Ministrul Familiei (PSD), acuzat de Alianța Părinților că „pregătește terenul” pentru căsătoriile uni-sex, după ce a declarat că familia „înseamnă acele persoane care își doresc și sunt susținute să aibă copii”

Alianța Părinților (AP) o acuză pe ministrul Familiei, Natalia-Elena Intotero (PSD), că „relativizează conceptul de familie”, după ce a spus că familia „înseamnă acele persoane care își doresc și sunt susținute să aibă copii”.

Întrebată despre definiția familiei la Euronews, ministra Intotero a spus că „fiecare interpretează (definiția) după felul său de a fi”.

Aceste răspunsuri alimentează speculațiile conform cărora Guvernul României pregătește o lege care să permită parteneriatele civile între persoanele de același sex și adopția de copii de către aceste cupluri.

De fapt, Ministrul Intotero( foto stânga) a refuzat să excludă această variantă, ci doar s-a limitat să spună că „nu este de competența sa”.

Este vorba despre un proiect de lege al Ministerului Familiei, anunțat încă din februarie, care să „reglementeze conceptul de familie”.

Alianța Părinților (AP) acuză

Alianța Părinților consideră afirmațiile ministrului Intotero drept „foarte grave”, pentru că „relativizează conceptul de familie”.

„Considerăm afirmaţiile de mai sus extrem de grave, deoarece relativizează într-un mod inacceptabil conceptul de familie, instituţie fundamentală în toate societăţile, cea mai veche dintre instituţiile create de om de-a lungul existenţei sale social-istorice.

Răspunsurile dumneavoastră, adesea evazive, pot fi puse în contextul atacului tot mai virulent la adresa familiei naturale, atac care are drept scop obţinerea recunoaşterii instituţionale din partea statului a relaţiilor între persoane de același sex. In cursul interviului menţionat nu aţi exclus ferm această perspectivă – ca fiind incompatibilă cu conceptul de familie – ci v-aţi rezumat la a afirma că un astfel de demers nu intră în competenţa Ministerului Familiei. 

Acest lucru îl știm și noi; devine, însă, evident faptul că, nefiind consecinţa unei nevoi reale de acoperire legislativă a unor situaţii concrete, proiectul dumneavoastră pentru o lege a familiei ar avea exact rolul de a pregăti terenul pentru o astfel de schimbare.

Referindu-se la așa-zisele căsătorii între persoane de acelaşi sex, premierul Marcel Ciolacu a afirmat că „societatea românească nu este încă pregătită pentru așa ceva”. Problema este pusă în mod greșit. In această chestiune nu de „pregătire” este vorba.

Societatea românească are la dispoziţie experienţa altor ţări și trage concluziile pe care le impune analiza critică a acestei experienţe: este evident că asistăm la implementarea unor politici de demolare a instituţiilor tradiţionale – familie, biserică, naţiune și stat. Asistăm la devalorizarea și coborârea în derizoriu a instituţiei căsătoriei prin redefinirea familiei și înlocuirea sa cu nişte parodii fără utilitate socială. Distrugerea instituţiei căsătoriei a devenit politică oficială a multor guverne, organizații internaționale şi tribunale, iar corectitudinea politică etichetează drept „discurs al urii” orice referire la normalitate.

Atacul asupra familiei naturale este unul ideologic. Acolo unde cuplurile uni-sex au obţinut statut de familie, această recunoaștere a fost urmată de transformări dramatice la nivel social și de o răsturnare a valorilor fundamentale ale societăţii.

Familia naturală este singura care poate asigura viitorul unei naţiuni, perpetuarea speciei și stabilitatea socială. Niciun fel de “pregătire” nu poate schimba acest adevăr. 

Ne-am aștepta ca un ministru al Familiei să poată defini familia drept uniunea liber consimţită dintre un bărbat și o femeie, adică de sex și gen masculin și feminin, biologic, natural, nemodificat prin niciun act medical. Orice altă asociere nu este o familie și orice încercare de acordare a acestui statut unui alt fel de asociere ar fi în gravă contradicţie cu etosul românesc și cu valorile la care aderă majoritatea covârșitoare a cetăţenilor României. 

Acceptarea faptului că există persoane care au o anumită practică sexuală, alta decât cea heterosexuală, nu trebuie confundată cu instituționalizarea respectivului tip de comportament sexual prin acordarea statutului de familie.

Precizarea “sex și gen” în definiţia de mai sus a devenit necesară în contextul în care ideologia de gen, promovată tot mai agresiv, afirmă (fără niciun fundament știinţific), că “genul” nu ar fi sinonim cu sexul biologic, “genul” fiind un construct social eligibil și schimbabil de-a lungul vieţii.

Aţi făcut, de asemenea, referiri la adopţie, la fertilizarea in vitro și la stimularea natalităţii. Acordarea statutului de famile cuplurilor de același sex nu ar fi de natură să stimuleze natalitatea, dar ar fi inevitabil urmată de acordarea dreptului la adopţie. Experienţa confirmă că oriunde au fost legalizate parteneriatele şi „căsătoriile” între persoanele de acelaşi sex, a fost legiferat şi dreptul de adopţie/ de obţinere a copiilor prin adopţie, mame surogat etc. 

Dacă pentru dumneavoastră ”familia înseamnă acele persoane care își doresc și sunt susținute să aibă copii”, probabil că nu vedeţi nicio problemă legată de faptul că definiţia pe care dumneavoastră o daţi familiei deschide porţi spre situaţii aberante.

In cazul în care un cuplu uni-sex obţine copilul prin fertilizare in vitro sau apelând la o mamă-surogat, acel copil este tratat ca o marfă, prioritară fiind dorinţa adulţilor respectivi și nu interesul major al copilului, al cărui drept de a avea o mamă și un tată nici nu intră în discuţie.

Acel copil ar fi, de asemenea, lipsit de identitate. Stiţi, fără îndoială, că mulţi copii abandonaţi în instituţii sau adoptaţi, chiar dacă sunt iubiţi de familia adoptivă, doresc să-și cunoască părinţii biologici. Uneori îi caută toată viaţa. Acest impuls vine din nevoia fundamentală de cunoaștere a propriei origini. Cine sunt părinții unui copil conceput dintr-un ovul de la o donatoare necunoscută, spermă de la un donator necunoscut, născut de o mamă surogat și adoptat de un cuplu uni-sex, care – evident – nu poate avea copii ?

Atragem atenţia asupa unui alt aspect: promotorii „căsătoriei” între persoane de același sex și ai adopţiei de către astfel de cupluri argumentează sentimentalist: „nu este mai bine pentru un copil să fie crescut de doi adulţi gay decât să trăiască în canal sau într-un cămin unde e supus abuzurilor?” Răspunsul este că niciuna dintre aceste situaţii nu este de dorit, că nu se pune problema de a alege între ele și că abuzul sexual asupra copilului este foarte frecvent în cuplurile uni-sex. Vă putem pune la dispoziţie studii, statistici și articole de presă care confirmă faptul că, adoptaţi de astfel de cupluri, copiii sunt expuși unui mare risc de a fi exploataţi sexual.

Un model de succes pentru creșterea natalităţii (pe care vă recomandăm să-l studiaţi) este cel polonez, un model ancorat în normalitate și respect faţă de familia naturală, singura care există.

Dat fiind faptul că legislaţia existentă, referitoare la aspectele pe care le-aţi menţionat ca teme majore ale proiectului în discuţie, acoperă nevoile legislative în domeniu, considerăm că demersul unei legi a familiei este lipsit de obiect.

Solicităm clarificarea poziţiei dumneavoastră, în calitate de ministru al Familiei, cu precizarea definiţiei familiei și căsătoriei. Nu vom considera satisfăcător un răspuns ambiguu, eventual cu declinarea competenţelor Ministerului Familiei, sau trimiteri vagi la „diversitate”, „non-discriminare” și „incluziune”” , sună reacția Alianței Părinților.