Redactorul-șef al publicației „Convorbiri literare”, istoricul și scriitorul Mircea Platon, a afirmat că nivelul învățământului românesc din ultimii 30 de ani a scăzut sub ceea ce era în anul 1990.
Într-un interviu acordat siteului „Cațavencii”, Platon a explicat faptul că autoritățile românești au abandonat modelul organic al școlii, inițiat pe vremea lui Spiru Haret, în favoarea unuia „ bazat pe cicluri nesfîrșite de reforme structurale”.
„Deșcolarizarea a debutat la începutul anilor 1990, după ce învățămîntul românesc fusese deja epurat de însemnele, sloganurile și adaosurile ideologice comuniste, și a constat în abandonarea modelului haretian, model clasic, european, de bună extracție franco-germană, model care se organicizase în România, asigurînd buna pregătire a elitelor și mobilitatea socială a românilor săraci, dar inteligenți și muncitori. În locul acestui model, s-a trecut la un altul, bazat pe cicluri nesfîrșite de reforme structurale: ale programelor, ale planurilor-cadru, ale manualelor, ale metodelor de a trece dintr-un ciclu școlar în altul, ale metodelor de predare și examinare. Inițiată, la începutul anilor ʼ90, ca mișcare împotriva învățămîntului preponderent tehnic din ultimul deceniu comunist, reforma structurală a învățămîntului a condus, aproape treizeci de ani mai tîrziu, la ideea că ne trebuie, în loc de învățămînt teoretic, mai mult învățămînt vocațional. Ne-am întors de unde am plecat, doar că mai săraci cu un sistem de învățămînt. Pe care nu-l mai avem nici măcar la nivelul anilor 1990”, a spus autorul cărții „Deșcolarizarea României”.
El crede că toate problemele din educație vin „de la activitățile diverselor lobby-uri, care au vrut să transforme și sistemul de educație din România în baterie financiară. Sistemul de învățămînt clasic nu putea fi căpușat cu aceeași ușurință ca sistemul acesta experimental, alternativ. Era un sistem care funcționa cu resurse puține, frugal. Noul sistem de educație este o baterie pentru furnizorii de manuale, de expertiză, de soft-uri, de diverse campanii de sensibilizare, informare și îndoctrinare. E Circus Globo. E un triumf al precarității și improvizației, adverse, de fapt, învățării și educației, dar propice sifonării de fonduri”.
În ceea ce privește vinovații, Mircea Platon acuză faptul că „Principalii promotori ai reformei continue, un fel de fază pe școală a revoluției continue: un grup de experți pitiți în sînul Institutului de Științe ale Educației, al Ministerului Educației și al unor ONG-uri, experți care au pus în aplicare reforma structurală a învățămîntului românesc sub protecția și îndrumarea Băncii Mondiale” și amintește că țările care nu au adoptat calea României „Polonia, Ungaria și Țările Baltice, de exemplu – au acum sisteme de educație și economii net superioare României”.
Scriitorul consideră că sistemul educațional din România are ca unic scop pregătirea copiilor pentru export.
„După cum am precizat, acesta este chiar scopul învățămîntului de astăzi. Pe cei analfabeți funcțional îi absoarbe piața muncii globale pe ogoarele de sparanghel și căpșuni. E o piață a muncii, de jos, foarte aglomerată și deci prost plătită. Pe de altă parte, părinții care pot investesc masiv în pregătirea privată a copiilor pentru ca aceștia să-și poată „urma visul în afară“, a continuat el.
Interviul integral poate fi citit aici.
