Minciuna ideologică, fake news și demonizarea conservatorilor

Ați mințit poporul cu televizorul! Așa au strigat românii în 1989 și au avut dreptate. M-am născut sub comunism și îmi amintesc perfect modul cu dictatorul Nicolae Ceaușescu se folosea de ziariști pentru a-și transmite propaganda toxică și mincinoasă. Când am ajuns în America, am descoperit o presă liberă, deși poate nu perfectă. În anii 1980, publicațiile îl criticau dur pe Ronald Reagan, dar nu-i scuteau nici pe democrați. Astăzi, din păcate, constatăm o fuziune între interesele corporațiilor media și guvern. Stânga nu mai crede că presa trebuie să informeze, lăsând consumatorul de știri să judece singur faptele.

După victoria lui Donald Trump din noiembrie 2016, ceva grav s-a petrecut în mass-media americană. Am intrat sub zodia fake news.

De multe ori, televiziunile oferă cetățenilor acele înșelătoare lentile prin care vedem și înțelegem lumea. Pe lângă televiziuni, algoritmii utilizați de platformele social-media, precum Twitter, Facebook, Instagram sau TikTok, cultivă simțul apartenenței tribale. Cum? Mai întâi, prin demonizarea adversarului. Oponentul nostru politic nu e doar un conațional cu alte vederi decât noi. Nicidecum. El trebuie prezentat ca un agent al forțelor întunecate. Așa ne-a fost descris personajul Donald Trump: un veritabil Belzebut, ucenicul lui Vladimir Putin și dictator cu aspirații hitleriste.

Când raportarea la adevăr nu mai reprezintă o prioritate, jurnalismul se apropie de statutul celei mai vechi meserii din lume: prostituția. Pe vremuri, „speaking truth to power” era scopul oricărui ziarist. Astăzi, presa s-a lăsat contaminată de maladiile spiritului contemporan: isteria colectivistă și mereu părtinitoare a Stângii, dornică oricând să falsifice realitatea-n scopul obținerii puterii. Să privim, bunăoară, către CNN sau MSNBC. Au recunoscut vreodată directorii redacțiilor de știri vreun merit obiectiv, măcar, al Președintelui Trump? Au admis, oare, faptul că șomajul s-a prăbușit între 2016-2020, până la explozia pandemiei Covid19? Nicidecum.

Da, știu că entități precum FoxNews, Breitbart sau DailyWire au prezentat într-o lumină defavorabilă realizările administrației Biden. Chiar și așa, vocile conservatoare sunt minoritare în raport cu trompetele Stângii radicale. Și ce spun neo-marxiștii? Că Statul birocratic-administrativ trebuie extins. Că americanii albi trebuie să plătească pentru păcatele părinților de acum două secole. În cuvintele lui Stalin, pentru a pregăti omleta, trebuie să spargi niște ouă.

E greu să nu compari stilul ziariștilor de la New York Times cu tonul adoptat de Pravda. Pe vremuri, bolșevicii de la Moscova s-au concentrat asupra războiului informațional prin extinderea departamentului de Agitație și Propagandă (Agitprop). Activiștii controlau felul în care se tipăreau afișele sau cărțile, dar mai ales dirijau producția filmelor, emisiunile radio și programele de televiziune.

În Cuba comunistă, Fidel Castro avea grijă ca mesajele revoluționare și educația politică să ajungă-n școlile publice (deși exista și programul Educación Popular pentru adulți). Mari maeștri ai îndoctrinării socialiste au mai fost Salvador Allende din Chile, Daniel Ortega din Nicaragua, Evo Morales din Bolivia și Hugo Chávez din Venezuela.

Dacă am răsfoi ziarele bucureștene din perioada ceaușistă, precum Scânteia ori România liberă, dacă am parcurge Izvestia sau Komsomolskaya Pravda, ori dacă am vizita arhivele publicațiilor coordonate de Fidel Castro (Granma și Juventud Rebelde), am înțelege cât de josnică poate fi obediența unei bresle față de guvern. Sigur, artizanii falsității aveau nume și prenume, pe care astăzi nu ni le mai amintim.

Pe malurile Dâmboviței, în primii ani ai regimului comunist, din 1948 până în 1952, Secția de Propagandă și Agitație a fost condusă de Teohari Georgescu, omul lui Stalin. În anii următori, Secția a fost condusă de mai mulți secretari de partid ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, printre care Alexandru Bârlădeanu, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroș și Gheorghe Rădulescu. Ulterior, Nicolae Ceaușescu s-a ocupat personal de manipularea presei în calitate de secretar general al Partidului Comunist Român.

Modelul tuturor acestor comuniști din America latină sau Europa răsăriteană?

Propaganda lui Andrei Jdanov (responsabil pentru siluirea adevărului între 1934 și 1947). Acest desăvârșit homo sovieticus a avut grijă să otrăvească orice pagină de literatură, orice cronică sportivă, orice material informativ, plasat sub controlul strict al oamenilor de partid. Scopul? Plasarea tuturor manifestărilor spiritului uman sub umbrela ideii comuniste.

Presa occidentală ar fi trebuit să dezvolte anticorpi față de ispita îndoctrinării instituționalizate. Cu toate acestea, fenomenul Trump sau criza Covid au scos la iveală enorma slăbiciune a sistemului mass-media în fața teribilei posesii ideologice a Stângii radicale.

Televiziunile, rețelele de socializare și ziarele animate de zelul conformismului ideologic n-au mai căutat pluralismul interpretărilor, ci unanimitatea opiniilor despre orice realitate socială. Totalitarismul soft s-a inoculat treptat, dar implacabil, prin trecerea de la factologie către retorică și dinspre persuasiune către condiționarea comportamentală.

După criza numită Covid19, presa a cerut cititorilor să-și exprime adeziunea public, prin gesturi vizibile, nu doar simple cuvinte. Treptat, am ajuns la condiționarea de tip pavlovian a respectului social. Dubiul a fost socotit un lux ne-esențial pentru starea de excepție declarată de factorul politic. Îndoiala n-a mai fost acceptată ca premisă naturală a discursului jurnalistic.

Ce este minciuna? Divorțul cuvintelor față de fapte.

Știrile nu mai trebuie verificate din surse independente. De ce? Pentru că intenția presei nu mai este restituirea informației complete, ci ungerea mașinăriei de propagandă. Finalitatea? Influențarea votului într-o direcție previzibilă.

Minciuna crasă, banală, repetitivă: iată definiția celebrelor fake news. Nimic subtil, nimic sofisticat în distrugerea relației de corespondență între enunț și realitate. Presa stângistă a afirmat că Donald Trump ar fi îndepărtat de la Casa Albă statuia lui Martin Luther King Jr., deși niciodată nu s-a întâmplat asta. Ficțiunea, invenția, născocirea, plăsmuirea, scornitul, închipuirea: de ce merită folosite mai curând decât apelul la o descriere obiectivă? Pentru că reputația adversarului politic merită murdărită cu orice preț.

Asistăm azi la dispariția civilității și a decenței. Pe vremuri, disputa politică nu tolera atacul la persoană. Astăzi, atmosfera e profund viciată și nicio lovitură sub centură nu reprezintă prea mult.

Când deschidem televizorul ar trebui să excludem din start premisa onestității relatărilor despre războaie sau epidemii. Tot ce auzim și tot ce vedem este trucat de maeștrii psihologiei maselor. Da, nevoia noastră de știri este corectă și perfect justificată. Totuși, ceea ce ni se spune sub titlu oficial e, rareori, adevărat.

Din fericire, există alternativa jurnalismului independent, practicat de cetățeni fără afiliere instituțională, precum James O’Keefe (fondatorul Veritas Project). Internetul dă o șansă pluralismului de opinii, atâta vreme cât va rămâne liber și necenzurat. Au mai rămas oameni pentru care drumul către adevăr nu e prea obositor.

Slavă Domnului, mai sunt oameni pentru care transparența reprezintă o valoare cardinală.