Criza generată de pandemie ar putea să fie o bună ocazie de a analiza în ce măsură școala românească poate să formeze oameni capabili să răspundă unor situații similare în viitor.
La vremuri de pandemie s‑a dovedit că nu e loc pentru improvizaţii și că traversarea cu bine a unei asemenea crize cere luciditate, pricepere, perseverenţă şi spirit de sacrificiu, subliniază scriitorul Mircea Platon, într-o excepțională analiză pentru publicația Contemporanul.
Însă, adaugă Mircea Platon, pentru a nu fi impuse din afară, mecanic, doar la vremuri de criză, aceste comportamente trebuie internalizate, organic, în vremuri normale.
„Întrebarea care se pune, deci, este dacă educaţia experimentală propovăduită de avocaţii şcolii active ne poate oferi tipul de om de care avem nevoie în vremuri pandemice. Din toate colţurile societăţii româneşti s‑au auzit chemări la „ordine”, „competenţă” şi „eroism”: de la medici, care au fost chemaţi să arate competenţă şi spirit de sacrificiu, la armată, care a fost chemată în unele cazuri să suplinească ceea ce s‑a considerat a fi lipsa de ordine a medicilor, la profesori şi elevi, care au fost siliţi să stabilească noi relaţii de predare‑învăţare‑examinare în condiţii puţin propice ordinii, competenţei şi concentrării cerute de şcoală, la naţiune în general, căreia i s‑a cerut să stea închisă în casă şi să respecte cu stricteţe anumite ordine, chiar cu preţul unor mari sacrificii umane şi economice”, explică Mircea Platon.
Potrivit acestuia, educaţia pentru criză nu se poate realiza făcând elevul dependent de cât mai multe sisteme şi instrumente – care se defectează sau se prăbuşesc în vreme de criză –, ci mai degrabă cât mai independent, ceea ce presupune articularea şi antrenarea structurii lui interioare şi exterioare, culturale, psihice şi fizice după modelul şcolii clasice.
„Aşadar, după cum a confirmat şi criza Covid‑19, învăţământul bazat pe „joacă”, „atenţie involuntară”, „senzaţie de bine” şi alte E‑uri ale pedagogiei experimentale trebuie înlocuit, în vremuri de criză, de învăţământul bazat pe atenţia voluntară, pe concentrarea de modă veche, atât de dispreţuită astăzi. Lecţiile online desfăşurate pe durata carantinei au demonstrat fie că învăţământul online este aproape imposibil din pricina neatenţiei elevilor, care odată scăpaţi în faţa unui ecran sunt obişnuiţi să înceapă a naviga până la uitarea de sine şi abandon mintal, fie că, dacă este posibil, în măsura în care este posibil, el este posibil datorită atenţiei voluntare de tip vechi, adunării minţii, concentrării la lecţie, simţului datoriei”, prezicează Mircea Platon.
Textul integral, semnat de Mircea Platon, este disponibil aici: