China a stat de departe cel mai bine la acest capitol din vremuri aproape „ancestrale”, prin „drăgălășenia protectivă” a Partidului Comunist Chinez. Ceea ce n-au reușit bolșevicii, au reușit ei. Însă astăzi, ceea ce n-au reușit chinezii, reușesc globaliștii, Forumul Economic Mondial sau arhitecții marii resetări și ai noii ordini mondiale. Mă refer la cruzime și metode, desigur.
În Canada, oamenii sunt călcați de copitele cailor și lăsați fără suflare. Femeile ies mai bătute decât bărbații din clinciul agresiv în care manifestanții pașnici sunt capturați de către „forțele de ordine”. Oamenii sunt omorâți, ori puși pe jos și bătuți cu patul de armă până la spitalizare. Camioanele și mașinile protestatarilor sunt confiscate. Reporterii de televiziune sunt agresați și li se limitează accesul în zona protestelor. Vlogger-ii care încearcă să filmeze de la firul ierbii, pentru a arăta lumii ce se întâmplă cu țara lor ex-democratică sunt bruscați, amendați și intimidați. Manifestanții sunt spray-ați sau gazați la discreție, iar conturile și accesul la banii proprii pentru care au muncit, devin drepturi cel puțin anulate. Mai mult decât atât, toți cei care se opun dictaturii sunt catalogați ca fiind naziști. Chiar și membrii opoziției conservatoare din parlamentul canadian sunt asociați cu „zvastica” (apreciere făcută de Justin Trudeau în fața întregului conclav legislativ, cel care a anulat prin decret drepturile cetățenilor canadieni), fără să conteze faptul că unii parlamentari sunt descendenți din familii evreiești care au suferit barbarii în timpul holocaustului (cazul doamnei Melissa Lantsman, ori al domnului Scott Reid, ambii membri conservatori, care ulterior au protestat și pretins scuzele premierului brusc dispărut în culise).
Nu pot neglija nici faptul că partea centrală a Ottawa, mai exact zona unde funcționează parlamentul și guvernul canadian, ieri, astăzi ca și mâine, a fost… îngrădită, sigilată, izolată de propriul popor, amintind de ghetoul Varșoviei în care au fost închiși evreii și lăsați să moară de foame. Numai că motivul este exact pe dos. Zona nu s-a închis pentru a pedepsi pe cineva din interior, ci pentru a proteja. Pe cine? Pe penali. Pe școliții lui Klaus Schwab. Pe Trudeau – micuțul tiran cu ambiții mari și pe „cei 40 de hoți” care reprezintă în prezent puterea în Canada și care se tem de mulțimea pașnică. O mulțime care nu dorește decât masa negocierilor, a dialogului. Pentru că ei așa au fost educați, așa au fost formați, să fie pașnici orice ar fi. Astfel, o țară altădată model, cu un standard educațional, economic și democratic de invidiat, a devenit peste noapte o rușine de care și Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga, dacă ar mai trăi, ar râde cu gura până la urechi. Canada cea împlinitoare de vise, unde cei mai mulți dintre români doreau să emigreze, dar pentru că nu întruneau punctajul de calificare se resemnau cu greu, simțind adâncă tristețe, a picat în mâna tiraniei și a instaurării ei violente. Cine ar fi crezut?
Aproape în opoziție geografică, dar nu ideologică, se află Australia. Al doilea stat din Commonwealth de rezonanță negativă înfiorătoare astăzi. Într-atât, că te cutremuri doar la auzul numelui ei. Bine că e departe! Și nu mă refer la ceea ce a putut face Australia unui sportiv campion, care a refuzat să se vaccineze și să se lase intimidat de autoritățile australiene, cum a fost cazul lui Novak Djocovici. Nu! Mă refer la o altfel de rezonanță înfiorătoare, pe drept cuvânt. La sistemul LARD, care provine de la abrevierea: Long-Range Acoustic Device – Dispozitiv Acustic cu Rază Lungă de Acțiune. Mai exact, o armă sonică experimentală pe care autoritățile australiene o folosesc împotriva propriului popor pentru a le prăji buzele, fața, bărbiile și cine știe câte altele, pentru că protestează împotriva vaccinării obligatorii și a certificatului verde de control al populației. Și iată cum, după celebrele lagăre de izolare ale statului australian, faima opresiunii propriilor cetățeni crește exponențial, mutilând și îmbolnăvind oamenii, dar mai cu seamă însămânțând frică. De unde nu mai puteau de grijă pentru sănătatea australienilor – să se vaccineze „împotriva unui virus” (slab fabricat in China), autoritățile acum s-au răzgândit și pare că doresc cu destulă transparență… opusul.
Austria, nume de rezonanță fonetică apropiată mai sus-menționatei, își aleargă cetățenii pentru a-i aresta și închide. Poliția descinde pe străzi să-i găsească pe nefericiți… pe cetățenii austrieci. Așa s-au trezit peste noapte într-o dictatură fără precedent. Nevaccinații care au împlinit 18 ani, chiar dacă au imunitate mai bună la coronavirus decât cei vaccinați, sunt închiși ori amendați cu sume de până la 7200 de euro! Iar pedepsele pecuniare pot curge, până cedezi sistemului coercitiv. N-ai scăpare!
Surata mai mare, Germania, a purces la rândul ei a fi tot mai vehementă. Nu permite relaxări, deși virusul nu mai poate face rău nimănui mai mult decât o banală răceală. Guvernul german deși probabil că aude în dreapta și-n stânga de relaxare și renunțare la obligativitățile care ne-au sufocat pe toți în ultimii doi ani, pare că își joacă în continuare rolul surd. Chiar dacă toate speaker-ele media internaționale vuiesc pe lângă Bundestag, nu există receptori. Guvernul își continuă agenda, netulburat. Sistemul guvernamental german nu te vrea doar vaccinat, ci purtător „liber” de cod QR. Klaus Schwab, acesta este țelul suprem al leadership-ului?
Cu și mai mare tristețe privim spre Franța: statul care și-a călcat cu violență în picioare principiile liberale pe care le-a generat și răspândit cu mândrie odinioară în jurul lumii, pentru ca să poată răspândi în prezent la aceeași scară… tirania.
Lista țărilor incendiate și asediate de poliție, armată, scuturi și bastoane, arme experimentale și te mai miri ce, este înfiorător de lungă. Nu este spațiu aici. Dar aș putea s-o închei cu Filipine, unde ești prins pe stradă, trântit pe jos, imobilizat de vreo trei, patru haidamaci și… na! Te-am vaccinat, nenorocitule!
În prezent asistăm la un unison abracadabrant. Toate marile democrații se degradează în același ritm. Totodată, bucățile capturate deja din lume de către cei mai bogați, încep să se reasambleze într-o singură entitate. Pentru o unică baghetă, tiranică. Puzzle-ul se compune cu rapiditate, iar omenirea, de mult timp captivă, e buimăcită, căci a trăit până acum sub impresia democrației și independenței statelor. Conclavul finanțelor a utilizat la scară largă marionete de carton care să simuleze jocurile politice, democratice sau non-democratice, războiul și pacea, în fiecare stat de drept sau nu, pentru a ne seduce. Am fost astfel aduși la punctul de lansare din care astăzi se vede primejdia: sclavia irevocabilă, ori moartea umanității. Transumanismul deja mult trâmbițat, nu degeaba. Un arhetip de robie totală, complet cuprinzătoare social – începând cu poziția de lider și până la cea mai inferioară, de simplu executant.
În starea de anestezie indusă în care ne aflăm acum, nimic nu putem face dacă nu ne trezim. Nu știu ce mai trebuie să știm pentru a ne trezi. Prin „generozitatea” domnului Klaus Schwab și a Forumului Economic Mondial ni s-a explicat totul. Cum va arăta noua ordine mondială, cum va fi structurată societatea, cum va lucra sistemul de guvernare unic, cum vei fi recompensat cu social-credits și identificat digital, cum vei fi urmărit și monitorizat de la distanță, cum vei fi controlat și pedepsit atunci când te vei opune, ori vei gândi independent. Găsiți totul pe site-ul Forumului. Nu este nici un secret! Domnii globaliști nu se mai tem să ascundă nimic. E totul la vedere! Sigur că am fost antrenați să nu credem în teoria conspirației. Dar ore de ce? E tot mai limpede: pentru ca atunci când va veni momentul, să nu mai credem nici în conspirația reală. Să ni se pară în continuare doar o teorie, chiar și dacă ni se arată oficial realitatea viitoare. Nu mai e timp. A venit momentul! Ori ne trezim, ori vom fi robi!
Nu cred că mai este nevoie să spun că trebuie să rezistăm cu orice preț. Că trebuie să formăm om cu om rezistența: „ fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire” (Corinteni I 1:10). Să ne rugăm și să ne opunem continuu. Să lăsăm dispozitivele electronice de-o parte, căci prin acestea suntem cel mai lesne controlați și manipulați. Să luptăm cu lipsurile și violențele care poate că vor veni tot mai aproape de noi toți. Să urmărim fără clintire redobândirea demnității poporului nostru și a suveranității țării. Fiecare stat, dar și împreună, să luptăm și să ne smulgem înapoi planeta arestată, chiar dacă niciodată lumea nu a fost mai mică, dar nici mai divizată. Cu cât vom fi mai mulți și mai uniți, vom fi mai puternici și mai incomozi, iar omenirea astfel, imposibil de răpus. Totodată, să nu ne pierdem nădejdea, căci vom fi ajutați de Dumnezeu, cum s-a întâmplat, vedeți bine și cu acest virus. Însă mai cu seamă, să nu uităm că lumea este creația lui Dumnezeu și dăruită cu toate ale ei, nouă. De aceea, cu deplină responsabilitate, să înțelegem că avem ceva de apărat și de predat în mâinile generațiilor viitoare cât mai neștirbit. Merită efortul!
De acord. Doar că vedem bine care a fost reacția canadienilor după ce au fost expulzați din stradă. La ei, da, asta face parte din educație. Chiar dacă e o educație care nu-i ajută în mod real. Dar să vedem… poate vom avea o surpriză. Timpul…
Și să fie oare o coincidență cum “toate marile democrații se degradează în același ritm”? Chiar întâmplător își permit ca mulțimea “educată, formată să fie pașnică orice ar fi”, “care nu dorește decât masa negocierilor, a dialogului” să fie așa călcată în picioare?
Observă acum mândri toți cum în privința protestelor BLM autoritățile nu doar că abia schițau vreun gest de împotrivire, ba chiar le și încurajau, dar, de la un punct încolo, o cu totul altă abordare au avut în privința camionagiilor canadieni. Să ne facem și noi ca ei că nu observăm că în primul caz era vorba de exerciții de imagine și distrugerea proprietății private iar în cel de-al doilea a sărit călcată pe coadă pisica taman cu blocarea podului Ambassador, o punte de transfer de vreo 300 milioane de dolari zilnic între SUA și Canada și stavilirea activității uzinelor Ford și Toyota?
Până n-o să se vindece lumea de impotența asta comodă ridicată la nivel de virtute, “să ne trezim”, “să ne unim”, “nu mai e timp” și altele asemenea o să rămână simple vorbe goale, ca și până acum. Nu încă un mega protest pașnic ne desparte de schimbare și nici un vot masiv acordat altor păpuși ale acelorași elite.
Câtă vreme o să dăiunuie coiala asta de a reprezenta, la nevoie, un pericol real pentru Sistem, adică teama absurdă de ce-o să creadă/spună despre tine ăia care oricum te urăsc, sau de a pierde puținul pe care crezi că-l ai, nimic n-are cum să se îmbunătățească. Ba dimpotrivă, doar opunându-te anemic schimbării galopante, dar niciodată dispus să o oprești cu totul, nu faci decât să o ajuți. Încetinirea ritmului de mișcare a ferestrei Overton o face și mai eficientă fiindcă-i mai greu de sesizat. Din aproape în aproape fac toți compromisuri, se obișnuiesc cu rele mai mari și înghit și mai multe. Pacea e cel mai mare rău în asemenea momente fiindcă sedimentează răul care e, pregătind terenul pentru relele și mai mari care vor veni. Și-apoi bărbătește vorbind, câtă coloană vertebrală să n-ai să mai vrei să te așezi la masa negocierilor pentru dialog cu asemenea nemernici?