Calendarul zilei 18 martie: 102 ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania

Sub numele de mirean Valeriu Anania, cel care avea să devină mitropolit al Ardealului s-a născut la data de 18 martie 1921, în comuna Glăvile, județul Vâlcea. După școala primară, pe care a urmat-o în satul natal, s-a înscris la Seminarul Teologic Central din București, pe care l-a frecventat în perioada 1933-1941.

Un an mai târziu, s-a călugărit, la Mănăstirea Cernica, din București, fiind hirotonit apoi ierodiacon. În această calitate a slujit la mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. Decizia de a intra în monahism, la vârsta de 21 de ani, a luat-o într-o singură zi și fără prea multe frământări, așa cum mărturisea mult mai târziu înaltul ierarh într-un interviu.

În 1944 s-a înscris la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj, după ce Ardealul de Nord a revenit sub administrație românească. De această perioadă se leagă un capitol important al vieții sale, fiind cel care a organizat și condus greva studențească contra Guvernului condus de Petru Groza și, totodată, antirevizionistă, împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din București și la “Academia Andreiană” din Sibiu, obținând licența în Teologie în anul 1948. Aici, a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat în casa protopopului ortodox Florea Mureșanu.

Au urmat un șir de arestări și a fost expulzat din Cluj.

Până în anul 1958 a îndeplinit mai multe funcții în cadrul administrației patriarhale. În 1958, Bartolomeu Anania a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnica, pentru “uneltire contra ordinei sociale”; închis la Securitate, Jilava, Pitești și Aiud. A fost eliberat după șase ani și două luni, în 1964, prin decret general de grațiere.

Între anii 1964-1965, a fost, din nou, director al bibliotecii patriarhale.

În 1966, la doi ani după eliberarea din închisoare, a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. Zece ani mai târziu se întoarce în țară, unde va îndeplini funcția de director al Institutului Biblic până în 1982, anul în care s-a retras la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica în totalitate scrisului.

La 21 ianuarie 1993, după moartea arhiepiscopului Teofil Herineanu, a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului.

După o muncă titanică, a reușit tipărirea, în 2001, a ediției Bibliei la care lucrase atâta timp, operă care va deveni, de altfel, ediția jubiliară a Sfântului Sinod.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

În 2007 a candidat pentru poziția de Patriarh.

Bartolomeu Anania a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1978, iar în anul 1982 a fost distins cu Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, din 22 noiembrie 2010 este membru de onoare al Academiei Române.

A debutat pe tărâm literar în anul 1963, în revista “Vremea”, iar sub semnătura lui Valeriu Anania au apărut apoi lucrări de o valoare de necontestat: în dramaturgie – “Miorița” (1966), “Meșterul Manole” (1968), “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969), “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii – 1969), “Steaua Zimbrului” (1971), “Poeme cu măști” (1972); în poezie – “Geneze” (1971), “Istorii agrippine” (1976), “File de acatist” (1981), “Anamneze” (1984), “Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992), “Poezie religioasă românească modernă” (1992); proză și de eseuri – “Greul Pământului” (1982), “Rotonda plopilor aprinși” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991), romanul exotic “Străinii din Kipukua” (1979).

În seara zilei de 31 ianuarie 2011 a trecut la cele veșnice, la aproape 90 de ani.

Bartolomeu Anania a fost un predicator de excepție, lăsându-ne o bogăție de cuvinte de folos, unele chiar profetice. Astfel, cu ani de zile înainte de ofensiva LGBT, acesta avertiza asupra pericolelor care se abat asupra familiei:

„Faptul că homosexualitatea poate să fie o alternativă la familie este, până la urmă, un atentat la familia însăși, la această instituție fundamentală a oricărei societăți. Familia pe care care Maica Domnului și Domnul Iisus Hristos au binecuvântat-o în Cana Galileii. (…)
a să știe toată lumea: vom face reforme economice și politice. Dar toate acestea nu vor avea roade, dacă nu vom face reforma morală a poporului român. De îndată ce se va instala ordinea morală, în tot aparatul de stat și în toate straturile sociale, cu toată sărăcia noastră, putem într-adevăr să aspirăm către Europa. Dar aș spune o vorbă, care să fie auzită bine: noi suntem europeni prin geografie, prin istorie și prin vocație. Noi suntem în Europa! Este vorba să intrăm în structurile europene și suntem gata să o facem, iar BOR și fiii ei au declarat-o sus și tare.

Avem în față o Europă care ni se propune. Dar aș vrea să spun răspicat: Europa, nu Sodoma! (aplauze) Noi ca popor român, mai cu seamă în Transilvania, nu am pierit în vremurile grele. Nu vom pieri acum. Important este să ne ținem trează conștiința noastră creștină și românească.(…)”.

O parte dintre predicile ÎPS Bartolomeu pot fi ascultate aici.