„Mihai Viteazul – Prințul care a intrat în legenda Europei” – un film cât un strigăt: Deșteptați-vă români, că ați dormit destul!

Am fost să văd la cinema filmul „Mihai Viteazul – Prințul care a intrat în legenda Europei” și vi-l recomand din tot sufletul.

În primul rând trebuie să spunem că acesta este un documentar, mai precis un „Docu-drama”. Dacă vreți o comparație, gândiți-vă la producții gen „Rise of Empires: Ottoman”, dar cu un buget mult mai mic.

Din acest punct de vedere, chiar filmul este foarte bun, reușind să surprindă prin multitudinea de informații istorice, unele foarte puțin cunoscute publicului larg. Aceste informații sunt ilustrate prin imagini în care actorii joacă rolul personajelor principale: Mihai Viteazul (Denis Ștefan), mama și soția sa (Mihaela Mihai), frații Buzești, etc.

Din punctul meu de vedere, cele mai interesante detalii le aflăm de la părintele Vasile Oltean, un neobosit cercetător al istoriei naționale, care ne împărtășește, cu nedisimulat entuziasm, dovezile istorice incontestabile care atestă respectul imens de care se bucura prințul Mihail al Țării Românești în epocă.

Pelicula, realizată de inimoasa Mihaela Mihai, se concentrează mai mult pe personalitatea marelui lider român și mai puțin pe strategiile sale politice.

Practic, documentarul ni-l arată pe Voievod ca un om dedicat în totalitate credinței în Dumnezeu și neamului său.  De altfel, din acest punct de vedere două scene mi se par relevante: cea a „minunii de la Bălgrad”, în care Mihai îi înfruntă pe preoții romano-catolici și le demonstrează că ortodoxia este dreapta credință și cea în care mama sa, interpretată de Maia Morgenstern, constată că fiul său nu mai este al ei, ci „al credinței și al neamului tău”.

Filmul păstrează cu fidelitate atmosfera epocii, pentru aceasta filmându-se chiar în locurile despre care se vorbește. Spre exemplu, scena botezului lui Mihai este filmată chiar în bisericuța din Drăgoești (Vâlcea) unde s-a petrecut.

Pentru că am spus ce este, trebuie să spunem și ce nu este. Filmul „Mihai Viteazul – Prințul care a intrat în legenda Europei” nu este un film artistic. Din acest motiv, oricât de greu ar fi, trebuie să nu cădem în capcana de a-l compara cu clasicul lui Sergiu Nicolaescu. Sunt două genuri sau „produse” diferite, chiar dacă unele dintre replicile din film aduc aminte de pelicula din 1970.

Sunt vremuri diferite: în timp ce Sergiu Nicolaescu a beneficiat de sprijinul statului, într-o vreme în care patriotismul (chiar folosit politic) era încurajat, Mihaela Mihai a făcut acest film în ciuda dezinteresului statului, într-un timp în care se promovează cu totul altceva.

Meritul realizatorilor și al actorilor este cu atât mai mare cu cât filmul este un mesaj explicit creștin-ortodox și patriotic. Din punctul meu de vedere, este un strigăt către conștiința fiecăruia dintre noi și a tuturor. Una dintre scenele de final mi se pare definitorie: „Mihai”, întors din trecut în locurile sale, parafrazând un discurs celebru din pelicula din 1970, văzând cum suntem, ne transmite: „Deșteptați-vă români, că AȚI dormit destul”.

Mesajul străbunilor noștri este clar: „noi ne-am făcut datoria, acum e rândul vostru!”.

Așa că vă rog să mergeți să vedeți filmul la cinema, să plătiți biletul și să le mulțumiți actorilor și realizatorilor pentru acest efort. Să vadă că nu s-au chinuit în van.