virtutea Militară.

La Petrila, unul dintre monumentele militare din localitate îl amintește și pe micul erou, după cum urmează: „La 13 ani, în septembrie 1944, s-a prezentat la Batalionul 5 VM  pentru a fi primit copil de trupă, dar fiind refuzat s-a atașat unui convoi al Diviziei 2 Munte. Fiind îndrăgit, a fost încadrat copil de trupă la un batalion de Vânători de Munte, unde a fost de mare folos. La Debreczen şi în zona Banovce, a pătruns în spatele frontului inamic, culegând informații. În zona Veseli a pătruns în noaptea de 18 spre 19 aprilie 1945 în dispozitivul dușman culegând informații apoi s-a strecurat la o cazemată germană pe care a aruncat-o în aer. A capturat 6 prizonieri germani, dar în timp ce-i ducea spre postul de comandă, cade rănit. A fost decorat cu Virtutea Militară clasa a II-a, și citat prin ordin de zi pe armată.  Asociația cadrelor militare Valea Jiului”. Istoria noastră este plină de eroi și eroine, atât mari cât și mici. Cititorii interesați și cititoarele interesate pot citi și povestea Mariței, fetița împușcată în timp ce ducea apă soldaților români în timpul bătăliei de la Smârdan.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE