Mircea Platon, articol NEFARDAT despre cum sistemul a creat condițiile pentru „Gheboizarea României” și pentru intervenția ulterioară în viețile private ale cetățenilor pentru a ne „proteja”

Mircea Platon, doctor în istorie, critic și redactor-șef al revistei „Convorbiri literare”, a analizat degradarea societății românești, plecând de la cazul „Gheboasă – Untold”, scriind că este o confirmare a faptului că românii au fost atrași într-o capcană.

Intelectualul scrie în Q Magazine că această „capcană” a fost întinsă chiar de elitele sale, care  „îi pervertesc cuvintele, instituțiile, destinul”.

Mircea Platon notează că trap-ul, genul muzical interpretat de „Gheboasă”, este „genul generației crescute în mall după 2010”.

„În România, dacă hip-hopul a fost muzica băieților din marile cartiere muncitorești lovite de desființarea bazei industriale în anii ’90, după restricțiile și cartelarea apei, a căldurii, a electricității și a mâncării în anii ’80, dacă maneaua este genul mahalalei și al satelor purtate de microbuzele anilor 2000 spre periferii căpșunărești sau hoteliere occidentale, trap-ul este muzica generației crescute în mall după anul 2010.

Publicul este furnizat de școala reformată, transformată în nimic digital-oengist. După cum o spune chiar un reprezentant al acestui gen de comportament: „Școala a fost degeaba, m-a învățat să-mi fac CV-ul/ Mi-au spus că tre’ să ai un job, pentru că ăsta-i deal-ul/ Că tre’ să ai job ca să îți plătești din bill-uri/ Decât să fiu corporatist, mai bine îmbrac sicriu’…” (Bvcovia, „Culori”)

În aceste condiții, trapper-ii preiau funcția educativă a școlii: „Cât sunt aici trebuie să cânt/ Mă ascultă copiii, tre’ să-nvăț cum să educ, bro/ Profii mi-au zis că n-o să fac, că n-o s-ajung/ Mă piș pe ei, sunt mândru de tot ce-am făcut”. (Bvcovia, „Culori”)

Școala care pregătește pentru viață pregătind pentru mall și corporație se pare că pregătește, de fapt, pentru o viață oscilând între depresie și crimă.

Comportamentul trap e produsul intersecțional al tuturor alinierilor, modernizărilor, diversităților, incluziunilor și echităților generate de neputința românilor de a-și controla propriul sistem cultural, adică propriul mod de viață. Deviată, agresiv, ideologic, punitiv, de la normal, masculinitatea devine banditism, feminitatea devine prostituție digitală, sensibilitatea devine generatoare de argou și de formule care mimează înțelepciune de viață, dar sunt doar capcane. Traps”, scrie Mircea Platon.

Platon afirmă că azi, copiii sunt „sunt formați mai puțin de părinți și mai mult de mediul virtual atât de grăbit asimilat școlii de cei care îi conduc destinele”.

Iar sistemul politico-mediatic din România a lucrat la eliminarea controlului parental și al școlii asupra copiilor. Același sistem care favorizează, dacă nu patronează traficul de droguri.

„Cererea pieței nu e o simplă cerere a pieței, o poftă de vulgaritate, misoginie și rasism, așa cum ne asigură sociologii de duminică, ci rezultatul unei vectorizări culturale a întregii societăți românești, supusă în ultimele decenii unei uriașe presiuni de a adopta modele străine, de a ne converti propriile idiomatisme culturale, specificul nostru național, în moneda culturală a altora, pentru a putea fi manipulați mai eficient și mai ieftin.

A măsurat cineva impactul școlii online și al digitalizării școlii asupra capacității părinților de a controla sau filtra ce anume consumă online copii lor?

Toată lumea s-a întrebat unde sunt părinții acestor copii. E o jumătate de întrebare legitimă. Dar nu ni se spune de către aceiași experți că „tinerii de azi sunt nativi digital”? Ce credeți că înseamnă acest fapt? Înseamnă că, de exemplu, copiii de azi sunt formați mai puțin de părinți și mai mult de mediul virtual atât de grăbit asimilat școlii de cei care îi conduc destinele.

Ce credeți că a însemnat și va însemna școala digitală, școala online, tablele inteligente instalate în clase? Credeți că Gheboasă nu va apărea pe tabla inteligentă din liceul de elită sau din școala de fițe a copilului dumneavoastră? Sau pe ecranul tabletei la care e silit, de când cu școala online inventată și impusă de tehnocrați diabolici și mercenari, să-și desfășoare activitatea?

Sistemul politico-mediatic din România nu a lucrat din greu la diminuarea acestui control? Nu s-a lucrat chiar și prin legi? În plus, dacă trap-ul este o expresie a traficului de droguri, cum anume pot pune părinții capăt traficului de droguri? Trafic care a început nu pentru că piața românească o cerea, ci pentru că structurile din România au asigurat mai întâi statutul de placă turnantă sigură a rețelelor de droguri dinspre Est către Vest.

Românilor nu li s-a dat posibilitatea să-și practice liber virtuțile. Nicio națiune nu se poate structura de jos în sus, de acest fapt se ocupă elitele, adică cei care au acces la pârghiile de putere.

De preferat este ca aceste elite să fie competente și cu dragoste de națiune. Dacă nu sunt, dacă sunt incompetente și mercenare, acționează ca inhibitor al virtuților poporului, al pornirilor sale naturale, sănătoase. Îl atrag în capcane, îi pervertesc cuvintele, instituțiile, destinul.

Ceea ce s-a întâmplat la Untold nu e simptomul rasismului și al misoginiei românilor, ci confirmarea faptului că poporul român a fost atras într-o capcană. Pe care zbaterile spasmodice de genul trap-ului nu o slăbesc, ci o strâng în jurul lui: „Yeah, yeah, aay/ Venim de acolo de unde n-au fost vreodat’ speranțe/ Iar mulți ne-au luat în râs, acum vor să ne strângă-n brațe/ Le-aș da pac-pac, pac-pac pân’ la ultimele gloanțe…” (Bvcovia, „Culori”)

Sistemul generează anarho-tiranie, își stimulează culturile virale de care are nevoie pentru a pretinde că trebuie să intervină în viețile noastre în moduri fără precedent în istorie pentru a ne salva.

Societatea deschisă? Către ce?”, încheie Mircea Platon.