După ce și-a pus tacticos slugile la rânit cocina până aduce a salon din care să iasă tot călare, fostul viitor șerif stelar când la NATO, când la UE, a încălecat pe șaua de lux a avionului ăla cu care zboară șeicii și oligarhii ruși, să mai tragă niște poze prin State.
Anul trecut a cheltuit doar puțin peste opt milioane de euro cu excursii din astea, iar șapca aia e deja cam veche. Poate-poate capătă și vreun șal cu care să se asorteze, dacă ne bagă și cu celălalt picior în războiul de la răsărit…
Se apropie de sfârșit „deceniul nababului” (titlu purtat de guvernatorii regiunilor din Imperiul Marilor Moguli, n.r.) și singurele urme de precedent pe care le găsesc pentru această perioadă sunt vag creionate de „splendida” epocă a lui Carol al II-lea și de celebra butadă „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”.
În politica externă am fost aduși la nivel de cârpă de șters pe jos, iar în cea internă mahalaua nu a fost niciodată mai cinic-semeață. Totul într-o batjocură deplină și super-costisitoare, după pofta nababului.
Până și echipa de fotbal din orașul natal a trebuit propulsată în prima ligă sub numele de FC Hermannstadt, în sfidare totală față de tradiția unei Inter Sibiu și mai ales față de realitatea faptului că populația urbei din inima României consistă în vreo 2% sași…
Stau și mă întreb: oare liberalii chiar nu realizează statutul de parizer politic în care i-a adus acest personaj impus de tenebre? Oare țin să-l și felieze până iese mortadelă d-aia de raft, prin jocul ăsta în care s-au băgat ca să-i asigure catastrofalului nabab încă un jilț?
Dacă duc această mizerie până la capăt, poate îl vor face senator. Dar cu un preț mult prea mare pentru un partid atât de important în istoria României: un scor execrabil la Parlamentare, o pată de nescos și insignifianță politică pe veci. Poate pentru unii dintre „național-liberali” merită… Pentru majoritatea covârșitoare a românilor NU!
Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului
